CURĂȚENIE s. 1. dereticare, scuturătură, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (În casa lor e mare ~.) 2. salubritate. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. puritate. (~ aurului.) 4. claritate, limpezime, puritate, transparență. (~ apei.)

gunoier, ~ă [At: STANCU, D. 307 / P: ~no-ier / Pl: ~i, ~e / E: gunoi¹+ -er] 1 smf Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul¹ (1) depozitat în curți și pe străzi. 2 sn (Reg) Grămadă de gunoi¹ (3) scos din grajd.

CURĂȚENIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. v. puritate. 4. v. limpezime.

SALUBRITATE s. curățenie. (Serviciul de ~; ~ orașului.)

SALUBRITATE s.f. Însușirea de a fi salubru; curățenie. ♦ Sănătate. ♦ Serviciu public care are în grijă curățenia unui oraș. [Cf. fr. salubrité, lat. salubritas].

SALUBRITATE f. 1) Caracter salubru. 2) Stare generală a condițiilor sanitare și igienice dintr-o localitate. 3) Serviciu public care are grijă de curățenia unei localități.[G.-D. salubrității;Sil. -lu-bri-] /<fr. salubrité, lat. salubritas, ~atis

SALUBRITATE s. f. 1. însușirea de a fi salubru. ◊ stare generală favorabilă sănătății, condițiilor igienice; sănătate. 2. serviciu public care are în grijă curățenia unui oraș. (< fr. salubrité, lat. salubritas)

SALUBRITATE s. f. Faptul de a fi salubru; stare generală a condițiilor igienice și sanitare dintr-un loc. ♦ Serviciu public care are în grijă curățenia dintr-o localitate.

CURĂȚENIE. Subst. Curățenie, puritate, prospețime (fig.), sterilitate (rar). Salubritate. Curățare, curățat, dereticare; măturare, măturat, măturătură; spălare, spălat, spălătură; curățenie generală. Purificare, purificat, primenire, primenit, primeneală. Aerisire, aeriseală, aeraj, ventilație, ventilare. Epurare, epurație, depurație. Dezinfectare, dezinfecție, sterilizare. Filtrare, filtraj (rar), strecurare, strecurat, decantare, decantație, limpezire, limpezeală, limpezit. Deparazitare, deratizare, despăduchere. Periere, periat. Igienă; igienă personală. Mătură, măturea (dim.), măturoi (augm.); perie, periuță (dim.); aspirator; mașină de spălat. Femeie de serviciu, îngrijitoare, menajeră; spălătoreasă; măturător; spălător; lustruitor, lustragiu; sterilizator. Curățătorie; spălătorie. Adj. Curat, curățel (dim.), imaculat, pur, purificat, proaspăt, prospețel (dim.); alb, strălucitor, nepătat, fără pete; ca roua; îngrijit, primenit, spălat, spălățel (fam.); filtrat, limpede, limpid (livr.), limpezit; strecurat; sterilizat, steril. Igienic; salubru. Curățitor, purificator; filtrant; lavabil, epurativ, depurativ, depurator. Vb. A curăța, a face curățenie, a face curat, a deretica, a face ordine, a face rinduială; a mătura, a da (a curăța) cu mătura, a rîni (reg.), a răcălui (reg.). A spăla, a la (pop.), a leșia (rar). A aerisi, a ventila. A da cu peria, a șterge de..., a da cu aspiratorul. A epura, a strecura, a filtra, a purifica. A deparazita; a deratiza; a dezinfecta; a steriliza; a despăduchea. A decanta, a limpezi, a clăti, a clâtări (reg.). V. spălare.