VERTIJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].

VERTIJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige)

vertij s.n. (med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu; amețeală (care survine la vederea abisurilor). ◊ Fig. Vertijul succesului îi întuneca orice urmă de rațiune. • pl. -uri, -e. /<fr. vertige.