SELF-SERVICE s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: self-servis] – Cuv. engl.

AUTOSERVIRE s. (englezism) self-service.

SELF-SERVICE s. v. autoservire.

SELF-SERVICE s.n. (Anglicism) Tehnică de vînzare care elimină sau reduce la maximum personalul de desfacere, permițînd clienților de a se servi singuri din mărfurile expuse; autoservire. [Pron. self-servis. / < engl. self-service].

AUTOSERVIRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].

AUTOSERVIRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)

SELF-SERVICE SERVIS/ s. n. magazin, restaurant etc. cu autoservire. (< engl., fr. self-service)

autoservire s. f. 1966 Magazin în care cumpărătorii nu sunt serviți de vânzător, ci au acces direct la marfă v. supermagazin, inscripționare, ceainărie-cofetărie, lacto-bar (din auto1- + servire, după engl. self-service; cf. rus. samoobslujivanie; Th. Hristea P.E. 189190, FC I 131; DEX, DN3)

!self-service (angl.) [ce pron. s] (-vice) s. n., art. self-service-ul; pl. self-service-uri

AUTOSERVIRE, autoserviri, s. f. 1. Acțiunea de a se servi singur; sistem de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării și a băuturii în restaurante, în care clientul se servește singur. 2. Magazin sau local de alimentație publică în care se practică acest sistem. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + servire. Cf. engl. self-service.

SELF-SERVICE, self-service-uri, s. n. Magazin, restaurant etc. cu autoservire. [Pr.: selfservis] – Cuv. engl.

self-service s [At: DEX / P: selfservis / E: eg, fr self-service] (Agm) 1-2 Autoservire (1-2).

self-service (engl.) [ce pron. s] (desp. -vice) s. n., pl. self-service-uri