MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micșora pe nedrept valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

MINIMIZA, minimizez, vb. I. Tranz. A reduce la minimum; a minimaliza. – Din fr. minimiser.

A MINIMALIZA ~ez tranz. (valoarea unei persoane, a unui lucru, a unei idei) A reduce la minimum; a subaprecia pe nedrept. /minimal + suf. ~iza

SĂLBĂTICIUNE ~i f. 1) Animal sălbatic. 2) Loc sălbatic. 3) fig. Persoană care se izolează, reducând la minimum contactele cu oamenii. /sălbatic + suf. ~iune

MINIMALIZA vb. I. tr. A reduce la minimum, a micșora (ne)justificat importanța, valoarea unei persoane, a unui lucru etc.; a bagateliza. [< germ. minimalisieren].

MINIMIZA vb. I. tr. A reduce la minimum; a minimaliza. [< fr. minimiser].

COMPENSARE a) reducerea momentelor care acționează asupra suprafețelor de comandă ale unei aeronave în scopul ușurării pilotării acesteia. Compensarea poate fi: statică (prin apropierea axei de rotație de centrul de greutatea al suprafeței mobile) și aerodinamică (prin crearea unor momente aerodinamice cu ajutorul unor dispozitive fixate pe părțile mobile), b) corectarea erorilor date de busolă după montarea ei la bordul unei aeronave, operație prin care se reduce la minimum influența magnetismului aeronavei asupra rozei compasului magnetic, realizată printr-un sistem de magneți și bare de fier moale introduse în suportul compasului și a unor sfere din fier moale dispuse de o parte și de alta a cutiei compasului. Prin orientarea aeronavei, după care se determină deviația rămasă și se întocmește un tabel de deviații care se utilizează pentru convertirea drumurilor aeronavei și a revelmentelor citite pe compasul magnetic. Sin. compensarea deviației compasului magnetic.

MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micșora nejustificat valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

MINIMIZA, minimizez, vb. I. Tranz. A reduce la minimum; a minimaliza^[1]. – Din fr. minimiser.

MINIM¹, minimuri, s. n. (Și în forma minimum) Limita inferioară în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, valoarea etc., sub care nu se poate coborî sau nu este necesar să se coboare. Nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș... Am redus la minimum mîncarea C. PETRESCU, C. V. 207. [Caragiale] era dramaturg născut. În «Momente» e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. ◊ Minim de trai = sumă de bani, salariu, venit foarte mic, care de-abia acoperă cheltuielile absolut indispensabile pentru trai. ♦ Valoarea cea mai mică pe care o poate lua sau pe care e permis să o ia o mărime variabilă. – Variantă: minimum s. n.

PERORAȚIE, perorații, s. f. Partea finală a unui discurs, a unei cuvîntări etc. rostită de vorbitor pe un ton însuflețit și, de obicei, emfatic; p. ext. vorbire însuflețită. Dar am redus la minimum mtncarea, domnule profesor, se văietă Sonia Viișoreanu... în focul perorației. C. PETRESCU, C. V. 207. Își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant. REBREANU, R. II 87.

minimaliza vt [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 9 / Pzi: ~zez / E: minimal + -iza] 1 A reduce la minimum valoarea, importanța cuiva sau a ceva, tratând ca pe un lucru lipsit de importanță Si: a bagateliza, a subaprecia. 2 A minimiza.

minimalizat, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: minimaliza] 1 A cărui importanță, valoare a fost redusă la minimum, fiind tratat ca un lucru lipsit de importanță. 2 (D. mărimi, cheltuieli etc.) Care a fost redus la minimum.

minimizare sf [At: DN³ / Pl: ~zări / E: minimiza] 1 Reducere la minimum (2) a unei valori, dimensiuni etc. 2 (Spc) Metodă de a alege niveluri ale variabilelor care asigură obținerea unui efect cu efort și cheltuială minime.

MINIMALIZA vb. I. T r a n z. A reduce (la minimum) valoarea, importanța cuiva sau a ceva, a trata ca pe un lucru lipsitde importanță; a subaprecia. V. bagateliza. Cf. L. ROM. 1959, nr. 5, 9. Au fost scoase în evidență titluri ale vastei bibliografii sadovediene. pe care . . . istoriografia burgeză le-a ignorat. V. ROM. aprilie 1960, 54. – Prez. ind.: minimalizez. – Minimal + suf. -iza.

minimiza vt [At: DN³ / Pzi: ~zez / E: fr minimiser] A reduce ceva la minimum (1-2) Si: minimaliza^[1] (2).

MAXIM¹ s.n. (Rar) 1. Maximum (2). Apoi urmă a face pași mari prin casă și a trage adine din țigară, ca și cum maximul acesta de fum ar fi putut reduce firea sa la minimum de supărare. ZAMFIRESCU, V. Ț. 19. 2. Maximum (1). Maximul asimilației și... al intensității vitale. PARHON, B. 109. Pl.: maximuri. – De la maximum, prin apropiere de maxim².

IEFTIN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos

PUȚIN, -Ă, puțini, -e, adj., adv. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris. ◊ Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de numeral nehotărât) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. ◊ Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.

PUȚIN, -Ă, puțini, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care este în cantitate mică, un pic; care nu este de ajuns; insuficient. ◊ Expr. Puțin la minte = prostuț. Puțin la simțire = nesimțitor, insensibil. ♦ (Substantivat, n.) Cantitate mică, număr mic din ceva. Puținul cât a scris. ◊ Expr. Puțin a lipsit (sau a rămas) să nu... sau puțin de nu era să... = era cât pe-aci să..., era pe punctul de a... Pentru puțin! = formulă politicoasă de răspuns la o mulțumire. 2. De proporții, de dimensiuni mici, cu volum redus; mic; fig. neînsemnat. ◊ Puțin la trup = mic și firav. ♦ De intensitate mică; slab. 3. (Despre noțiuni de timp) De mică durată; scurt. ◊ Loc. adv. În puține zile = peste câteva zile. 4. (Cu valoare de num. nehot.) Puțini știu acest lucru. II. Adv. 1. În cantitate sau în măsură mică. ◊ Cel (sau pe) puțin = a) minimum; b) în orice caz, măcar, barem. Câtuși (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum. Nu mai puțin = de asemenea, deopotrivă. Pe (sau cu) puțin = ieftin. (Cu) puțin mai... = (cu) ceva mai... Merg puțin mai înaintea lui. Mai puțin de... = în număr sau în cantitate mai mică decât... (Puțin) câte puțin sau (câte) puțin-puțin = încetul cu încetul, pe rând. Mult-puțin = cât o fi, oricât. ♦ În oarecare măsură, întrucâtva. ♦ Cam, oarecum. Surâse puțin ironic. ♦ (Precedat de „cel mai”, servește la formarea superlativului relativ de inferioritate) Cel mai puțin reușit dintre tablourile expuse. 2. Pentru scurt timp, pentru un interval mic; câtva timp. Peste puțin = în curând, în scurt timp. De puțin = de scurt timp, de curând. – Et. nec.