CLYPEASTER (< fr.; {s} lat. clypeus „scut, disc” + gr. aster „stea”) subst. Echinid cu simetrie bilaterală, cu contur pentagonal, rar eliptic, foarte gros, bombat în regiunea apexului și subțiat pe margine. Este cunoscut din Eocen; trăiește în mările calde și agitate, în zona recifelor de corali.

SNORKELING (< engl.) s. n. Practicarea înotului la suprafața sau imediat sub suprafața apei echipat cu o mască transparentă și un tub scurt pentru respirație (numit în engleză snorkel). Se practică în ape liniștite, fără valuri mari (d. ex. în lagune și în zone cu recife de coral), îndeosebi în scopul observării animalelor marine.

OCEANIA, denumirea sub care este cunoscută totalitatea insulelor (c. 10.000) din partea central-sudică a Oc. Pacific, răspândite pe o supr. acvatică de c. 70 mil. km², pe c. 5.000 km de la N la S (respectiv între ins. Midway în N, aflată la 28°13′ lat. N, și ins. Macquarie în S, situată la 54°36′ la S) și c. 12.000 km de la V la E (respectiv între ins. Dirk Hartog, la 113° long. E în V și ins. Sala y Gómez, la 105°28′ long. V în E). O. se extinde în zona intertropicală, pe o supr. de uscat (insulară) de c. 1,3 mil. km², cuprinzând trei subdiviziuni tradiționale: Melanezia (în V), Micronezia (în NV), Polinezia (în partea centrală și estică). Unii autori au extins foarte mult accepțiunea termenului, incluzând în O. și Noua Zeelandă (în S) și chiar Australia și Arh. Malaez. Relieful O. prezintă aspecte diferențiale. Astfel, în insulele mari ale Melaneziei (Noua Guinee, Noua Caledonie ș.a.) există un relief variat, complex și impunător, format predominant din munți, cu numeroși vulcani (alt. max.: 5.030 m, vf. Jaya), precum și din dealuri și câmpii litorale, în timp ce în insulele mai mici ale Polineziei și Microneziei relieful este monoton, simplu și aplatizat. Un element definitoriu al O. îl constituie marea extensiune a recifelor de corali (aproape 3/4 din atolii de pe Terra), statele Kiribati și Tuvalu fiind alcătuite aproape în întregime din atoli. Clima este în general caldă și umedă, iar vegetația și fauna se caracterizează prin existența multor specii endemice și marea diversitate a păsărilor, dar și o foarte slabă reprezentare a mamiferelor. Primul european care a pătruns în O., descoperind arh. Mariane (1521), a fost Magellan. Pe lângă cele 13 state independente, și Hawaii, stat al S.U.A., există și o serie de teritorii dependente (aflate sub administrația Franței, S.U.A., Noii Zeelande, Australiei), unele dintre ele beneficiind de autonomie internă.

QUIROGA [kiróga], Horacio (1878-1937), scriitor uruguayan. Versuri moderniste („Recife de corali”). Proză influențată de Poe, prezentând natura subtropicală a țării, lupta dramatică a oamenilor cu forțele naturii și dragostea („Povestiri de iubire, de nebunie și de moarte”, „Dezmoșteniții”); relatări de călătorie amintind de Kipling („Povestirile pădurii”, „Anaconda”, „Sălbaticul”, „Deșertul”). Studii asupra literaturii („Decalogul povestitorului perfect”).

madrepor s.m. (zool.) madreporar. Madreporii formează recife de corali sau atoli.

LITOTÁMNIU (< fr.; {s} lito- + gr. thamnos „tufă”) s. n. Gen de algă roșie din familia coralinaceelor, existentă din Cretacic, având aspectul unei tufe ramificate, noduroase, caracteristică, în general, mărilor calde, unde, împreună cu coralii pot forma recife (Lithothamnion).

recif sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~e / E: fr récif] (Glg) Acumulare calcaroasă de organisme (corali) formată în mările calde.

OSPREY REEF [óuspri ri:f], recif coraligen situat în partea de V a Mării Coralilor, la 209 km E de Capul Melville din NE Australiei.

MAREA BARIERĂ DE CORALI (GREAT BARRIER REEF [greit bæriə ri:f]), lanț de recife și insule coraligene (cea mai mare aglomerare de corali din lume), care se întinde pe c. 2.300 km în lungul coastei de NE a Australiei, pe marginea platformei continentale. Lățime: 2-150 km. Obstacol pentru navigație. Declarat parc maritim (1983).

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

RECÍF (< fr.; arab. ar-rasif „dig”) s. n. ~ coralier (sau de corali) = acumulare calcaroasă biogenă formată în mările calde (la peste 20°) în locuri cu ape limpezi și puțin adânci (de obicei, sub 50 m), actualmente întâlnită în zona tropicală (foarte extinși în V Oc. Pacific, în Oc. Indian, în Marea Roșie și în M. Caraibilor), alcătuită în cea mai mare parte din schelete de corali, îndeosebi madreporari (hexacoralieri), uneori și de echinoderme, foraminifere, moluște. Constituie o comunitate biotică extrem de complexă, oferind adăpost pentru numeroase specii de alge, actinii, pești viu colorați, spongieri ș.a. După forma și dispoziția lor, se întâlnesc: r.c. marginali (litorali), r.c. barieră și r.c. inelari (atoli). În prezent puternic periclitați din cauza poluării apelor marine și recoltării coralilor în scopuri comerciale. În vederea ocrotirii lor, s-au constituit rezervații marine: Marea Barieră de Corali (care se extinde pe c. 2.000 km la E de continentul australian, constituind cel mai mare sistem de r. de corali din lume, în care sunt incluși și c. 250 de atoli), rezervația ecosistemului r. de corali din Hawaii, Parcul Național Biscaye la SE de pen. Florida.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stînci submarine, clădite de organisme (corali, alge, scoici, melci etc.) care secretă carbonat de calciu și care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde.

recif, (engl.= reef) corp litologic de natură calcaroasă, masiv sau stratificat, generat de org. bentonice fixate (corali, stromatoporide, alge calcaroase, lamelibranchiate, pachiodonte, briozoare) în ape calde, limpezi, puțin adânci (în general până la 60 m), oxigenate. V. și atol, barieră recifală, bioherm, biostrom, toltrii. (D.G.)

CORÁL¹ (< germ., lat.) s. m. 1. Animal celenterat din mările tropicale, care trăiește în colonii sub formă de polip, al cărui schelet calcaros, roșu sau alb, formează, prin întrețesere, cu alți polipi, recifele coraliere (coraligene); mărgean (Corallium rubrum). 2. Materialul ce constituie polipii și care, după moartea animalului, este prelucrat special și utilizat la bijuterii. 3. Orice alt polip care, aidoma c. (1), formează recife (ex. madreporarii, octocoralierii).

CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare în bazinul Oc. Pacific, între coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride și ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km². Ad. medie: 2.394 m; ad. max.: 9.174 m. Temp. apei: 19-28°C. Salinitate medie: 34,5-35,5‰. Numeroase recife și ins. coraligene. Navigație dificilă. Porturi pr.: Port Moresby (Papua-Noua Guinee), Nouméa (Noua Caledonie). Teatrul unor mari bătălii între forțele aeronavale nord-americane și japoneze (mai 1942).