A REȚINE rețin tranz. 1) A face să se rețină. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stări sufletești etc.) A nu lăsa să se manifeste; a închide în sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a rezerva. ~ o cameră la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-și întipări în memorie; a ține minte. ~ spusele (cuiva). 7) (torente de apă, zăpadă, aer, rafale de vânt etc.) A împiedica să pătrundă (undeva). /re- + a ține

mașină de vânt (it. colifona; fr. éoliphone; germ. Windmaschine), pseudoinstrument alcătuit dintr-un cilindru mare de lemn care, prin rotirea cu ajutorul unui mâner, freacă o bucată de mătase sau tafta, întinsă pe un stativ de lemn. Se obțin sunete asemănătoare rafalelor de vânt, cu înălțimi și intensități variabile. M. a fost utilizată de R. Strauss în Don Quichotte de M. Ravel în Daphnis și Chloe, de R. Vaughan Williams în Simfonia Antarctica.

vânzoală sf [At: CADE / Pl: (rar) ~le / E: pvb vânzoli] 1 (Mol; Trs) Vânzoleală. 2 (Reg) Activitate intensă, febrilă Si: zor. 3 (Reg) Aglomerație (de oameni). 4 (Reg) Rafală de vânt. 5 (Reg) Dans cu ritm alert. 6 (Buc) Dezordine (1).

rafală f. (galicism) izbitură bruscă de vânt: sub crâncena rafală AL. (= fr. rafale).

VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

vânturașcă¹ sf [At: VALIAN, V. / V: ~rea~ / Pl: ? / E: vânturi (pll vânt) + – (e)așcă] (Îdt) Vânt puternic (în rafale).

vijelie¹ sf [At: (a. 1691) ap. TDRG / V: (reg) vâjâl~, vâj~, vâjol~, ~jol~, ~juleie, ~jul~ / Pl: ~ii / E: ns cf vâjâi] 1 Vânt puternic, în rafale (însoțit de ploaie, adesea cu descărcări electrice, sau de ninsoare) Si: (înv) vijelire, (îrg) vâltoare (4), (reg) vântoc. 2 (Îlav) Cu ~ Cu putere. 3 (Fig) Forță impetuoasă, nimicitoare. 4 (Fig) Furie (1).

viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul^[1] (A: nct), gigul, jicol,^[2] ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian¹ de zăpadă.

RAFALĂ ~e f. 1) Bătaie de vânt de scurtă durată, bruscă și puternică (însoțită uneori de ploaie sau de ninsoare). 2) Serie continuă de împușcături rapide, trase de o armă automată. /<fr. rafale

furtună sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 266/25 / V: (înv) for~ / Pl: ~ni, (nob) ~ne / E: ngr φουρτούνα (2, 3) lat fortuna] 1 (Înv) Nenorocire. 2 (Ltî) Destin. 3 (Ltî) Noroc. 4 Perturbare atmosferică violentă, care generează vânturi puternice și precipitații, adesea în rafale, însoțite de descărcări electrice Si: vijelie. 5 Vânt puternic pe mare, care provoacă valuri foarte înalte. 6 Vânt puternic în deșert care deplasează cantități mari de nisip. 7 (Îs) ~ de... Mulțime (mare) de... 8 (Îs) ~ solară Accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 9 (Fig) Tulburare sufletească Si: zbucium. 10 (Fig) Fenomen brusc și violent Si: (fig) explozie. 11 (Fig) Revoltă.

sfic s.n. (reg.) 1. sfichiuială, biciuire, plesnire. 2. rafală de ploaie sau de ninsoare. 3. loc expus vântului.

rafală sf [At: ALECSANDRI, P. II, 143 / Pl: ~le / E: fr rafale] 1 Dezlănțuire bruscă, violentă, de obicei scurtă, de vânt, de ploaie sau de ninsoare. 2 Serie neîntreruptă, de obicei scurtă, de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri.

vifor sn [At: PSALT. HUR. 40^v/2 / A și: (îrg) vifor (Pl: ~oare) / V: (îrg) vihor (A și: vihor), vivor (A și: vivor / Pl: vivoare), (reg) ~ă sf, vior (A și: vior), viore ss, (îvr) ~ol (A: nct) / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: vsl вихоръ (<вихъръ)] 1 sn (Îrg) Vârtej (1) (de apă). 2 sn (Îrg) Vâltoare (1). 3 sn (Îrg) Volbură (3). 4-5 sn Vârtej (3-4) (de vânt). 6 sn Vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de ploaie), cu rafale violente. 7 av Cu cea mai mare iuțeală. 8 sn (Olt; Ban; mai ales în descântece) Duh rău despre care se crede că pricinuiește anumite afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele Si: (reg) viforoaică, viforoaie. 9 sn (Reg) Nume generic dat unor afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele.

RAFALĂ s. f. 1. intensificare bruscă și de scurtă durată a vântului. 2. serie continuă de focuri trase de o armă automată. (< fr. rafale)

sfic sn [At: PAMFILE, DUȘM. 99 / V: șf~ / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Șfichi². 2 Rafală de ploaie sau de ninsoare. 3 Loc care este expus vântului.