Sâmbătă f. 1. a șaptea zi a săptămânei: Sâmbăta morților; a purta (pune) sâmbetele, a dori cuiva moartea: d’acel necaz și eu dară sâmbetele i-am pus PANN: simțise că frații săi îi purta sâmbetele ISP.; 2. fam. ceva esențial: îi lipsește o Sâmbătă AL.; 3. apa Sâmbetei, care curge în iad (în opozițiune cu apa Duminecei, care curge în raiu): du-te pe apa Sâmbetei CR. [Slav. SOBOTA (din lat. SABBATUM)].

A PURTA port tranz. I. 1) (ființe sau lucruri) A deplasa ținând (în brațe, pe spate, într-un loc special amenajat în acest scop etc.); a duce. ~ ghiozdanul. ◊ ~ (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grijă deosebită (față de cineva). ~ arma a mânui arma pentru a da onorul. 2) fig. (greutăți de ordin moral) A răbda simțind inutilitatea protestului; a îndura. Poartă cu greu ura dușmanului. ◊ ~ jugul a fi împilat, exploatat. 3) (ființe sau lucruri) A duce dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a căra. Trenul l-a ~t prin multe orașe. 4) (ființe) A duce cu sine sau după sine. Poartă copilul la lucru. Îl poartă de mână. ◊ ~ cu vorba (pe cineva) a tărăgăna realizarea celor promise. 5) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte, podoabe etc.) A avea cu sine. El poartă barbă. Port cercei de aur. ◊ ~ sarcină a fi gravidă. 6) (acte, bani etc.) A ține la sine (pentru a fi folosit la necesitate). 7) A avea imprimat în calitate de semn distinctiv. Documentul poartă antetul instituției. ◊ Poartă numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau poreclă, titlu). 8) (corpul sau părți ale lui) A mișca dintr-un loc în altul sau dintr-o poziție în alta; a deplasa; a dirija. Își purta mâna deasupra capului meu. 9) (unelte și instrumente) A pune în funcțiune operând (dibaci) cu mâinile; a mânui; a manipula. Poartă cu iscusință bisturiul. 10) A face să se poarte. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerând ideea de menținere a unei stări de spirit). ~ (cuiva) de grijă, ~ grija cuiva v. GRIJĂ. ~ răspunderea a răspunde de ceva. ~ dușmănie (sau pică) a dușmăni. ~ cuiva sâmbetele a purta pizmă cuiva. ~ interes v. INTERES. Interesul poartă fesul v. FES. A-i ~ frica cuiva a se teme de cineva. 2) (sugerând ideea de conducere și de organizare) ~ gospodăria a avea în grijă sa treburile gospodăriei. ~ război (sau lupte) a se război. ~ o discuție a discuta. ~ biruință a birui. /<lat. portare

a purta (cuiva) sâmbetele expr. 1. a dușmăni, a pizmui, a urî (pe cineva). 2. a căuta să facă rău (cuiva).

sâmbătă, sâmbete și (rar) sâmbăte s. f. Ziua a șaptea a săptămânii, care urmează după vineri; ziua de odihnă și de sărbătoare la evrei și la unii sectanți. ♦ (Bis.) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice, cinstirii și amintirii tuturor morților, în primul rând a sfinților mărturisitori și mucenici. ◊ Ziua cea dintâi a sâmbetelor v. duminica. ♦ (Înv., rar) Săptămână. ◊ (Pop.) Sâmbăta mare (sau a Paștilor ori Paștelui) = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. ◊ Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți. ◊ Sâmbăta brânzei = ultima sâmbătă dinaintea postului mare, când se lasă sec de Paști. ◊ Sâmbăta părinților (sau a plăcintelor) = sâmbăta precedentă lăsatului de sec, în care se fac slujbe pentru morți. ◊ Sâmbăta pietrei = sâmbăta de după Rusalii, care se sărbătorește pentru a feri culturile de ploaie cu piatră. ◊ Apa sâmbetei = apă care se crede că se află sub pământ și care curge spre lumea celor morți. ◊ Expr. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. ◊ A purta (cuiva) sâmbetele = a) a face pomană în fiecare sâmbătă până la 40 zile după moartea cuiva; b) a urmări pe cineva cu gând rău; a dușmăni pe cineva. ◊ A-i lipsi (cuiva) o sâmbătă sau a nu fi în toate sâmbetele = a fi nebun, smintit. – Din lat. sambata.

PHOEBUS, Alexandru (1899-1954, n. București), pictor și grafician român. Peisaje, mai ales bucureștene și transilvănene, portrete și compoziții de o mare intensitate emoțională și forță expresivă („Portretul tatii”, „Țărani din Făgăraș”, „Vedere din București”, „Poartă veche românească din Sâmbăta de Sus”).

SÂMBĂTĂ, sâmbete, s. f., adv. 1. S. f. A șasea zi a săptămânii, care urmează după vineri. ◊ Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți. ◊ Expr. A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. 2. Adv. a) În sâmbăta (1) imediat precedentă sau următoare, b) (Mai ales art.) Într-o zi de sâmbătă (1), în timpul zilei de sâmbătă, c) (Art.) În fiecare sâmbătă (1). – Din sl. sonbota.

SÂMBĂTĂ, sâmbete, s. f., adv. 1. S. f. A șasea zi a săptămânii, care urmează după vineri. ◊ Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paștilor = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți. ◊ Expr. A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva. A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. 2. Adv.: a) în sâmbăta (1) imediat precedentă sau următoare. b) (Mai ales art.) într-o zi de sâmbătă (1), în timpul zilei de sâmbătă. c) (Art.) în fiecare sâmbătă (1). – Din sl. sonbota.

sâmbătă [At: COD. VOR². 8^r/9 / V: (înv) simbâtă^[1] / Pl: ~bete, (înv) ~te / G-D și: (înv) ~betei, (pop) ~betii / E: slv сѫбота] 1 sf Ziua a șasea a săptămânii, care urmează după vineri Vz sabat. 2 sf (În tradițiile populare; îs) ~ mare sau ~ Paștilor (ori Paștelui) Sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. 3 sf (Îs) ~ morților (sau moșilor) Nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. 4 sf (Șîs) ~ brânzei Ultima sâmbătă dinaintea postului mare, în care se lasă sec de Paști. 5 sf (Șîs) ~ părinților (sau plăcintelor) Sâmbăta precedentă lăsatului de sec în care se fac slujbe pentru morți. 6 sf (Îs) ~ pietrii Sâmbăta de după Rusalii, sărbătorită pentru a feri culturile de ploaie cu piatră. 7 sf (Șîs) Apa ~betei Apă despre care se crede că se află sub pământ și care curge spre lumea celor morți. 8 sf (Îe) A se duce pe apa ~tei A se pierde. 9 sf (Pop; îe) A purta (sau, rar, a paște, a ține, a păzi, a păstra) (cuiva) ~betele A face pomană în fiecare sâmbătă până la 40 de zile după moartea cuiva. 10 sf (Pop; îae) A urmări pe cineva cu gând rău. 11 sf (Îae) A dușmăni pe cineva. 12 sf (Reg; îae) A purta slujbele cuiva. 13 sf (Reg; îe) A-i lipsi cuiva o ~ sau a nu fi în toate ~betele A fi nebun. 14 sf (Îvr) Săptămână (1). 15 av În sâmbăta imediat următoare sau precedentă. 16 av (Șîf sâmbăta) Într-o zi de sâmbătă. 17 av (Mai ales îf sâmbăta) În fiecare sâmbătă.

merge vb. III. intr. I 1 (despre ființe; de obicei cu determ. modale sau locale) a se deplasa, a se mișca, a umbla, <pop.> a se purta, <înv. și reg.> a păsa², <reg.> a pohodi, <înv.> a deștinde. Bolnavul s-a dat jos din pat și a început să meargă prin cameră. 2 (despre oameni, vehicule etc.; cu determ. locale sau modale) a circula, a se deplasa, a se mișca, a umbla. Merge prin oraș doar pe jos. 3 (aeron.; despre avioane, elicoptere etc.) a zbura. Avionul merge cu 1000 km pe oră. 4 (nav.; despre nave, ambarcații, corpuri plutitoare etc.; de obicei cu determ. locale) a naviga, a pluti, <rar> a corăbia, <pop.> a umbla, <fam.> a trece, <înv. și reg.> a nota², <înv.> a corăbieri, a înota, a preaînota, a preanota, a vâsli. Vaporul merge spre Turcia. A mărit cu câteva noduri viteza cu care merge șalupa. 5 (despre păsări acvatice) a pluti. Lebedele merg pe apă. 6 (despre pești) a înota. Se văd peștii mergând pe fundul apei. 7 (despre oameni; cu determ. locale) a trece. Fiind în drum, merge și pe la farmacie. 8 (despre ființe, cu determ. care indică distanțe) a face, a parcurge, a străbate, <fig.> a depăna. Merge zilnic kilometri între casă și serviciu. 9 (despre oameni; cu determ. locale) a colinda, a cutreiera, a străbate, a traversa, a trece, a umbla. În concediu a mers prin munți. 10 (despre ființe, vehicule, cursuri de apă etc.) a coti, a o lua, <rar> a oblica, <fam.> a face, <înv.> a șovăi¹. Fluviul merge la stânga. 11 (despre ființe; urmat de determ. locale) a se da², a se deplasa, a se duce². Soldații merg cu doi pași în față. 12 (despre oameni; cu determ. locale) a se deplasa, a se duce², <înv. și pop.> a se transporta. A mers până la București pentru a încheia o afacere. 13 (despre oameni; cu determ. locale) a se deplasa, a se duce², a umbla. A mers prin toate farmaciile pentru a-și găsi medicamentele. 14 (despre oameni; adesea cu indicarea direcției) a se duce², a ieși, a pleca, <înv. și pop.> a mâneca, <pop. și fam.> a porni, <pop.> a se mișca, <înv. și reg.> a păsa². Unde merg la ora asta? 15 (despre oameni; cu determ. locale introduse prin prep. „prin”, „în”, „pe” care indică locuri, țări, așezări, obiective turistice etc.) a vedea, a vizita, <pop.> a cerca, a cerceta, <reg.> a petrece, <înv.> a socoti. Îi place să meargă prin muzee. în concediu a mers în câteva capitale europene. 16 (despre oameni; cu determ. introduse prin prep. „la”) a se duce², a vedea, a vizita, <rar> a frecventa. În fiecare sâmbătă merge la mătușa ei. 17 (despre ființe; cu determ. locale introduse prin prep. „către”, „spre”) a apuca, a se îndrepta, a o lua, a păși, a pleca, a pomi, <rar> a se îndruma, a se orienta, <pop.> a purcede, a se purta, <înv. și reg.> a năzui, <maghiar.> a arădui, <reg..; pop.> a se întinde. Merge pe drumul cel mai scurt către casă. 18 (despre oameni; cu determ. locale) a se duce². Dis-de-dimineață a mers la piață. 19 (despre oameni) a se duce², a trece. Merge pe acasă pentru a-și lua umbrela. 20 (despre oameni; cu determ. locale) a colinda, a cutreiera, a se duce², a umbla. Toată ziua merge prin magazine. 21 (despre ființe, cu determ. introduse prin prep. „după”) a se lua, a se ține, a veni. Multă lume merge după cortegiu. Câinele merge după stăpân. 22 (de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) a acompania, a aduce, a conduce, a duce², a însoți, a întovărăși, a petrece, <reg.> a întroloca, <înv.> a năvădi, a porni. La plecare, gazda merge cu musafirii până la poartă. 23 (în opoz. cu „a intra”; despre ființe; de obicei urmat de determ. locale) a ieși, <înv. și pop.> a purcede. A mers în stradă pentru a vedea parada militară. Copilul vrea să meargă afară, la joacă. 24 (în opoz. cu „a ieși”; despre ființe; cu determ. locale introduse prin prep. „în”, care indică un spațiu delimitat) a intra, a păși, a pătrunde, a veni, <reg.> a luntra, <înv.> a deștinde. Au mers în peșteră printr-o spărtură a muntelui. A închis câinii pentru a nu merge în grădină. 25 (milit.; despre tineri; cu determ. „în armată”, „la armată”, „la oaste”) a intra, a se înrola. Băieții lor merg în armată. 26 (despre oameni; înv. și pop.; urmat de determ. introduse prin prep. „la”, care indică ajutor, sprijin, înțelegere, bunăvoință, îndurare etc. din partea cuiva) v. Apela. Cere. Recurge. Solicita. 27 (pop.; despre oameni) v. Angaja. Intra. Încadra. Tocmi. 28 (în opoz. cu „a pleca ”; pop.; despre ființe) v. Înapoia². Întoarce. Reveni¹. Veni. 29 (pop.; despre ape) v. Curge. 30 (constr. cu un pron. pers. în dat.; fiziol.; pop.; despre unele secreții) v. Aluneca. Curge. Luneca. Picura. Prelinge. Scurge. 31 (înv.; cu determ. introduse prin prep. „la”) v. Consulta. Întreba. 32 (înv.; despre ființe sau, p. ext., despre vehicule, vase etc. care se deplasează; de obicei cu determ. locale, exprimate prin adv. sau introduse prin prep. „la”, „în”, „pânâ la”, „până în”) v. Accede. Ajunge. Sosi. Veni. II 1 (despre drumuri, căi de comunicație etc.; cu determ. locale) a duce², a se îndrepta. Cărarea merge spre schit. 2 (despre terenuri, loturi etc.; cu determ. introduse prin prep. „până la”, „până în”) a ajunge, a da², a se întinde. Livada merge până la malul lacului. 3 (fiz.; rar, despre radiații, energii, unde etc.) v. Propaga. Transmite. Trece. 4 (pop.; despre flăcări, incendii etc.) v. Extinde. Întinde. Propaga. Răspândi. 5 fig. (pop. și fam.; despre știri, zvonuri etc.) v. Difuza. Duce². Împrăștia. Întinde. Pătrunde. Propaga. Răspândi. Răzbate. Transmite. Trâmbița. Vehicula. Zbura. 6 fig. (pop. și fam.; despre vorbe, păreri, zvonuri etc.) v. Circula. Extinde. Împrăștia. Întinde. Propaga. Răspândi. Transmite. III 1 (despre activități, acțiuni, fenomene etc.; adesea urmat de determ. modale) a se desfășura, a evolua. Noua sa afacere merge bine. 2 a se dezvolta, a înainta, a progresa. Societatea din statele avansate merge spre o formă superioară de civilizație. 3 (tehn.; despre aparate electrice, mecanisme, motoare cu explozie etc.) a se aprinde, a funcționa, a lucra, <pop.> a umbla. Radioul nu mai merge. 4 (constr. cu un pron. pers. în dat.; despre oameni; urmat de determ. modale) a o duce², <pop. și fam.> a face. Fiica ei s-a stabilit în străinătate și îi merge foarte bine. 5 (despre oameni; determ. prin „înainte”, „tot înainte”) a se ambiționa, a se încăpățâna, a se încrâncena, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui, <reg.> a păzi, <fig.> a se întărâta. Merge înainte cu susținerea unui punct de vedere fals. 6 (fam.; despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) v. Izbuti. Prinde. Reuși. 7 (constr. cu un pron. pers. în dat.; înv.; despre alimente) v. Prii. IV 1 (despre materiale, materii etc.) a se consuma¹, a intra. La prepararea acestor aperitive merge multă maioneză. 2 (mat.; despre numere) a se cuprinde, a intra. Trei merge în 9 de trei ori. V 1 (despre culori sau nuanțe ale unor obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte, ale unor accesorii etc.) a se armoniza, a se asorta, a se combina, a nuanța, a se potrivi, <pop. și fam.> a se lovi, <înv.> a se armonia, a se armonimi, <fran.> a se cola, <fig.; fran.> a se maria. Culorile merg perfect în ținuta vestimentară a vedetei pentru festivitate. 2 (despre manifestări, atitudini ale oamenilor, despre ținută etc.; cu determ. introduse prin prep. „cu”; mai ales în constr. neg.) a cadra, a corespunde, a se potrivi, <înv. și reg.> a veni. Asemenea comportare nu merge cu titlurile lui. Ținuta lui lejeră nu merge cu acest eveniment solemn. 3 impers. a se putea. Nu merge să-l desconsideri atât de mult. 4 (jur.; înv.; despre clauze, condiții, principii etc.) v. Hotărî. Menționa. Prescrie. Prevedea. Specifica. Stabili. Statua. Stipula. VI (despre oameni) a purta, a umbla. Iarna mergem cu haine groase. Vara merge cu pălărie de soare.

arminden, armindeni, s.m. – 1. Numele popular al zilei de 1 mai: „În ziua de Arminden (1 mai) să bei vin roșu, că se înnoiește sângele” (Candrea, 1944: 306). 2. (pop.) Luna mai (Kernbach, 1989: 47). 3. Copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu: „Tinerii plecau în pădure, în munte și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva, pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma o întrecere a tinerilor care se adunau și puneau uneori pariuri, câștigând cel ce putea să se urce până sus. În sâmbăta premergătoare Armindenului, din fiecare familie pleca cineva să aducă câte un mesteacăn tânăr și crengi înfrunzite de tei. În zori, mult înainte de răsăritul soarelui, când abia se înălța Luceafărul de ziuă și roua nu a fost smintită de lumină, fiecare gospodar punea mesteacănul la poartă și crengi de tei la streșinile casei și ale șurii. Apoi își împodobeau interiorul casei cu flori de iasomie și tei” (Calendar, 1980: 82). – Din sl. Jeremiinǔ dǐnǐ „ziua sfântului Ieremia”, sărbătorită la 1 Mai (Scriban, DER, MDA). Cuv. rom. > magh. ármingyin (Bakos, 1982).

floare, flori, s.f. – 1. (bot.) Floarea Paștelui, plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roză (Anemone nemorosa). Semnalată în zona Chiuzbaia, vf. Igniș (Monumente, 1976: 50). ■ Floare domnească „mușcată”. ♦ Floare de colț, plantă caracterizată printr-o tulpină firavă, cu frunze înguste, lânoase, care poartă în vârf un grup de frunze în formă de stea, acoperite cu o pâslă deasă de perișori (Leontopodium alpinum). În Maramureș, se mai numește floare de stâncă, floarea reginei, steluță, albumeală, flocoșică, mucezea. Este originară din Asia Centrală. În Maramureș, e semnalată în Masivul Rodnei (Pietrosul Mare). „Planta își datorează faima înfățișării ei, o minune a naturii. Când o vezi îmbrăcată în scama argintie printre celelalte plante verzi, fără voie întinzi mâna spre ea. Scama îi este apărarea împotriva transpirației, căci în pumnul de țărână în care și-a înfipt rădăcina și trunchiul subpământean este puțină apă” (Ion Simionescu); plantă ocrotită de lege; monument al naturii. 2. (gastr.) Floare de grâu, colac în formă de floare, care se face în sâmbăta Floriilor: „Femeia face la tăt omu din casă câte o floare de grâu, c-așa-i obiceiu” (Papahagi, 1925: 313; Budești). 3. (min.) Floare de mină, eșantion monomineral sau format din mai multe minerale, caracterizat prin culori, forme și dimensiuni cu valoare estetică (ex.: stibină, galenă, baratină, cuarț etc.). ♦ (onom.) Floare, Floarea, Flore, Florea, Florean, Floreanu, Florescu, Florică, Florișteanu, Floruța, nume de familie (1.031 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Floare, Florica, nume de botez tradițional în Maramureș. – Lat. flos, floris „floare” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

târg sn [At: COD. VOR. 100/15 / Pl: ~uri / E: vsl тръгъ] 1 Loc mai întins și special amenajat într-o localitate sau la marginea unei localități, unde se vând (zilnic sau la date anumite) vite, cereale, lemne, zarzavaturi, alimente etc. Si: (înv) târgoviște, (îvr) panighir. 2 (Pex) Activitate care se desfășoară în târg (1). 3 (Îrg; îs) ~ul de sărutat (sau ~ul sărutatului, ~ul nevestelor) Bâlci care se ținea în ziua de Sfântu Toader la Hălmagiu, în ținutul Zărandului, cu prilejul căruia nevestele tinere sărutau pe rude, cunoscuți sau străini, iar aceștia le cinsteau cu bani. 4 (Îrg; îs) ~ de țară Bâlci care se ține la dată fixă, o dată sau de mai multe ori pe an, la care participă satele din împrejurime. 5 (Îrg; îs) ~ul de fete Serbare populară tradițională, care are loc anual pe Muntele Găina, în Țara Moților (cu care prilej tinerii își alegeau adesea miresele). 6 (Îrg; îs) ~ul moșilor Bâlci tradițional organizat anual în București, în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. 7 (Pop; îlav) La (sau pe) spartul ~ului La sfârșit de tot. 8 (Pop; îal) Prea târziu. 9 (Pop; îe) A bea ca în ~ A bea mult de unul singur, fără să îmbie și pe alții. 10 (Pop; îe) A fi în ~ și la moară A fi peste tot. 11 Operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg (1). 12 (Pgn) Operație de vânzare și cumpărare Si: comerț, negoț. 13 (Îrg; îe) A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu ~ul A cădea de acord asupra prețului. 14 (Trs; îe) Cum umblă ~ul (sau ~urile)? Se întreabă pentru a afla cum se desfășoară vânzarea și care este prețul mărfurilor la târg (1). 15 (Pfm) înțelegere între participanții la procesul de vânzare-cumpărare Si: acord, convenție, (pfm) tocmeală (17). 16 (Pop; îe) A face (sau a încheia) ~(ul) cu cineva A încheia cu cineva o tranzacție comercială. 17 (Înv) Așezare orășenească având funcții comerciale și meșteșugărești, subordonată domniei. 18 (Fam; rar) Orășel. 19 (Rar; pex) Totalitatea oamenilor din târg (17). 20 (Îvp; îe) A-l da prin ~ (cu nasul tăiat) (sau cu capul ras) sau a-l da -ului A pedepsi pe cineva, purtându-l prin târg (26) cu nasul tăiat sau cu capul ras. 21 (Îvp; îe) A afla și ~ul și țara A afla toată lumea. 22 (Îvp; îe) A o da ~ului A divulga un secret. 23 (Îvp; îe) A da (pe cineva) -ului (sau prin ~) A vorbi de rău pe cineva. 24 (Îvp; îe) A fi dat prin ~ A cunoaște lumea. 25 (Îvp; îe) Credeai că s-a aprins ~ul Se spune la auzul unei gălăgii mari, al unui zgomot puternic. 26 (Pop) Centrul orașului (unde de obicei se află prăvăliile). 27 (Reg) Gaură în pământ la jocul de copii „poarca¹” Si: (reg) gașcă.

urs sm [At: CORESI, EV. 447 / Pl: urși / E: ml ursus] 1 Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blană brună-negricioasă sau roșcată, cu urechi mici, cu botul ascuțit și cu coada scurtă, care iarna hibernează (Ursus arctos). 2 (Îs) ~ alb (sau polar) Specie de urs cu blana albă, bătând în gălbui, care trăiește în regiunile arctice (Ursus maritimus). 3 (Îs) Ziua ~ului Sărbătoare populară în ziua de 2 februarie în care, după credința populară, ursul iese din bârlogul unde a hibernat. 4 (Îs) Sâmbăta ~ului Sărbătoare populară care se ține cu opt zile înainte de Florii și despre care se crede că trebuie respectată pentru a feri vitele de fiarele sălbatice. 5 (Îe) A se aduna (sau a se strânge, a se uita) ca la ~ A se aduna (a se strânge) în număr foarte mare și a privi cu o deosebită curiozitate și interes, ca la un spectacol neobișnuit. 6 (Îe) A se ține (după cineva) ca după ~ A merge în urma cuiva în număr foarte mare. 7 (Îe) A trage nădejde ca ~ul de coadă A nădăjdui lucruri imposibil de realizat. 8 (Îe) A vinde pielea ~ului din pădure sau a vinde pielea ~ului în târg și ~ul în pădure ori Tocmeala în târg și ~ul în crâng ori Nu vinde pielea ~ului înainte de a-l ucide A conta pe un lucru înainte de a fi sigur că îl poți obține. 9 (Îe) Joacă ~ul prin vecini (sau la vecinul, la cumătrul) sau când joacă ~ul la vecin să-i gătești tărâțele Se spune pentru a preveni pe cineva de un pericol, de o nenorocire care se arată pe aproape, amenințând să ajungă în curând la acesta. 10 (Îe) Joacă ca ~ul sau ~ul nu joacă de voie (ci de nevoie) Se spune despre cineva care face ce nu-i place, fiind obligat sau silit de împrejurări. 11 (Îe) De aia (sau asta) nu are ~ul coadă (și para cocean) Se spune despre cei care., din cauza lăcomiei, pierd și ceea ce au. 12 (Îae) Se spune despre cei cu o purtare nepotrivită cu situația lor, cu momentul respectiv etc. 13 (Îe) De aceea n-are cârna nas și ~ul coadă Se spune cuiva care are pretenții prea mari. 14 (Îe) A iubi (pe cineva) ca ~ul pe lup A nu iubi deloc pe cineva. 15 (Îe) A se juca cu coada ~ului A se pune în situații primejdioase, atacând pe cei mai puternici. 16 (Îe) A scăpa ca din gheara ~ului, cu părul vâlvoi A ieși păgubit și cu mare greutate dintr-un pericol, dintr-o situație gravă. 17 (Îe) A fugi (de cineva) ca de ~ A se feri de răul pe care i-l poate face cineva. 18 (Îe) A trăi ca ~ul (în bârlog ori ca în bârlogul ~ului) sau a fi ~ de bârlog A trăi retras de lume. 19 (În basme; îlav) De când se băteau urșii în coadă Foarte de demult. 20 (Îe) Când o prinde mâța pește și coada Ia ~ o crește sau când o face ~ul coadă și prepelița noadă ori când se va vedea ~ul cu cercei umblând după miei, lupul cu cimpoi umblând după oi ori când oi vedea ~ul în doi craci, văcar după vaci Niciodată. 21 (Reg; îe) A aduce urșii din pădure A nu fi de nici un ajutor. 22 (Bot; reg; îc) Mierea-~ului-cu-flori-bătăi Urzică-moartă (Laminum album). 23 (Bot; îc) Părul-~ului Barba-ursului (Equisetum arvense). 24 Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil, retras. 25 (Pop) Epitet dat unui om voinic. 26 (În obiceiuri și în jocuri de copii și de tineret) Nume dat unui flăcău înfășurat într-o funie groasă de paie (căreia i se dă foc, iar pentru a-l stinge, persoana trebuie să se tăvălească prin zăpadă) sau îmbrăcat cu cojocul întors pe dos și care dansează ca ursul dresat, pe muzică, însoțit de un alt flăcău care face pe ursarul în cadrul obiceiurilor sărbătorilor de iamă. 27 (Art.; îcs) De-a ~ul Numele jocului pe care îl face ursul (26) sau al jocului de copii în care un jucător se maschează în urs dresat. 28 (Art.; îacs) Numele unui joc de copii în care unul din ei aruncă o minge și până ce altul fuge după ea, acesta umple cu pământ o gropiță. 29 (Art.; îcs) Vânătorul și ~ul Numele unui joc de copii în care unul face pe vânătorul stând într-o poziție foarte incomodă, scopul jocului fiind atingerea unui băț. 30 (Art.) Numele unui joc pe care îl joacă voievodul călușerilor cu o femeie care crede că-l va întrece în joc. 31 (Pop) Nume dat stelei așezate în fața sau în urma carului-mare. 32 (Pop; îc) ~ul-mare Carul-mare. 33 (Pop; îc) ~-ul-mic Carul-mic. 34 (Iht; îc) ~-de-mare Pește care seamănă la cap cu ursul. 35 (Bot; reg) Tapoșnic (Galeopsis ladanum). 36 (Reg) Boț de mămăligă cu brânză la mijloc (prăjit pe jăratec). 37 (Teh) Masă de metal topit sau aliaj solidificat în interiorul unui cuptor de topit, din cauza întremperii accidentale a alimentării acestuia cu combustibil sau cu aer comprimat, respectiv cu energie electrică. 38 Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. 39 Grindă de susținere la grinda casei Si: talpă. 40 Fiecare dintre cei patru stâlpi care susțin podul morii. 41 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne pe care se reazemă perna morii Si: andrele (2). 42 (Reg; lpl) Bogdani la stăvilar. 43 (Reg) Lemn din construcția morii care are o scobitură în care se reazemă buduroiul. 44 (Mol) Copac, mai ales brad, tăiat, necurățat de crengi și necojit, folosit la plutărit sau la transportul buștenilor până la apă. 45 (Reg) Berbec . 46 (Mol) Dispozitiv pentru micșorarea vitezei buștenilor cărora li se dă drumul în jos pe un uluc, format dintr-un butuc sau mai multe lemne legate între ele și așezate de-a curmezișul și deasupra ulucului. 47 (Mol) Ușă în partea de jos a peretelui la dig care se deschide atunci când se golește apa adunată. 48 (Reg; lpl) Fiecare dintre stinghiile de la grapă. 49 (Mol) Horn (1). 50 (Șîs ~ de frecare) Menghină. 51 (Reg) Nume dat unui clește mare. 52 (Olt) Tejghea de tâmplărie. 53 (Șîs ~-ul mic) Nume dat unei unelte de fierărie, nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) scânecie. 54 (Îvp) Ancoră (1). 55 (Reg) Zăvor de lemn. 56 (Reg) Scărmănătoare de lână mecanică.

prag sn [At: CORESI, L. 106/5 / V: (reg) prav / Pl: ~uri / E: slv прагъ] 1 Parte de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, de obicei puțin mai ridicată față de rest, peste care se trece la intrare sau la ieșire. 2 (Șîs ~ de sus) Parte de sus, orizontală, a tocului ușii, situată între cele două părți laterale. 3 (Îe) A(-i) păși ori a(-i) trece, a(-i) călca etc. ~ul (cuiva sau a ceva) A intra la cineva sau undeva. 4 (Îae) A ieși de la cineva sau de undeva. 5 (Pex; îae) A vizita pe cineva. 6 (Îe) A (se) da (sau a se lovi, a se izbi etc.) cu capul de ~ (sau de ~ul de sus) A se convinge de unele adevăruri în urma unei experiențe personale neplăcute. 7 (Îae) A trage învățătură dintr-o întâmplare neplăcută. 8 (Îae) A câștiga experiență în urma unui insucces. 9 (Îe) A(-i) pune piciorul (sau, rar, picioarele) în (sau, rar, pe) ~ A lua o atitudine hotărâtă. 10 (Îae) A se opune în mod energic. 11 (Îae) A obliga pe cineva să facă ceva. 12 (Rar; îe) A se pune ~ A se așeza în calea cuiva, pentru a-l împiedica să treacă. 13 (Rar; fig; îae) A împiedica acțiunile cuiva. 14 (Reg; îe) A trăi la ~uri A trăi din mila altora. 15 (Reg; îae) A cerși. 16 (Îe) A fi ~ul casei A fi sprijinul, susținătorul familiei. 17 (Fam; îe) A bate ~urile A umbla de colo-colo fără rost. 18 (Fam; îae) A fi haimana. 19 (Îlav) Din ~ în ~ Din casă în casă. 20 Spațiu, porțiune din imediata apropiere a unei uși sau a unei porți. 21 Cadru al unei uși. 22 (Pex) Spațiu din cadrul unei uși. 23 Poartă. 24 (Pex) Casă. 25 (Fig) Locuință. 26 (Fig) Familie. 27 (Fig) Sediu. 28 (Rar) Temelie. 29 (Îrg; fig) Treaptă socială Si: rang. 30 (Îrg; fig) Categorie socială Si: situație, stare. 31 (Fig) Limită, margine, hotar care desparte ceva de altceva, în spațiu sau în timp. 32 (Fig) Imediată apropiere în spațiu, timp sau mod. 33 (Fig) Apropiere iminentă în timp. 34 (Fig) Început al unei situații noi. 35 (Înv; pan) Stâlp de susținere la pod¹. 36 Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape. 37 Banc de nisip și de pietriș care se formează prin depunere pe fundul apei. 38 Banc de depuneri format din materiale transportate de apă. 39 (Îs) ~ suboceanic Treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin, care separă două depresiuni oceanice. 40 (Îs) ~ glaciar Proeminență în profilul longitudinal al unei văi glaciare, care separă o treaptă glaciară superioară de alta inferioară. 41 (Înv; îs) ~ul mării Litoral. 42 Perete de piatră, stâncă peste care trece cursul unei ape, formând o cascadă. 43 (Pex) Cădere de apă Si: cascadă. 44 Ridicătură de teren în formă de prag (1). 45 Ridicătură de teren care barează trecerea. 46 Treaptă de stâncă mai înaltă decât cele din jur. 47 (Teh) Proeminență în formă de treaptă executată sau formată, în urma uzurii, pe suprafața ori muchia unei piese. 48 Bucățică de lemn de abanos, de fildeș etc. pe care se sprijină coardele la unele instrumente muzicale Si: (reg) prăguș. 49 Mică ridicătură ori linie de demarcație special amenajată pe unele terenuri de sport, pentru a indica limita de la care se efectuează săriturile atletice de lungime și triplu salt. 50 (Reg) Fâșie îngustă de pământ care a scăpat nearată între brazde, când plugul ia brazda prea mare Si: (reg) greș. 51 (Reg) Parte laterală a unei brazde. 52 (Atm; pop) Bazin. 53 (Atm; pop) Abdomen. 54 (Îdt; șîs osul ~ului) Cadă pubiană. 55 (Pop) Fiecare dintre dungile late, de diferite culori, care formează desenul țesăturilor învârstate Si: (reg) vârcă, vârstă. 56 (Reg; îs) Săptămâna de ~uri Săptămână care precedă postul propriu-zis al Paștilor, în care se mănâncă în unele zile de dulce și în altele de post. 57 (Reg; îs) Sâmbătă în ~uri Sâmbătă din săptămâna de praguri (56), închinată morților. 58 (Ban; Mun) Lemn, bârnă groasă, grindă, folosită la construcții. 59 (Reg; îs) ~ul lesei Grindă transversală, din lemn tare, care ține lipit, pe fundul apei, capătul dinapoi al coșului de pescuit. 60 (Reg; îs) ~ul osiei Parte a osiei care trece pe sub car sau căruță Si: (reg) oplean, perinoc, pod, scaun. 61 (Fiz) Valoare limită, minimă sau maximă, a unei mărimi, caracteristică unui fenomen, sub care sau deasupra căreia fenomenul nu se poate produce. 62 (Fzl) Valoare minimă pe care trebuie să o aibă un factor pentru a determina declanșarea și dezvoltarea unei stări. 63 (Med) Valoare minimă a unui factor, necesară pentru a declanșa apariția unui fenomen patologic. 64 (Fzl; îs) ~ de excitabilitate Intensitate minimă a unui excitant, capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. 65 (Fzl; îs) ~ senzorial absolut Mărime minimă a unui excitant necesară pentru a provoca o reacție abia perceptibilă. 66 (Pol; îs) ~ electoral Procent minim de voturi, diferit în funcție de țară sau de sistem electoral, pe care trebuie să-l primească un partid politic pentru a fi reprezentant în parlament.