PRO DOMO (SUA) loc. adv. a pleda ~ = a-și susține propria cauză. (< lat. pro domo /sua/, pentru casa sa)

pro domo / pro domo sua (lat.) loc. adj., loc. adv.

lucrător s. m. Securist ◊ „Autorii recentelor confesiuni pro domo menționează termeni precum ofițeri de securitate, lucrători (uitând că lucrător are la bază rus. politruk), cadre (ale Securității).” Al. Niculescu, Ap. 8/95 p. 15 (din lucrător [al Securității])

PRO DOMO SUA (lat.) pentru casa sa – Unul dintre cele patru discursuri rostite de Cicero la întoarcerea sa din exil, prin care-și revendica averea răpită de patricianul Clodius. A pleda pro domo, a-ți susține cauza propria cauză.

IVASIUC, Alexandru (1933-1977, n. Sighetu Marmației), scriitor român. Romancier interesat deopotrivă de dezbaterea etică și social-politică și de înnoirea de substanță și structură a prozei contemporane, încercând să contureze simboluri, parabole și metafore ale existenței umane („Păsările”, „Apa”, „Iluminări”, „Racul”). Eseuri („Pro-domo”).

pro domo («pentru casa (sa)»), locuțiune latină ce însemnează pentru propria-i cauză, pentru interesele sale: a pleda pro domo.

domo (pro ~ (sua)) (pentru propria cauză) (lat.) loc. adj., loc. adv. (pledoarii ~, a pleda ~)

Pro domo sau, mai complet: Pro domo sua ( lat. Pentru casa sa„). – Înseamnă a pleda pentru propria ta cauză, pentru apărarea ta, a numelui tău, a intereselor tale. Expresia ne-a rămas de la pledoaria cu acest titlu, pe care marele orator roman Cicero a rostit-o la Roma, după întoarcerea sa din exil, spre a-și revendica pămîntul și casa care îi fuseseră confiscate de către patricianul Clodius. ”Orice creator are tendința de a pleda «pro domo», adică de a considera că arta căreia i s-a dedicat este cea mai importantă și de primă necesitate în viața omului„ (Nina Cassian, ”Scînteia", nr. 6952). LIT.

PRO DOMO (lat.) (Cicero) = Pentru casă. A vorbi despre sine, despre interesele sale. N’a făcut altceva decît a vorbit pro domo.