PAVLOVA, Anna Pavlovna (1881-1931), balerină rusă. Balerină (din 1899), apoi prim-balerină (1906) la teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg. Din 1909, a fost prim-balerină în compania Baletele ruse, a lui Deaghilev, devenind una dintre primele partenere ale lui V. Nijinski. Roluri de mare intensitate lirică, create cu o tehnică desăvârșită („Silfidele”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Giselle”). Stabilită la Londra (din 1910), a creat propria sa companie cu care a dat spectacole în mai multe țări ale lumii, inclusiv în Rusia (1913-1914). Celebră pentru interpretarea din „Moartei lebedei”, coregrafie creată special pentru ea de M. Fokin, pe muzica lui Saint-Saëns.

LEGNANI [leñia:ni], Pierìna (1863-1923), balerină italiană. Primă balerină la Scala din Milano și al Teatrul din Sankt-Petersburg. Remarcabilă prin grație și virtuozitate tehnică („Lacul lebedelor”, „Coppélia”, „Pasărea albastră”).

MAKAROVA, Natalia Romanova (n. 1940), balerină americană de origine rusă. Prim-balerină (1955-1970) a Teatrului de operă și balet „Kirov” (Leningrad), a Baletului Regal din Londra (1970) și apoi a Teatrului American de Balet din New York (1970-1980). În 1980 și-a fondat propria companie. Roluri de referință în „Giselle”, „Mefisto”, „Lacul lebedelor”, „Carmen”, „Frumoasa din pădurea adormită”.

PLISEȚKAIA, Maia Mihailovna (n. 1925), balerină rusă. Prim-balerină (1943-1988) la Balșoi Teatr din Moscova, s-a remarcat printr-o tehnică strălucită, expresivitate și elocvență a gestului în „Lacul lebedelor”, „Fântâna din Baccisarai”, „Don Quijote”, „Spartacus”, „Moartea lebedei”, „Carmen”. Alăturându-se trupei lui M. Béjart, a dat strălucire unor creații moderne („Boléro”, „Isadora”, „Léda”), manifestând o longevitate artistică excepțională. A abordat roluri de compoziție („Anna Karenina”, „Pescărușul”). Director artistic la Roma și apoi la Teatrul Național de Balet din Spania (1988-1990).

POPA, Magdalena (n. 1941, București), balerină și coregrafă română. Studii la București și Sankt-Petersburg. Excelează prin mișcările pline de muzicalitate, eleganță și expresivitate. Cariera ei este legată timp de 22 de ani de Opera națională din București, unde este prim-balerină (majoritatea rolurilor clasice – „Lacul lebedelor”, „Giselle”, „Romeo și Julieta” etc.) și apoi directoare a baletului. Din 1982, carieră la Baletul național al Canadei, unde este principalul maestru de balet. Amplă activitate de profesor invitat.

*prim-balerină s. f., art. prim-balerina, g.-d. art. prim-balerinei; pl. prim-balerine

PRIM², -Ă, primi, -e, num. ord. 1. Cel dintîi, din punctul de vedere al locului sau al timpului; care este în fruntea unei serii; întîi, dintîi. V. inițial. Ipoteștii, cu pădurile dimprejur și oamenii de acolo, au fost primii dascăli ai poetului. BENIUC, P. 17. Fondul prim al lui Eminescu fiind optimist, el nu vede în orișicare lucru o durere. IONESCU-RION, C. 87. Ceea ce eres am spus și am să mai spun – asta e numai capitolul prim al unei serii mari. CARAGIALE, O. VII 456. ◊ Prim ajutor = ajutorul imediat ce se dă răniților în caz de accident sau în război. Post de prim ajutor. ▭ Număr prim = număr divizibil numai cu 1, sau prin el însuși. Prima tinerețe = perioadă a tinereții care urmează imediat după copilărie. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. Economii de materii prime. ♦ Loc. adv. În primul rînd (sau loc) = înainte de toate. Mă aflam întîia oară în preajma unor dropii și țineam în primul rînd ca, din acest prim contact, să scot informațiile și învățămintele de care aveam nevoie. SADOVEANU, O. L. 76. Pentru (sau de) prima oară (sau dată) = pentru întîia oară. Craiul atunci a înțeles, De prima oară-n viață, că-n plînset stă balsamul Durerii. COȘBUC, P. II 183. ◊ Expr. A fi (sau a se afla, a lupta etc.) în primele rînduri = a fi în frunte. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților. V. principal, fundamental. Primul loc la concurs. Marfă de prima calitate. ◊ Loc. adj. De primul rang = de calitate superioară; superior, excelent. De primă necesitate v. necesitate. ♦ (Adjectival, f. art.; familiar) Excelent, bun, de cea mai bună calitate. Dănilă alege brînza cea mai prima. SADOVEANU, O. L. 159. Eu, domn’ judecător, reclam pardon... clondirul cu trei chile mastică prima. CARAGIALE, O. II 37. 3. (Ca element de compunere, precedînd un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întîiul în categoria respectivă. Prim-locțiitor. Primă-balerină. ▭ Vechiul prim-amorez de la Galați nu făcea de loc de militar. GALACTION, O. I 131. Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru, cărora li se dădeau roluri de primi-amorezi. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Fusese numit prim-secretar la ambasada din Constantinopol în locul ducelui de Beaufremont. GHICA, A. 10. Prim-ministru = președinte al Consiliului de Miniștri. Întîiul prim-ministru al Romîniei unite proclama tristul și durerosul adevăr că brațele țăranului constituiau capitalul proprietarilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 211.

prim-balerină s. f., art. prim-balerina, g.-d. art. prim-balerinei; pl. prim-balerine

stripteuz(ă) s. m. f. Femeie sau bărbat care face striptease ◊ „Iată mai jos clasamentul primelor cinci balerine [...] și localul unde dansează stripteusa.” Ev.z. 1 VI 93 p. 6. ◊ „Stripteuza M. M.” Ev.z. 377/93 p. 1. ◊ „Tânăra stripteuză ne-a declarat timidă: «Eu joc teatru pe scenă, e doar un rol [...] Și asta, pentru bani».” Ev.z. 12 VII 93 p. 6. ◊ „Stripteuzii italieni și-au făcut o echipă [sportivă]” R.l. 12 XII 96 p. 23; v. și stranier [pron. stripteză] (din fr. stripteaseuse, prin analogie cu diseuză; R. Zafiu în R.lit. 47/94 p. 11, de unde provin și citatele din Ev.z.)

SEMIONOVA [simiónəfa], Marina Timofeevna (1908-2010), balerină rusă. Prim-solistă a Teatrului Mare (Balșoi) din Moscova (1930-1953). Remarcabilă interpretă a repertoriului clasic și contemporan rus.

MAKSIMOVA, Ekaterina Sergheevna (n. 1939), balerină rusă. Elevă a Galinei Ulanova. Prim-solistă a Teatrului Balșoi (1958-1988), pe scena căruia a realizat roluri de excepție în „Floarea de piatră”, „Don Quijote”, „Giselle”, „Romeo și Julieta”, alături, în principal, de soțul ei, Vladimir Vasiliev.

DUDINSKAIA, Natalia Mihailova (n. 1912), balerină rusă. Interpretă expresivă a rolurilor prime fin „Lacul lebedelor”.

PRIM-BALERIN s. m. primul balerin al unui balet. (< it. primo balerino)

PRIM-BALERIN s.m. Primul balerin al unui balet. [Cf. it. primo balerino].

adagio (cuv. it., „degajat, în voie”) 1. Indicație de tempo (2). Determină o mișcare ceva mai rapidă decât largo* și mai rară decât andante*. Accepțiunea aceasta, deși cea mai frecventă, nu este admisă în mod unanim. Italienii, de pildă, au tendința să-l interpreteze mai repede (în conformitate cu sensul etimologic al cuvântului). Abrev.: Ad^o. 2. Piesă muzicală independentă sau parte dintr-o lucrare mai mare (sonată*, simfonie*) scrisă în tempo a. (1). 3. (balet) Prima parte a tradiționalului pas de deux. Rolul principal îl deține balerina, care execută diverse mișcări de virtuozitate, menite să-i pună în valoare calitățile tehnice și expresive, balerinului revenindu-i acela de susținător.

balet (< fr. ballet, it. balletto, de la ballo, dans), reprezentație teatral-muzicală bazată pe dans* și (uneori) pantomimă, cu argument literar (libret*), sprijinită cel mai adesea pe muzică (uneori se folosesc și texte diverse) special compusă sau pe colaje din compoziții destinate inițial execuției în concert (1) sau din efecte sonore diverse (b. contemporane). Ca și opera*, b. a râvnit la începuturile sale să reînvie marea tradiție a spectacolului total, sincretic*, din antichitatea elină [v. tragedie (1)]. B. a luat naștere în Franța, ca b. de curte (practicat, prin îngemănarea muzicii vocale sau instr. – mai târziu cu precădere – cu dansul, în cadrul ritualurilor și serbărilor regale), evoluând către spectacolul organizat după modelul italienizat (Ballet comique de la reine, 1581, socotit ca prima lucrare în gen). Treptat, b. a asimilat diverse forme și maniere de dans, cunoscând o epocă de înflorire în timpul lui Lully (care a utilizat subiecte din Molière), autor de „comedii-balete” și „opere-balete” (Triomphe de l’Amour, 1681), în care apar pentru prima oară dansatori profesioniști, formați la Academia regală de dans, creată în 1661. Apar creatorii de coregrafii*, proveniți dintre dansatori, unii fiind preocupați de sisteme de notație sau de aspectele teoretice ale dansului și b. (Jean Georges Noverre, 1727-1810, autor al celebrelor Scrisori despre dans și balete, trad. rom.). Alți dansatori și autori de coregrafii de mare răsunet au fost Taglioni Filippo T., 1777-1871, Maria T., 1804-1884, Paolo T., 1808-1884, Vestris Gaetano V., 1729-1808, Auguste V., 1760-1842). B. romantic, ilustrat de Giselle (1841), muzica de Adolphe Adam, Silfida (1832) și multe altele, va culmina prin activitatea lui Marius Petipa (1818-1910), colaborator al lui Ceaikovski. Tradiția academică, fondată de Carlo Blasis (1795-1878) și Auguste Bournonville (1805-1879), împreună cu b. romantic vor cunoaște un impas din a cărui ieșire se impun creațiile moderne, îndeosebi ale coregrafilor „Baletelor ruse*” (1909-1929) ale lui Serghei Diaghilev (1872-1929), George Balanchine (1904-1983), Mihail Fokine (1880-1942, reformator cu puternică personalitate – Moartea lebedei, Chopiniana, Pasărea de foc, Petrușca, Daphnis și Chloé ș.a.), Serge Lifar (1905, numeroase coregrafii îndeosebi la Opera din Paris, 11 cărți despre arta dansului), Leonid Massine (1896-1950), Anna Pavlova (1882-1931) ș.a. Printre autorii de b. contemporane, după cel de-al doilea război mondial, cei mai importanți sunt Frederik Ashton, englez (1906-1988), Maurice Béjart, francez (1927-2007), Rudolf von Laban (1879-1958) austriac, autorul unui sistem de notație larg răspândit (Principii ale notării dansului și mișcării, Londra, 1956), Roland Petit, francez (n. 1924), Jerome Robbins, american (1918-1998), Anthony Tudor, englez (1909-1987). Alte personalități ale b. modern sunt: Martha Graham (1894-1991), Nikolais Alwin (1912-1993), Alvin Ailey (1931-1989). ♦ Preocuparea pentru spectacolul coregrafic se situează în cultura națională românească în aceeași perioadă cu primele începuturi ale teatrului liric (vodevil*, operă, operetă*). Abstracție fâcând de unele momente dansante din vodeviluri, sunt de reținut, printre primele lucrări cu profil coregrafic, câteva partituri situate în jurul anului 1840 – Țara dansurilor și Dans de l’auro de I.A. Wachmann, Melodrama după Baletul flăcăilor cu al priculicilor (autor necunoscut). În a doua jumătate a sec. 19 s-au evidențiat trei tipuri principale de lucrări coregrafice: b. romantic, bazat pe numere* autonome (Doamna de aur sau Demonul dansului încins, „Mare balet cu muzică națională” de Ludovic Wiest, scenariu de P. Grădișteanu, Ielele de Fr. Spetrino, libret de Ed. Aslan, Cupidon de Th. Fuchs, libret de Miron Paltin), b. de tip folcloric, axat pe datini populare (Sărbătoarea în sat, „mare b. într-un act”, montat de G. Moceanu pentru Expoziția din Chicago în 1893) și așa-numitul „b. mixtură”, spectacol cu dansuri, cântece și coruri (Patru săbii de C. Dumitrescu). Se adaugă și momente coregrafice cu o anumită autonomie în spectacolele de operă (Petru Rareș de E. Caudella, scena de b. din actul III). Reținem și numele unor coregrafi ai epocii, cum sunt balerina Auguste Maywood și, mai ales, specializat în dansurile românești, George Moceanu. Primele două decenii ale sec. 20 cunosc în general o orientare spre spectacolul coregrafic de tip folcloric (T. Brediceanu, poemul etnografic Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul în port, joc și cântec, 1905; C. Dumitrescu, tabloul coregrafic, Cântecul păstorului, 1903). Evoluția de la primele manifestări coregrafice, cu dansuri răzlețe prezente în suite* și vodeviluri, la spectacolul propriu-zis, demonstrează că b. românesc contemporan are puternice rădăcini în arta națională a sec. 19, aegumentând apariția unor creatori de prestigiu în momentul afirmării școlii componistice în contextul epocii de după primul război mondial. În ordine cronologică, primul b. apărut în acești ani este Ileana Cosânzeana de I.N. Otescu (scris pentru Opera Mare din Paris în 1918, manuscris pierdut). Creația modernă de b. este legată însă de numele lui M. Jora, care enunță și principiile definitorii ale stilului coregrafic românesc: „O artă [...] făurită de dansatori români, pe muzică scrisă de compozitori români, pe subiecte din viața românească, pe mișcări și ritmuri scoase din jocurile caracteristice populare românești” (Timpul, iunie 1937). Într-o perioadă de patru decenii, compozitorul va da publicului o serie de lucrări ce definesc drumul spectacolului de b. românesc de la tabloul coregrafiei (La piața, 1928, premiera la Opera Română din București, 1932), la b. cu acțiune (Demoazela Măriuța, 1940; Curtea veche, 1948), suita coregrafică în stil pop. (Când strugurii se coc, 1953), până la drama coregrafică (Întoarcerea din adâncuri, 1959) și comedia coregrafică (Hanul Dulcineea, 1967). În afara unor partituri de factură romantică, semnate de Nonna Otescu, C. Nottara, M. Andricu, în perioada interbelică se situează încă două importante creații de inspirație folclorică, aparținând lui Z. Vancea (b. pantomimă, Priculiciul, 1933) și P. Constantinescu (poemul etnografic Nunta în Carpați, 1939). Fără îndoială, avântul creației de gen este puternic sprijinit de activitatea unor dansatori și maeștri de b. care se afirmă începând din această perioadă, ca Floria Capsali, Mitiță Dumitrescu și Anton Romanowski, în majoritatea cazurilor semnatari ai coregrafiei și, uneori, ai libretelor respective. În deceniile 6-8, avântul creației coregrafice impune noi autori, precum și o evidentă diversificare a tematicii, stilurilor și concepțiilor dramaturgice. Se remarcă astfel b. inspirate din istorie (drama eroică populară Haiducii de Hilda Jerea, 1956; balada coregrafică Iancu Jianu de M. Chiriac, 1964), din viața poporului (Nunta de D. Popovici, 1975), din basmele naționale (Harap Alb de Alfred Mendelsohn, 1950) sau din literatura și poezia românească (Călin de A. Mendelsohn, 1956; Nastasia de C. Trăilescu, 1965). Ca și în perioada precedentă, un sprijin deosebit vine din partea interpreților (Irinel Liciu, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Petre Ciortea, Francisc Valkay) și maeștrilor coregrafi, ca personalități de prestigiu în acest domeniu afirmându-se Oleg Danovschi, Mercedes Pavelici, Trixi Checais, Gelu Matei, Tilde Urseanu, Vasile Marcu și, din generația tânără, Mihaela Atanasiu, Amatto Checiulescu. De remarcat că, în limbajul coregrafic contemporan, aceștia au avut un aport deosebit prin crearea de versiuni coregrafice unor lucrări simf. de mici proporții, aparținând lui A. Stroe, T. Olah, D. Capoianu, C.D. Georgescu ș.a. obținând rezultate semnificative în direcția modernizării dansului romantic atât din punct de vedere expresiv cât și estetic.

prim³, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 149 / Pl: ~i, ~e / E: mg prim] 1-2 smf, a (Obiect, persoană) care se află la început, înaintea tuturor în spațiu sau în timp. 3-4 a, no (Care se află) în fruntea unei serii. 5 a (Îs) ~ă audiție Executare pentru prima oară a unei compoziții muzicale. 6 a (Pex; îas) Compoziție muzicală executată prima oară. 7-8 a (Îljv) În ~ă audiție (Care se execută) pentru prima oară în fața publicului. 9 sn (Muz; înv) Primă (8). 10 a (Îc) ~-plan Imagine în cinematografie care prezintă detaliile unor obiecte, unor personaje filmate de aproape. 11 a (Îc) June-~ sau ~-amorez Actor sau cântăreț care interpretează rolul principal de îndrăgostit la teatru sau la operă. 12 a (Îc) ~-secretar, ~-dirijor, ~ă-balerină Indică gradul cel mai înalt în ierarhia funcțiilor pe care le precedă. 13 a (Îc) ~-ministru Președinte al Consiliului de Miniștri. 14 sf Cea mai valoroasă, cea mai bună parte din ceva. 15 a (D. voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 16 a (Mat; d. simboluri; îoc secund, terț etc.) Care este primul dintr-o înșiruire de simboluri de același fel: a’, a„, a’” etc. 17 sn (Mat; pex) Semn ca un accent pus la umăr, care deosebește două cantități corelative reprezentate prin același simbol. 18 a (Mat; îs) Număr ~ Număr care este divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. 19 (Îlav) În ~ul rând (sau, rar, loc) Înainte de toate. 20 a (Îs) Materie ~ă Material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 21 a (Îs) ~a tinerețe Perioadă de început a tinereții, care urmează imediat după copilărie. 22-23 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea calității. 24-25 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea importanței. 26-27 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea apariției Si: primordial. 28 a (Glg; îvr) Paleozoic. 29 av (Fam; îf prima) În primul rând Si: primo.