PAUȘAL, -Ă adj. global, forfetar. ◊ tarif (sau preț) paușal = sistem de plată pentru prestările de servicii comunale, pentru consumul de energie, apă etc., suma calculându-se cu aproximație pe baza capacităților instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. ◊ asigurare paușală = asigurare de bunuri, persoane sau riscuri pe baza plății unei prime de asigurare unice (medii). (< germ. pauschal)

ZECIME, zecimi, s. f. 1. Fiecare dintre părțile luate dintr-un întreg împărțit în zece părți egale. ♦ Prima cifră de după virgulă, la numerele zecimale. 2. (În trecut) Impozit reprezentînd a zecea parte din venitul cuiva; p. ext. cantitate dintr-un prodiis (de obicei reprezentînd a zecea parte din totalul produselor cuiva) luată ca plată pentru prestarea unui serviciu (v. zeciuială). ♦ A zecea parte, care îi revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului.

ZECIUIALĂ, zeciuieli, s. f. (În trecut) Dare anuală către stat și comună sau către proprietar, Ia care erau supuși odinioară țăranii și care reprezenta a zecea parte din recolta de cereale, vite etc. (v. dijmă); p. ext. parte dintr-un produs (reprezentînd de obicei a zecea parte dintr-un total) revendicată de cineva sau luată cu forța drept salariu, drept plată pentru prestarea unui serviciu etc. (v. zecime). Se alcătuia din zeciuiala birnicilor. I. IONESCU, D. 101. ♦ A zecea parte dintr-un produs care se predă cuiva (sau pe care îl revendică sau îl ia cineva cu forța) ca salariu, ca răsplată, ca vamă la moară etc. Își scosese... balaurul un cap ca să-și ieie zeciuiala. SBIERA, P. 125. Împăratul îi făgădui să-i dea zeciuială din toate felurile de vite. ISPIRESCU, U. 42. Troian mult se bucura, Zeciuială morii da. ALECSANDRI, P. P. 390.

PAUȘAL s.n. Sistem de plată pentru beneficiarii prestărilor de servicii comunale la care instalațiile nu sunt înzestrate cu aparate de măsurat cantitățile consumate, suma calculîndu-se cu aproximație pe baza capacităților instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. [< germ. Pauschale].

INVIZÍBIL, -Ă (< fr., lat.) adj. Care nu se poate vedea; (de) nevăzut. ◊ (EC.) Export (import) i. = încasările și plățile dintre țări, ocazionate de prestările de servicii (transporturi, călătorii și turism, telecomunicații, asigurări, servicii bancare și financiare etc.), de transferurile de venituri provenite muncă (salarii) și din investițiile externe de capital (profituri, dividende, dobânzi) și de transferurile unilaterale curente (despăgubiri, moșteniri, donații, ajutoare publice sau private). ◊ Balanță i. = parte a balanței de tranzacții curente (contul curent) în care se înregistrează exportul și importul i.. ◊ Mână i. = termen care desemnează capacitatea unei piețe, cu concurență perfectă, de a aduce beneficiile cele mai mari pentru toți participanții, chiar în condițiile în care toți comercianții ar urmări să-și maximizeze profiturile. Termenul a fost utilizat pentru prima dată de A. Smith.

plată¹ sf [At: PSALT. HUR. 46^r/23 / Pl: plăți, (înv) ~te / E: plăti] 1 Ceea ce se plătește cuiva pentru munca depusă, pentru prestarea unui serviciu etc. Vz leafă, remunerare, remunerație, retribuție, salariu, simbrie. 2 (Îvp) Preț. 3 Sumă de bani care se dă drept contravaloare a unui obiect obținut sau cumpărat, a folosinței unui lucru, pentru achitarea unei datorii etc. 4 (Spc) Chirie, taxă pentru folosirea unui lucru. 5-6 (Îe) A fi bun (sau rău) de ~ A (nu)-și onora la timp datoriile. 7-8 (Îrg; îe) A-și face sau a i se face cuiva ~ A se despăgubi sau a fi despăgubit. 9 Răsplată morală cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune Si: (înv) plătire (8). 10 Pedeapsă care se dă cuiva pentru faptele sale rele Si: (înv) plătire (9). 11 (Înv; îlv) A face ~ A răsplăti. 12 (Înv; îal) A pedepsi. 13 (Îlv) A-și lua ~ta (sau ~) A fi pedepsit. 14 (Îe) A lăsa (sau, rar, a da, a părăsi pe cineva) în ~ta Domnului (sau a lui Dumnezeu, a sfântului) A nu se mai ocupa de cineva, lăsându-l în voia soartei. 15 (Îe) A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în ~ta Domnului (sau a lui Dumnezeu) A se duce sau a pleca, a merge etc. unde-i place sau unde vrea. 16 Achitare a unei sume de bani datorate. 17 (art) Cuvânt cu care este chemat cel care primește banii pentru consumație într-un local. 18 (art) Cuvânt cu care cineva cere să i se plătească pentru un serviciu. corectat(ă)

notă sf [At: (a. 1793) URICARIUL, XI, 314 / V: (îrg) noată / Pl: ~te / E: lat nota, fr note, it nota] 1 Însemnare, indicație, comentariu, remarcă în scris asupra unei chestiuni sau a unui fapt Si: (înv) notițe (1), notiție (1). 2 Text scris care conține o notă (1). 3 (Cdp fr prendre note; îe) A lua ~(de ceva) A afla ceva. 4 (Îae) A reține ceva. 5 (Îae) A ține seamă de ceva. 6 (Lpl) Însemnări rezumative scrise în timpul sau după terminarea lecturii unei cărți, a unui articol etc. Si: notițe (4). 7 (Lpl) Scurte notări făcute în cursul unei ședințe, audierii unei conferințe, unei lecții etc. Si: notițe (5). 8 (Lpl) Titlu nepretențios dat unor însemnări sau reflecții literare scrise și publicate, cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric, un fapt etnografic etc., redate, de obicei, în formă narativă Si: (înv) notiță (6). 9 (Mpl) Adnotare la un text literar sau științific tipărit, cuprinzând lămuriri sau informații suplimentare de amănunt asupra unei probleme ridicate de acel text, referințe bibliografice etc., trecută în josul paginii, la sfârșitul sau, rar, la începutul volumului adnotat Si: (rar) notiță (7). 10 (Șîs ~ diplomatică) Comunicare oficială scrisă, prin care un stat se adresează altui stat, expunându-și punctul său de vedere într-o anumită problemă sau îl informează despre o anumită problemă, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc. 11 Comunicare făcută, de obicei, în scris de o instituție Si: adresă, înștiințare. 12 Socoteală scrisă cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiectele cumpărate, pentru consumații, servicii etc. 13 (Îs) ~ de plată Document prin care se dispune plata unei sume de către o persoană fizică sau juridică, în numerar sau prin virament, din contul ei disponibil. 14 (Îs) ~ de comandă Document emis de client către furnizor, prin care se cere livrarea unor anumite mărfuri, prestarea unui anumit serviciu sau executarea unei lucrări determinate. 15 (Îs) ~ contabilă Document folosit pentru înregistrarea operațiilor economice în conturi. 16 Calificativ exprimat în cifre sau mențiuni speciale, prin care se apreciază cunoștințele, lucrările, comportarea unui elev, student etc. 17 Bancnotă emisă în Imperiul Austro-Ungar, în timpul războaielor napoleoniene. 18 (Șîs ~ muzicală) Semn grafic convențional prin care se indică înălțimea, prin poziția în raport cu liniile și spațiile portativului, și durata intonării, prin formă, unui sunet muzical și care folosește la notarea¹ compozițiilor muzicale. 19 (Îas) Sunet care corespunde notei (18). 20 (Îs) ~ discordantă (sau falsă) Afirmație, atitudine, element etc. care nu se potrivește într-un caz dat, în ansamblu, care face o impresie neplăcută, șochează. 21 (Îe) A face ~ discordantă A avea o atitudine care nu se potrivește într-un caz dat. 22 (Îae) A avea o părere sau o atitudine diferită față de a altora. 23 (Îe) A fi în ~ A se potrivi unei situații. 24 (Îe) A forța (sau a exagera) ~ A trece dincolo de limitele obișnuite în atitudini, comportări etc. 25 (Îe) A fi în ~ A fi în concordanță cu situația. 26 (Fam; îlav) Ca pe note Așa cum trebuie. 27 (Fig) Ton. 28 (Fig) Accent. 29 (Fig) Ținută. 30 (Înv) Melodie. 31 (Înv) Bucată muzicală. 32 (Lpl) Foaie de caiet cuprinzând piese muzicale transcrise Si: partitură. 33 Trăsătură specifică a unei noțiuni. 34 (Îdt) Marcă². 35 (Îvr) Acuzare. 36 (Fig) Trăsătură, aspect, nuanță caracteristică. 37 (Pex) Semn distinctiv Si: particularitate.

BENEFÍCIU (< lat. beneficium, după fr.) s. n. 1. Cîștig, folos, profit pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.) ♦ B. de inventar = limitare, în favoarea moștenitorului care acceptă o moștenire. ♦ Rezultatul net al activității unei întreprinderi pentru o anumită perioadă de timp (de obicei un an), calculat în funcție de cheltuielile făcute, datoriile existente, amortismentele și rezervele de risc. ♦ B. distribuit = parte a b. net atribuit acționarilor unei societăți prin decizia adunării generale a acționarilor, după plata impozitelor și constituirea rezervelor. ♦ B. brut = excedent global al vînzărilor asupra cumpărătorilor; diferență între prețul de vînzare al unui bun sau serviciu și costul lui direct. ♦ B. industrial sau comercial = categorie de impozit pe venituri celor care practică profesiuni comerciale sau industriale Expr. Sub b. de inventar = (despre o informație) care nu este absolut sigură; care poate fi însușită sub rezerva verificării ei. 2. (În ev. med. timpuriu în Europa apuseană) Concesiune de pămînt conferită de suzeran unui vasal în schimbul prestării anumitor obligații, în special militare; în sec. 11-12 a fost înlocuit de feud.