pălincă, pălinci, (palincă), s.f. – (reg.) Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă: „Pălincuță, be-te-aș bine, / Nu te-aș be cu sie cine” (Bilțiu, 2006: 99). Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALRRM, 1971: 461). – Din magh. pálinka „rachiu” (DEX, MDA) < srb. palinka < paliti „a arde” (Scriban, Șăineanu).

pălíncă, pălinci, (palincă), s.f. (reg.) Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă: „Pălincuță, be-te-aș bine, / Nu te-aș be cu sie cine” (Bilțiu, 2006: 99). ■ Termen frecvent în zonele Chioar și Codru (ALRRM, 1971: 461). – Din magh. pálinka „rachiu” (DEX, MDA).

PALINCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: palincă. – Var.: pălincă s. f.] – Din magh. pálinka.

PALINCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă¹ (l). [Acc. și: palincă. – Var.: pălincă s. f.] – Din magh. pálinka.

pălincă¹ sf vz palincă¹

pălincă² sf vz palincă²

palincă, s.f. – v. pălincă.

palíncă, s.f. v. pălincă.

PALINCĂ, palinci, s. f. (Transilv.) Rachiu. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de altul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Variantă: pălincă s. f.

palincă² sf [At: I. CR. III, 378 / V: păl~ / Pl: ~nci / E: cf palancă²] (Mol) 1 Mămăligă mică și moale. 2 (Îf pălincă) Turtă făcută din făină de porumb învelită în foi de porumb și coaptă în vatră, sub cenușă Si: (reg) bulcă, sfârleică.