HOT s. n. Curent în muzica de jaz caracterizat printr-o sonoritate amplă. [Pr.: hat] – Cuv. engl.

SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitură laterală dată la box cu brațul ușor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm și mișcări rapide; melodie după care se execută acest dans. ♦ Manieră de execuție a muzicii de jaz, caracterizată printr-o mare suplețe, prin sincope, ritm legănat etc. [Pr.: sŭing] – Din fr., engl. swing.

SINCOPAT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. syncopé.

JAZBAND [pr.: geizbend] n. Orchestră care interpretează muzică de jaz. /<engl., fr. jazz-band

WASH-BOARD [pr.: uoș-bod] n. Instrument de percuție folosit în primele forme ale muzicii de jaz. /Cuv. engl.

BOOGIE-WOOGIE s.n. Stil pianistic în jaz, derivat din blues, care se caracterizează prin ritmul obsedant întreținut de mîna stîngă (prin executarea unor figuri de bas repetate fără intrerupere), în timp ce mîna dreaptă dezvoltă o linie melodică de obicei simplă. ♦ Dans modern american, care se dansează după muzica de jaz; melodia acestui dans. [Pron. bughi-ughi. / < engl. boogie-woogie].

BRIDGE s.n. 1. Joc de cărți care se joacă de patru persoane cu 52 de cărți. 2. Fraza centrală a unei teme în muzica de jaz. [Pron. brigi. / < engl., fr. bridge].

FAN s.m. (Anglicism) Tînăr admirator al vedetelor ecranului sau ale cîntecului; suporter al muzicii de jaz v. aligator (2) [în DN]. [< it., fr., engl. fan < engl. fanatic].

JAZOLOG s.m. Specialist în studiul muzicii de jaz. [Et. incertă].

SVING s.n. 1. Lovitură la box dată lateral prin pendularea brațului. 2. Dans modern cu ritm și mișcări repezi; melodia acestui dans. 3. Stil de interpretare a muzicii de jaz, caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc. [Pl. -guri, scris și swing, var. suing s.n. / < engl., fr. swing].

WASH-BOARD s.n. (Muz.) Instrument de percuție folosit în primele forme de muzică de jaz. [Pron. uoș-bod. / < engl. wash-board].

COMBO s. n. mică orchestră de jaz și muzică de dans, din 3-8 membri, care cântă într-un cabaret. (

COMBO s.n. (Rar) Mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din 3-8 persoane, care cîntă într-un cabaret; orchestră. [< engl. combo, cf. combination – termen indicînd diverse posibilități de combinare a instrumentelor în formațiile reduse ca număr].

ALIGATOR s. m. 1. crocodil lung, cu botul lat, din fluviile Americii și ale Chinei. 2. (fam.) amator pasionat de muzică (de jaz); fan. (< fr., engl. alligator)

BOOGIE-WOOGIE BUGHI-UGHI/ s. n. 1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susținerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorități antrenante. 2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare. (< amer. boogie-woogie)

FAN¹ s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr. fan)

WASH-BOARD /uoș-bod/ s. n. instrument muzical de percuție în primele forme de muzică de jaz. (< engl. wash-board)

FREE-JAZZ [fri: dʒæz] („jazz liber”), mișcare apărută în S.U.A., după 1958, contra tendințelor jazului tradițional, pentru o improvizație liberă în muzica de jaz.

GILLESPIE [giléspi], Dizzy (pe numele adevărat John Birks) (1917-1993), trompetist și dirijor american de jaz. Virtuoz al trompetei, a introdus ritmurile afro-cubaneze în muzica de jaz. Discografie bogată.

NASCIMENTO [nəʃsiméntu], Milton (n. 1942), cântăreț și chitarist brzilian. Voce amplă. Interpret de cântece braziliene, dar și de muzică de jaz sau pop-rock. Discografie selectivă: „Clube de esquina”, „Txai” etc.

POPA, Temistocle (1921-2013, n.Galați), compozitor român. Instrumentist (flaut, saxofon) în orchestre de jaz, de muzică pop și teatru. Melodist remarcabil. Autor de șlagăre. A compus muzică pentru 45 de filme de lung metraj, seriale T.V., spectacole de teatru; muzică corală și muzică ușoară. („Măicuța mea”, „Lalele”, „Veronica”, „În rândul patru”, „Trecea fanfara militară”, „Să cântăm chitare mea”, „Gioconda se mărită”).

PUENTE, Tito (pseud. lui Ernesto Antonio Puente Jr.) (1923-2000), cântăreț și instrumentist american de salsa. Copil minune în Harlemul hispanic. Legendă a muzicii latine, principal artizan al exploziei mambo din anii ’50 („Mambo la Roca”, „Cuban Mambo”). Cântecele lui devin standarde („Pare cochero”, „Oye como va”); influență asupra muzicii de jaz și americane în general. Carieră complexă, 400 de cântece compuse, premii (patru Grammy).

INSTRUMÉNT (< fr., lat.) s. n. 1. Unealtă sau aparat adecvat executării unei anumite operații. ♦ (TEHN.) Sistem tehnic folosit pentru observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. După natura mărimii respective, se deosebesc: i. acustice, electrice, magnetice, mecanice, optice, termice etc. ◊ (ASTR.) I. de pasaj = lunetă meridiană. 2. (MUZ.) Aparat care produce sunete muzicale. Există i. muzicale cu coarde (vioara, viola, violoncelul, contrabasul, harpa, pianul etc.), i. de suflat (din lemn: flautul, oboiul, clarinetul, fagotul; din alamă: cornul, trompeta, trombonul, tuba etc.) și i. de percuție (toba, xilofonul, celesta etc.). La i. muzicale electronice (orga electronică, vibrafonul, ondiolina, claviolina, undele Martelot), instrumentistul comandă oscilații electronice, care, după amplificare, sunt transformate în sunete. I. electrice sunt: chitara, chitara bas, sintetizatorul, folosite, în principal, în muzica de jaz, rock, pop etc. I. muzicale românești cele mai cunoscute sunt: cimpoiul, fluierul, buciumul, cavalul, ocarina, țambalul, cobza, naiul. 3. Fig. Mijloc sau. p. ext., persoană folosită pentru atingerea unui scop. 4. I. de ratificare v. ratificare. 5. (LINGV.) I. gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală, care nu se poate întrebuința singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi (ex. prepozițiile, conjuncțiile etc.); (înv.) unealtă gramaticală.

JAZBAND, jazbanduri, s. n. Orchestră care execută muzică de jaz. Jazbandul urlă. Perechile se răsucesc. Toate acestea îl amețesc mai mult decît vinul. C. PETRESCU, Î. II 191.

JAZ, (2) jazuri, s. n. 1. Muzică ușoară (de dans), adesea cu caracter de improvizație, provenită din împletirea elementelor folclorice nord-americane (muzica populară a negrilor) cu muzica popoarelor europene, caracterizată printr-un ritm vioi, sincopat. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazband. [scris și: jazz] – Din fr., engl. jazz.

JAZ ~uri n. 1) Muzică modernă (de dans) provenită din muzica negrilor americani, având un ritm viu, sincopat și, de cele mai multe ori, caracter de improvizație. 2) Orchestră care execută asemenea muzică, formată, mai ales, din instrumente de percuție și de suflat. [Monosilabic] /<engl. jazz

JAZ s.n. 1. Muzică modernă de dans, cu ritm viu, sincopat. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție, care execută acest gen de muzică; jazband. [Pron. geiz, pl. -zuri, scris și jazz. / < fr., engl., americ. jazz].

McLAUGHLIN [məklóklin], John (n. 1942), chitarist și compozitor englez de jaz. Influențat de Miles Davis. Muzician eclectic, evoluând către free-jaz. În 1971, înființează „Mahavishnu Orchestra”, cu care cântă un amestec de jaz, rock și muzică indiană. Discografie selectivă: „Turn it Over”, „Inner Words”, „Friday Night in San Francisco”, împreună cu Al di Meola și Paco de Lucia ș.a.

PROGRESÍV, -Ă (< fr.) adj. Care crește, înaintează, progresează sau se dezvoltă treptat. ◊ Impozit p. = impozit care se stabilește în cote crescânde pe măsura creșterii venitului, averii etc.; poate crește pe bază de cote majorate aplicate asupra întregului obiect impozabil sau aplicate (pe bază de baremuri) pe tranșe ale acestuia. (MUZ.) Rock p. = curent al muzicii rock descris prin apelul la elemente din muzica clasic și jaz, prin tratarea complexă a materiei sonore caracteristice rock-ului. Exponenți principali: Pink Floyd, Genesis, Emerson, Lake and Palmer, Kraftwerk, Vangelis etc.

JAZ, jazuri, s. n. Muzică ușoară, în special de dans, caracterizată printr-un ritm sincopat; orchestră, compusă mai ales din instrumente de suflat și de percuție, care execută această muzică.

cifraj sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr ciffrage] (Muz) 1 Indicații de acord care se notează deasupra sau dedesubtul lui, des utilizate în muzica modernă și jaz pentru a înlesni citirea rapidă a partiturii. 2 Cifrare (1-3).

jazband sn [At: C. PETRESCU, Î. II, 191 / S și: jazz~ / P: giaz-bend / Pl: ~uri / E: eg, fr jazz-band] Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică Si: (rar) jaz (3).

HARD ROCK, (2) hard rock-uri, s. n. 1. Stil în muzica ușoară și de jaz cu sonorități puternice, obsedante. 2. Cântec în stil hard rock (1). – Din engl. hard rock.

TOM-TOM, tom-tomuri, s. n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă și de jaz. – Din engl. tom-tom.

BATERIE ~i f. 1) mil. Subunitate de artilerie, utilată cu tunuri sau cu aruncătoare de mine. ~ antiaeriană. 2) tehn. Grup de elemente (aparate, piese, dispozitive) identice sau asemănătoare, care îndeplinesc aceeași funcție. * ~ electrică ansamblu de acumulatoare electrice, legate în serie. 3) Vas cu gheață, în care se pun la răcire sticle cu băuturi. 4) muz. Ansamblul instrumentelor de percuție dintr-o orchestră (mai ales de muzică ușoară sau de jaz). [Art. bateria; G.-D. bateriei] /< fr. batterie

CIFRAJ s.n. (Muz.) Indicații de acord, care se notează deasupra sau dedesubtul lui, des utilizate astăzi în muzica ușoară și de jaz, înlesnind citirea rapidă a partiturii. [< fr. chiffrage].

BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un număr de militari care le mînuiesc, utilajul și mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejează tunurile în poziție de tragere. ♦ Șir de tunuri aflate de fiecare latură a unui bastiment de război. 2. Ansamblu de aparate, de mașini etc. cu care se face aceeași operație. ◊ Baterie electrică = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheață folosit pentru a răci vinul și sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră de muzică ușoară sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate împreună printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].

CIFRAJ s. n. cifrare. ◊ (muz.) sistem de notare prin cifre a acordurilor, în muzica ușoară și de jaz, care înlesnește citirea ușoară a partiturii. (< fr. chiffrage)

CORNET s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet)

JAZ /GEZ/ s. n. 1. muzică modernă cu ritm viu, sincopat, cu caracter de improvizație, preluat din folclorul negrilor din America. 2. orchestră formată din instrumente de suflat și de percuție, care execută acest gen de muzică: jazband. (< fr., amer. jazz)

SONG s. n. 1. (în muzica ușoară) cântec, melodie. 2. (jaz) melodie preluată din repertoriul muzicii ușoare. (< engl. song)

TOM-TOM s. n. tobă mică în muzica modernă și de jaz. (< engl. tom-tom)

JAZZ s. n. 1. Muzică profană din America de Nord, practicată în principal de afro-americani și impusă la sfârșitul sec. XIX în SUA, extinsă ulterior în întreaga lume. 2. Orchestră formată de obicei din instrumente de suflat și de percuție care execută această muzică; jazzband. [Scris și: jaz. – Pr.: gez, ğaz] – Din engl., fr. jazz.

FORMAȚIE MUZICALĂ. Subst. Formație muzicală, ansamblu muzical, ansamblu de cîntece; orchestră, orchestră simfonică, orchestră filarmonică, filarmonică, orchestră de muzică de cameră, orchestră de muzică ușoară, orchestră de jaz, jaz, jazband, orchestră de muzică populară; muzică; fanfară; tabulhană (turcism înv.), meterhanea (înv.); trupă de muzicanți, taraf de lăutari (taraful lăutarilor), bandă (de lăutari), tacîm (de lăutari). Cor; corală, capelă. Solist. Duet, duo; trio; cvartet; cvintet; sextet; septet; octet; nonet. Șef de orchestră, conducător de orchestră, dirijor, capelmaistru (înv.), mehterbașa (turcism înv.). Muzicant, mehter (turcism înv.), instrumentist, orchestrant (rar), orchestrator, filarmonist (rar), lăutar; concertmaestru, prim-violonist; corist. Adj. Muzical; orchestral; coral; dirijoral. Vb. A cînta, a interpreta; a concerta, a da un concert. V. cîntăreț, forme și genuri muzicale, grup, instrumente muzicale, muzicant.

tom-tom sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: eg tom-tom] Tobă de dimensiuni mici, folosită în muzica modernă și de jaz.

RAGTIME [REGTAIM] s. n. 1. muzică sincopată și rapidă, specifică jazului, din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor. 2. stil pianistic prin execuția acestei muzici, marcând cu mâna stângă timpii tari printr-un sunet, în timp ce mâna dreaptă reproduce melodia sincopată și cu unele broderii (2). (< amer. ragtime)

jazistic, -ă adj. (muz.) De jaz ◊ „Un madrigal în limbajul muzicii ușoare, cu accente jazzistice [...]” Sc. 29 X 78 p. 4. ◊ „[Vorbitorii] au insistat asupra importanței dezvoltării învățământului jazzistic.” R.lit. 31 I 85 p. 5 [scris și jazzistic] (din jaz + -istic; DN3, DEX-S)

MAHAL, Taj (pe numele adevărat Henry St. Claire Fredericks) (n. 1942), cântăreț american. Repertoriu cuprinzând orientări country-blues, ragtime, reggae, rhythm & blues, jaz și folk. Studii privind muzica afro-americană. Discografie selectivă: „Rising Sons”, „The Best of Mahal Taj”, „Taj’s Blues”, „Mulebone” etc.

RAGTIME s. n. 1. Tip de piesă muzicală în ritm de jaz, născută din fuziunea folclorului negru cu muzica de dans. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. 2. Stil pianistic de interpretare a muzicii ragtime (1). [Pr.: regtaim] – Cuv. engl.

JAZ (JAZZ) [dʒæz] (< fr., engl.) s. n. 1. Muzică, adesea cu caracter de improvizație, cu ritm viu, sincopat, reprezentând un mod specific de exprimare a gândirii muzicale, creată către sfârșitul sec. 19 de negrii din S S.U.A., pe baza unor elemente folclorice tradiționale – blues, spirituals (din care s-au păstrat sistemul ritmic, maniera de frazare și modul de tratare a materiei sonore) și a muzicii europene (reținându-se sistemul melodic, armonic și, în special, instrumentația); adaptat astăzi condițiilor muzicale proprii diferitelor popoare. Caracteristicile fundamentale ale j. sunt: prezența elementului swing, care rezultat al unei tratări speciale a timpului muzical; vigoarea și spontaneitatea creației muzicale, în care improvizația capătă o importanță deosebită; modul propriu fiecărui executant de frazare și tratare a materiei sonore, cele două condiționându-se reciproc. Începând cu 1945, j. are mai multe stiluri, cele mai importante fiind swing, cool, free. 2. Orchestră care execută această muzică; este formată de obicei din instrumente de suflat și percuție. Sin. jazzband.

GOSPEL s. n. muzică religioasă a negrilor înrudită cu bluesul și jazul. (< engl. gospel)

PONTY, Jean-Luc (n. 1942), violonist și compozitor francez de jaz. Carieră începută ca muzician clasic. Se lansează pe scena de jaz în 1964. Inventivitate muzicală, influențat de John Coltrane. Discipoli în muzica rock. Inventează violectra. Discografie selectivă: „Cantaloupe Island”, „Vision Of an Emerald Beyong”, „Violin Summit”.

jaz sn [At: C. PETRESCU, Î. II, 191 / S și: jazz / P: giaz / Pl: ~uri / E: eg, fr jazz] 1 Muzică ușoară de dans, adesea cu caracter de improvizație, provenită din amestecul elementelor folclorice nord-americane (muzica populară a negrilor) cu muzica popoarelor europene, caracterizată printr-un ritm vioi, sincopat. 2 Bucată muzicală de jaz (1). 3 (Rar) Jazband.

MENDES, Sergio (n. 1941), cântăreț și instrumentist brazilian de jaz. Stabilit în S.U.A. (1964). Muzician provenit din mișcarea bossa-nova. Aplică muzicii braziliene rețeta americană. Discografie selectivă: „The Greatest Hits of Sergio Mendes” etc.

PREVIN, André (pe numele adevărat Andreas Ludwig Priwin) (n. 1929), dirijor, compozitor și pianist german. Naturalizat american. Inițial pianist de jaz și orchestrator de cinema. Dirijor la Houston, Londra, Pittsburgh, Los Angeles. Rol important în promovarea muzicii engleze (V. Williams). Numeroase emisiuni de popularizare la televiziune. Activitate componistică (simfonii, concerte) și muzicologică („Orchestra”, „Andre Previn’s Guide To Music”).

HANCOCK [hænkok], Herbert Jeffrey (zis Herbie H. (n. 1940), pianist, organist, compozitor de jaz american. Personalitate reprezentativă a jazului modern. Până în 1968 lucrează cu Miles Davis. Se îndreaptă către orientarea electronică, apoi către rock-fusion. Orchestrațiile sale îmbină tradiționalul cu elemente folclorice. Muzică de film.

PERLMAN, Itzak (n. 1945), violonist israelian. Stabilit în S.U.A. (1958). Bolnav de poliomelită de la 4 ani, imobilizat în scaun cu rotile. Carieră internațională, cu orchestra sau în muzica de cameră. Activitate pedagogică nonconformistă, cursuri de vară. Atracție pentru piesele de virtuozitate, pentru concertele romantice, dar și pentru repertoriul violonistic rar abordat, sau jaz (înregistrări cu André Previn). Frazare de o mare puritate, sunet cald și amplu, capacitate de a conferi virtuți de capodoperă unor piese marginale.

BLUES s.n. Cîntec popular nostalgic al negrilor din America, devenit apoi piesă instrumentală (de jaz), structurată în genere pe 12 măsuri, organizate melodic-armonic pe trei secvențe (fiecare de cîte patru măsuri), primele două fiind identice. ♦ Dans care se execută în ritmul acestei muzici; foxtrot lent. [Pron. bluz, pl. -uri. / < engl. blues, cf. blue – albastru].

PISTON, Walter (1894-1976), compozitor american. Prof. la Harvard. Considerat un „Brahms american” al generației sale. Tehnici moderne îmbinate cu tentative de asimilare a jazului, apoi poziție neoclasică și conservatoare, caracterizată de simplitate, claritate a temelor și stilul direct, iar în final manieră inspirată de un lirism cald și colorat. Opt simfonii, concerte (pian, vioară, violă, clarinet), muzică de cameră. Tratate de contrapunct, de armonie și de analiză.

POWELL [páuəl], Earl zis Bud (pe numele adevărat Earl Rudolph) (1924-1966), pianist de jaz american. Cel mai important pianist al epocii bop. Influențat de Earl Hines, Nat King Cole, Art Tatum. Între 1959 și 1964 a trăit la Paris. Carieră de înregistrări 1944-1965. Creativitate, implicare emoțională, limbaj original, implicat în muzica experimentală. Discografie selectivă: „Echoes of Harlem”, „Bud Powell Trio”, „Our Man in Paris”, „The Invisible Cage”.

rock (and roll) s. n., adj. (anglicism; muz.) Muzică modernă americană, născută din jazz; dans pe această muzică ◊ „În vacarmul care s-a iscat, cutii de conserve și sticle de bere au fost lansate împotriva agenților, în timp ce formațiile de muzică rock continuau să cânte suprasolicitând aparatura de amplificare, pentru a acoperi strigătele.” R.l. 30 IV 74 p. 6.„Supunând un număr de plante unor «doze» apreciabile de «rock’n roll», s-a observat o încetinire a creșterii acestora [...]” Sc. 30 VI 74 p. 6. ◊ „Tot în București se află și A.U.: se pare că va imprima la Electrecord un disc cu [...] rock-uri! Nu-i cam mare distanța dintre jaz și rock and roll?” Săpt. 5 VII 74 p. 7. ◊ „Regele rock-ului, Elvis Presley, și-a schimbat total modul de viață [...]” Săpt. 14 III 75 p. 5; v. și 14 II 75 p. 4, Pr.R.TV 16 X 83; v. și comics, disco-ghid-rock, folkist, pop, stres, week-end [pron. roken(d)rol; scris și rock’n roll] (din engl. rock (and roll); cf. fr. rock (and roll); PR, DMN 1957; DJ; DN3)

MÚZICĂ (< lat., it., fr., germ.) s. f. 1. Artă ale cărei mijloace de exprimare sunt sunetele. 2. Știința sunetelor și a organizării acestora conform unor sisteme (privind modul, tonalitatea, ritmul) și unor norme de compoziție (privind, melodia, armonia, polifonia, forma). 3. Operă muzicală, producție aparținând muzicii. ◊ M. vocală = m. concepută pentru voce. M. instrumentală = m. destinată unui instrument sau unui ansamblu instrumental. M. de cameră = m. destinată unui grup restrâns de interpreți. M. simfonică = m. concepută pentru orchestra simfonică. M. vocal-simfonică = m. concepută pentru un ansamblu mare, compus din orchestră și cor. M. programatică v. programatic. M. religioasă = m. vocală sau vocal-instrumentală compusă pe texte de rugăciuni, cântată în timpul serviciului divin. M. concretă = lucrare muzicală realizată prin înregistrarea pe bandă de magnetofon a unor sunete din natură sau produse artificial, care apoi sunt transformate sau montate; inventatorul ei este inginerul și muzicianul francez P. Schaeffer, care a realizat primele experiențe în 1948. M. serială v. dodecafonism. M. ușoară = m. de largă accesibilitate, bazându-se pe intonații de cântec, pe ritmuri de dans sau de marș. M. populară = m. de largă circulație, caracterizată prin faptul că este o creație colectivă și anonimă. M. de teatru = m. originală, concepută pentru a acompania desfășurarea unei reprezentații teatrale. M. de film = m. înregistrată, ce constituie coloana sonoră a unei pelicule cinematografice. Mai există m. de dans, m. corală, m. pop, m. rock, m. folk, m. de jaz, m. electronică etc. 4. Formație instrumentală. ◊ M. militară = fanfară.