BREAKFAST s. n. Micul dejun. [Pr.: brecfăst] – Cuv. engl.

DEJUN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață. – Cf. fr. déjeuner.

BREAKFAST s. v. micul dejun.

MICUL DEJUN s. (englezism) breakfast, (înv. și pop.) prânzișor, (pop.) prânz, (reg.) prânzuț.

PRÂNZ s. v. miazăzi, micul dejun, panahidă, parastas, pomană, sud.

PRÂNZIȘOR s. v. micul dejun.

PRÂNZUȚ s. v. micul dejun, prânzișor.

CEAI ~uri n. 1) Arbust cu frunze persistente, cultivat pentru frunzele lui, care sunt folosite la prepararea unei băuturi tonice. 2) Produs alimentar obținut din frunzele uscate și special prelucrate ale acestui arbust. ~ verde. ~ presat. 3) Băutură aromată excitantă și tonică preparată prin macerarea sau decocția acestui produs alimentar (sau a unor plante medicinale). ~ tare. ~ slab. 4) Masa când se servește această băutură; micul dejun. 5) Întrunire colegială, la care se servește această băutură. ◊ ~ dansant serată organizată, la care se servește și ceai. [Monosilabic] /<rus. țaj

DEJUN s.n. Masa de prînz, prînzul; timpul cînd se ia această masă. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. [< dejuna].

OMLETĂ, omlete, s.f. Preparat culinar realizat din ouă desfăcute din coajă, bătute, apoi prăjite în tigaie fără a fi amestecate, având forma unei clătite pufoase; poate fi sărată sau dulce, plată (natur sau cu diferite ingrediente încorporate) sau rulată cu o umplutură la mijloc (o compoziție sărată, dulceață, fructe etc.), fiind servită ca preparat de mic dejun, ca antreu sau ca desert.

PORRIDGE s.n. Preparat culinar din făină de ovăz sau alte crupe de cereale (fulgi de ovăz, de porumb, muesli) fierte în apă sau opărite cu lapte; se consumă tradițional în țările anglo-saxone la micul dejun – sărat în Scoția, cu sirop sau gem în Anglia.

BREAKFAST s.n. (Anglicism) Micul dejun. [Pron. breic-fest. / < engl. breakfast].

BREAKFAST [pron. BREC-FĂST] s. n. micul dejun. (< engl. breakfast)

BRUNCH [BRĂNCI] s. n. masa de dimineață luată mai târziu, ținând loc atât de mic dejun cât și de prânz. (< engl. brunch)

prînz (prînzuri), s. n. – 1. Masa de la mijlocul zilei. – 2. Ora 12 la miezul zilei. – Mr. prîndzu. Lat. prandium (Pușcariu 1389; Candrea-Dens., 1451; REW 6730), cf. vegl. prints, it. pranzo (logud. prandzu). – Der. prînzi, (mr. prîndzu, prîndzăscu, megl. prundzos), vb. (a mînca < de prînz ›), din lat. prandĕre cu schimb de conjug. (Densusianu, Hlr., 148; Pușcariu 1390; Candrea-Dens., 1452; REW 6728), cf. vegl. prendar, calabr. pranziare „a mînca bine”, logud. prandere; prînzare, s. f. (masa de prînz); prînzișor, s. n. (micul dejun, masa de dimineață; Banat, pomana de nouă zile după moarte).

BONNARD [bonár], Pierre (1867-1947), pictor francez. A făcut parte din grupul nabiștilor. Colorist rafinat, a creat lucrări pline de poezie și lirism într-o cromatică luminoasă („Corsajul roșu”, „Nud în fața căminului”, „Camera micului dejun”, „Natură moartă în fața ferestrei”, ultima în colecția Zambaccian).

autoutilitară s. f. Autovehicul, de obicei de capacitate mică, folosit pe trasee scurte pentru necesitățile întreprinderilor etc. ◊ „[...] a văzut în fața hotelului autoutilitara 21-PH-3097 [...], al cărei șofer își lua micul dejun la restaurant.” R.l. 18 VII 79 p. 2. ◊ „[...] s-au asimilat și fabricat primele autoutilitare destinate unităților de gospodărie comunală din orașele și municipiile țării.” R.l. 27 X 84 p. 5 (din auto2- + utilitar; cf. it. autoutilitaria; DEX, DN3)

breakfast s. n. (anglicism) Micul dejun ◊ „Existența celebrului «breakfast» este amenințată serios [...] O anchetă întreprinsă [...] dovedește cu prisosință că obiceiurile alimentare sunt pe cale de a se schimba. Porridge-ul înlocuiește din ce în ce mai mult ouăle cu șuncă, cârnăciorii conservați și carnea proaspătă.” R.l. 13 VIII 75 p. 6. ◊ „Ironiile la adresa propriilor dimensiuni «supraponderale» [...] nesfârșita inventariere a dejunurilor, breakfasturilor, cinele ingurgitate [...]” R.lit. 29 X 76 p. 10. ◊ „Luni dimineață [...] a fost poftită la breakfast [...]” Săpt. 18 V 84 p. 7; v. și Sc. 22 V 77 p. 6 [pron. brecfăst] (din engl. breakfast; DEX, DN3)

brunch s. n. (anglicism) ◊ „A fost invitat la un brunch (ceva între mic dejun și prânz) cu și la Andrei Codrescu” R.lit. 1521 IV 93 p. 12 [pron. branci] (din engl. brunch (1970), abreviere din br[eakfast + l]unch; PN 1987)

EDWARDS [éduədz], Blake (1922-2010), cineast american. A realizat numeroase comedii, cel mai import fiind ciclul „Pantera roz” cu D. Niven și P. Sellers. Alte filme: „Mic dejun la Tiffany”, „Darling Lili”.

OPPENHEIM [oúpənhaim], Meret (1913-1985), pictoriță, sculptoriță și artistă decoratoare elvețiană. Reprezentantă a unui suprarealism extremist, mai ales în „obiectele inutile” din anii ’30 („Micul dejun în blană” reprezentând o cană, o farfurie și o linguriță confecționate din blană).

fliștuca, vb. intranz. – A dejuna, a mânca (Bârlea): „Numai toți o fliștucat, / Și cătă Baie-o plecat” (Bârlea 1924: 14; Berbești). – Din germ. frühstücken „mic dejun” (Țurcanu).

HEPBURN [hépbərn], Audrey (pseud. Eddei van Heemstra Hepburn-Ruston) (1929-1993), actriță americană de teatru și film de origine belgiană. Fragilă și strălucitoare, expansivă și grațioasă, jocul ei se remarcă prin sensibilitate delicată și adolescentină („Sabrina”, „Război și pace”, „Mic dejun la Tiffany”, „Șarada”, „My Fair Lady”, „Cum să furi un milion”). Premiul Oscar: 1953 („Vacanță la Roma”).

HOLMES [həumz], Oliver Wendell (1809-1894), scriitor și medic american. Prof. univ. la Harvard. Exponentul elitei culturale a Noii Anglii. S-a făcut cunoscut prin seria de eseuri „Micul dejun”.

BREAKFAST, breakfasturi, s. n. Micul dejun. [Pr.: brecfăst] – Cuv. engl.

BRUNCH, brunch-uri, s. n. Masă luată între micul dejun și prânz. [Pr.: branč] – Cuv. engl.

DEJUN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață; timp al zilei când se servesc acestea. – Din dejuna.

DEJUN, dejunuri, s. n. Gustarea de dimineață sau masa de amiază. M-a invitat să iau dejunul cu el, mîine. C. PETRESCU, C. V. 54. Primul lor dejun «acasă la ei»... îi emoționează. VLAHUȚĂ, O. AL. II 132. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață.

fliștuca, vb. intranz. – (reg.; înv.) A dejuna, a mânca (Bârlea, 1924): „Numai toți o fliștucat, / Și cătă Baie-o plecat” (Bârlea, 1924: 14; Berbești). – Din germ. frühstücken „a lua micul dejun” (Țurcanu).

ALIMENTAȚIE. Subst. Alimentație, alimentare, nutrire (rar), nutriție, nutriment (rar), hrănire, ospătare, ospătat (rar); mîncare, mîncărică (dim., fam.), mîncat, manducație (rar), haleală (fam.), îmbuibare, îndopare, ghiftuire (fam. și peior.), înfulecare (fam.), înfruptare (rar); ronțăială, ronțăire, ronțăit; mestecare, mestecat, molfăit, molfăială, molfăire, molfăitură. Degustare, degustație; ciuguleală (fam.), legumeală (reg.). Săturare (rar). Tahifagie. Masă, ospăț, prînzare (pop.), prînzit (rar); dejun, micul dejun, prînzul cel mic (pop.), prînzișor (înv. și pop.), prînzuleț (pop.), prînzuț (pop.); prînz, prînzul cel mare (pop.), prînzul cel bun (pop.), amiază (reg.); cină. Alimente, nutriție, hrană, mîncare, haleală (fam.), potol (arg.), provizii, masă, prînz, cină, bucate, merinde, proviant (înv.), de-ale mîncării, demîncare, demîncat (rar), de-a mîncării (reg.), de-ale gurii, hrana cea de toate zilele. Gurmand, mîncăcios, mîncău (fam.), mîncător, găman (pop.), flămînzilă, sac fără fund. Adj. Alimentar. Mîncat, sătul, săturat, cu stomacul plin; ghiftuit (fam. și peior.), îndopat (fam.), îmbuibat. Mîncăcios, nesătul, hulpav (reg.), nesățios, lacom, devorant, devorator. Comestibil; nutritiv, hrănitor, sățios. Vb. A se alimenta, a se nutri, a se hrăni; a mînca, a (se) ospăta (înv. și pop.), a se sătura, a mînca pe săturate, a se ghiftui (fam. și peior.), a se îmbuiba; a hali (fam.), a înfuleca (fam.), a se îndopa (fam.), a se înfrupta; a, roade, a mesteca, a înghiți, a ronțăi; a clefăi, a plescăi; a morfoli, a molfăi; a băga ceva în gură, a îmbuca, a pune (a băga, a lua) ceva în gură, a-și minți foamea, a-și potoli foamea, a-și omorî foamea; a ciuguli (fam.), a se hrăni cu vînt, a gusta, a degusta, a legumi (reg.), a mînca ca o pasăre (ca o păsărică), a mînca ca o mireasă, a pune gura pe ceva (demîncare); a-și pune burta (stomacul) la cale, a-și umple ghiozdanul (arg.), a-și potoli foamea, a se pune pe mîncat(e) și pe băut(e), a devora (ir.), a mînca cu poftă, a avea beregată de curcan, a mînca ca omizile. A se așeza la masă, a începe să mănînce, a se așeza (a se pune) pe ospătat(e); a mînca, a sta la masă, a lua masa; a lua masa de dimineață, a lua gustarea de dimineață, a dejuna; a lua masa de prînz, a prinzi; a lua masa de seară, a cina. A alimenta, a nutri, a hrăni, a da de mîncare, a ospăta; a îndopa (fam.), a ghiftui (fam. și peior.). V. băuturi nealcoolice, carne, condimente, dulciuri, feluri de mîncare, fructe, lapte, legume și zarzavaturi, ospăț, prăjitură, voracitate.

MICUL DEJUN s. (înv. și pop.) prînzișor, (pop.) prînz, (reg.) prînzuț.

prînz s. v. MIAZĂZI. MICUL DEJUN. PANAHIDĂ. PARASTAS. POMANĂ. SUD.

prînzișor s. v. MICUL DEJUN.

prînzuț s. v. MICUL DEJUN. PRÎNZIȘOR.

breakfast sn [At: DEX² / P: brecfăst / Pl: ~uri / E: eg breakfast] Mic-dejun.

dejun sn [At: AR (1829), 61¹/17 / V: (înv) ~jene sf, ~jone sf / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: pvb dejuna] 1 (Îs) micul ~ Gustare de dimineață. 2 (Pex; îas) Timp al zilei când se servește micul dejun (1). 3 Masă de amiază Si: prânz. 4 (Ccr) Ceea ce se pregătește sau se mănâncă la dejun (4). 5 (Pex) Timp al zilei când se servește dejunul (4).

expres³, ~ă [At: AR (1829), 82¹/17 / V: (îvr) esp~ a, sm / Pl: ~eși^[1], ~e și ~uri sn / E: fr exprès, lat expressus, (7) cf it espresso] 1 a (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor) Care este exprimat clar Si: lămurit, limpede. 2 a (D. caracterul oamenilor) Care este hotărât Si: ferm. 3 a (Îvr) Pronunțat. 4 a (Jur; îoc tacit) Formulat în termeni preciși. 5 sm (Înv) Curier care ducea scrisori sau mesaje urgente Si: ștafetă. 6 a (Șîs scrisoare ~ă, recomandată ~ă, colet ~) Care ajunge mai repede la destinație în schimbul unei suprataxe. 7 sns (Îs) Cafea ~ Cafea-filtru preparată la comandă. 8-9 sn, a (Șîs bufet ~) (Bufet) în care se servesc, foarte repede și la prețuri acceptabile, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări etc. corectat(ă)

fruștuc sn [At: KLEIN, D. / Pl: nct / E: ger Frühstück] (Reg) Micul dejun.

fruștuca vt [At: DENSUȘIANU, Ț. H. 318 / Pzi: ~uchez / E: fruștuc] (Reg) A lua micul dejun.

prânz sn [At: CORESI, EV. 419 / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ml prandium] 1 (Reg; îs) ~ mare, ~ul cel mare, ~ul (ăl) mare Masă¹ principală care se ia cam la jumătatea zilei Si: dejun (3), (pop) namiază. 2 (Pgn) Oricare dintre mesele principale ale zilei. 3 (Spc) Ospăț (1). 4 (Îlv) A ședea la ~ A prânzi (1). 5 (Gmț; îe) A fi (cam) după ~ Se spune despre un om amețit de băutură. 6 (Rel; reg; spc) Pomană. 7 (Îe) A(-i) pune (cuiva) ~urile A-i face cuiva pomană. 8 (Pop; șîs ~ul mic, ~ul cel mic, ~ul ăl mic) Primă masă care se ia în cursul dimineții, în momente care variază după obiceiuri și după ora de începere a activității Si: mic dejun, (îvp) prânzișor (3), (reg) nemejor. 9 (Ccr) Ceea ce se pregătește sau se mănâncă la un prânz (1) Si: (rar) prânzare (1). 10 (Reg; șîs ~ul mare, ~ cel mare, ~ul ăl mare, ~ul bun) Mijloc al zilei, corespunzător aproximativ orei 12 când se ia prânzul (1) Si: amiază, (pop) namiază. 11 (Pop; pex) Interval de timp, care variază după regiuni și anotimpuri, cuprins între răsăritul soarelui și amiază Si: prânzare. 12 (Îlav) După ~ (rar) după ~ă, (reg) din ~ înainte În a doua parte a zilei, între amiază și seară Si: după-amiază, după-masă. 13 (Îlav) După -urile În fiecare după-amiază. 14 (Rar; îlav) Din zori în ~ Toată dimineața. 15 (Îlav) Din ~ până-n cină Toată ziua. 16 (Ban; îs) ~ de pământ Bucată de pământ pe care o poate lucra un om până la prânz. 17 (Reg; pgn) Fiecare dintre momentele principale ale zilei corespunzătoare unui prânz. 18 (Reg; ccr; șîs ~ul cel mare, ~ul cel mic, ~ul cel bun) Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânz. 19 (Trs; șîs ~ul mare, ~ul cel mare) Miazăzi.

pregustare sf [At: CR (1848), 3²/8 / Pl: ~tări / E: pregusta] 1 (Înv) Gustare. 2 (Înv; spc) Mic dejun. 3 (Îvr) Mostră.

+mic-dejun s. n., art. micul-dejun/mic-dejunul; pl. mic-dejunuri, art. mic-dejunurile (Beau cafea la micul-dejun. Ăsta e mic-dejunul meu preferat.)

breakfast [’brekfəst] s.n. Micul dejun. • pl. -uri. /<engl. breakfast.

brunch [brantʃ] s.n. (englez.) Masă luată între micul dejun și prînz. • pl. -uri. /<engl. brunch, abr. de la br[eakfast] [I]unch.

fliștucá, v.i. (reg.; înv.) A dejuna, a mânca: „Numai toți o fliștucat, / Și cătă Baie-o plecat” (Bârlea, 1924: 14). – Din germ. frühstücken „a lua micul dejun” (Țurcanu).

DEJUN ~uri n. 1) Masa de la amiază; prânz. ◊ Micul ~ gustare frugală de dimineață. 2) Timp când se ia această masă. /v. a dejuna

MUȘTERIU s. m. 1. (Învechit) Cumpărător la un mezat, la o licitație etc. Atunce au găsit muștereu și pentru Visternicia cea mare (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 247/2. Nu s-au găsit mușterei să ieie menzilurile pentru scumpetea cailor (a. 1804). URICARIUL, I, 30, cf. IV, 140/19. La cea din urmă strigare au rămas atît ocnile cit și vămile asupra dumnealui vist. Ioan Mosh, mușteriu carele au dat prețu cel mai mult (a. 1811). DOC. EC. 129. Deacă nu să va găsi muștereu ca să dea același preț . . . , atuncea ceea ce lipseaște să va împlini de la dînsul. PRAVILA (1814), 63/25. De va da alt muștereu ceea ce a dat epitropul, acela să protimiseaște. ib. 92/1. Pe toată ziua vin cîte doi, trei mușterii ca să ia moșiile cu arendă îndoită. FILIMON, O. I, 193, cf. 238. 2. P. e x t. Persoană care cumpără (în mod obișnuit) de la un magazin, de la un negustor etc. sau consumă ceva într-un local public; client. V. c u m p ă r ă t o r. M-a[u] rugat ca să-i dau mușteriu acela al meu ca să-i dea dum[nealu]i rachiu (a. 1806). FURNICĂ, I. C. 244. Nu trebuie să vă stricați cu niște mușterii ca noi. Săptămînă viitoare o să tîrguim de nuntă. PR. DRAM. 251. Tot muștereul crede că dă pe vin parale. NEGRUZZI, S. II, 234. Crîșmărița cea frumoasă . . . se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei. CREANGĂ, A. 97. A doua zi, moș Nichifor a pornit înapoi cu alți mușterii. id. P. 136, cf. 309. Prăvălia gemea de mușterii, care își luau aperitivul și mezelicuri pentru dejun. CARAGIALE, O. III, 152. Pe tăvița de mucava, micul negustor își servește mușterii cu o îndemânare care mă uimește. VLAHUȚĂ, O. A. II, 84. Judecățile negustorilor cu mușteriii lor sau între dînșii . . . se făceau mai de obicei înaintea . . . starostelui breslei respective. N. A. BOGDAN, C. M. 45. Eram singurul mușteriu în ziua aceea. BASSARABESCU, S. N. 25. N-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. REBREANU, R. I, 63, cf. II, 56. Negustorul aruncă în lungul străzii deșarte strigătul vînzătorilor de castane coapte, strigăt ce . . . oprește în jurul plitelor calde mușterii rebegiți. CAZIMIR, GR. 15. Țudic își spuse cu amar că și mușteriul acesta a vrut să ceară o marfă care lipsește. C. PETRESCU, R. DR. 297. Eu i-am fost totdeauna cel dintîi mușteriu al lui. SADOVEANU, B. 97. Cu degetele răschirate, arăta spre mușteriii lui din prăvălie. id. O. V, 588. Birtașul moțăia după tejghea, în așteptarea mușteriilor. BENIUC, M. C. I, 89. S-au luptat și s-au dușmănit între ei ca lupii: și-au. stricat unul altuia prețurile, și-au furat mușteriii. GALAN, Z. R. 259. În seara ceea se nimerise ca sala aproape să nu-i încapă pe toți mușteriii acestui local. V. ROM. martie 1955, 193. Ca să nu-ți plece muștereul din prăvălie pînă nu va tîrgui, bate în prag sau sub prag o potcoavă. ȘEZ. XII, 166, cf. ALR II 3 641. La masa gată se adună mulți mușterii. ZANNE, P. III, 647. Marfa să fie bună, mușteriii nu lipsesc. id. ib. V, 401. ◊ (Prin extensiune) Găsit loc minunat în express, care nu are mușterii mulți. CARAGIALE, O. VII, 397. (Ironic) Măi, da bun muștereu ți-ai găsit ! Și ți-o furat tot grîul ? Com. din TÎRGU NEAMȚ. – Pl.: mușterii. - Și: (învechit și regional) muștereu s. m. – Din tc. müșteri.

DEJUN s. n. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă. ♦ micul ~ = gustare de dimineață. (< dejuna)

JOS², JOASĂ, joși, joase, adj. 1. Puțin ridicat, scund. Intrai într-o grădiniță și trecui spre o casă joasă, foarte curată. SADOVEANU, E. 127. S-au lovit cu capul într-o grindă de la podul colibei, pentru că coliba aceea era tare joasă. SBIERA, P. 219. ◊ (Substantivat în loc. prep.) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară a unui loc, a unui obiect. După ce ieși din josul scării, întrebă pe soră-sa: – Cine mai e la dejun? D. ZAMFIRESCU, R. 59. (Expr.) În josul apei = în direcția în care curge apa; la vale. ♦ (Rar, despre persoane) Mic de statură. Se pleca, intra, rămînea o clipă la ușă, uitîndu-se cu un fel de sfială la femeia joasă, voinică. CAMILAR, N. II 136. ♦ (Despre frunte) Îngust. Lumina ferestrelor căzu asupra unei fețe umflate, rătăcite, cu părul căzut pe fruntea joasă. DUMITRIU, V. L. 45. 2. (Despre un teren) Așezat în vale și, de obicei, apătos, mocirlos. O întindere de pămînt joasă. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale în general) Cu note din registrele inferioare; profund, grav. Voce joasă. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, coborît. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp.