autoutilitară s. f. Autovehicul, de obicei de capacitate mică, folosit pe trasee scurte pentru necesitățile întreprinderilor etc. ◊ „[...] a văzut în fața hotelului autoutilitara 21-PH-3097 [...], al cărei șofer își lua micul dejun la restaurant.” R.l. 18 VII 79 p. 2. ◊ „[...] s-au asimilat și fabricat primele autoutilitare destinate unităților de gospodărie comunală din orașele și municipiile țării.” R.l. 27 X 84 p. 5 (din auto2- + utilitar; cf. it. autoutilitaria; DEX, DN3)

fliștuca, vb. intranz. – (reg.; înv.) A dejuna, a mânca (Bârlea, 1924): „Numai toți o fliștucat, / Și cătă Baie-o plecat” (Bârlea, 1924: 14; Berbești). – Din germ. frühstücken „a lua micul dejun” (Țurcanu).

fruștuca vt [At: DENSUȘIANU, Ț. H. 318 / Pzi: ~uchez / E: fruștuc] (Reg) A lua micul dejun.

fliștucá, v.i. (reg.; înv.) A dejuna, a mânca: „Numai toți o fliștucat, / Și cătă Baie-o plecat” (Bârlea, 1924: 14). – Din germ. frühstücken „a lua micul dejun” (Țurcanu).

DEJUN s.n. Masa de prînz, prînzul; timpul cînd se ia această masă. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. [< dejuna].

DEJUN s. n. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă. ♦ micul ~ = gustare de dimineață. (< dejuna)

MUȘTERIU s. m. 1. (Învechit) Cumpărător la un mezat, la o licitație etc. Atunce au găsit muștereu și pentru Visternicia cea mare (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 247/2. Nu s-au găsit mușterei să ieie menzilurile pentru scumpetea cailor (a. 1804). URICARIUL, I, 30, cf. IV, 140/19. La cea din urmă strigare au rămas atît ocnile cit și vămile asupra dumnealui vist. Ioan Mosh, mușteriu carele au dat prețu cel mai mult (a. 1811). DOC. EC. 129. Deacă nu să va găsi muștereu ca să dea același preț . . . , atuncea ceea ce lipseaște să va împlini de la dînsul. PRAVILA (1814), 63/25. De va da alt muștereu ceea ce a dat epitropul, acela să protimiseaște. ib. 92/1. Pe toată ziua vin cîte doi, trei mușterii ca să ia moșiile cu arendă îndoită. FILIMON, O. I, 193, cf. 238. 2. P. e x t. Persoană care cumpără (în mod obișnuit) de la un magazin, de la un negustor etc. sau consumă ceva într-un local public; client. V. c u m p ă r ă t o r. M-a[u] rugat ca să-i dau mușteriu acela al meu ca să-i dea dum[nealu]i rachiu (a. 1806). FURNICĂ, I. C. 244. Nu trebuie să vă stricați cu niște mușterii ca noi. Săptămînă viitoare o să tîrguim de nuntă. PR. DRAM. 251. Tot muștereul crede că dă pe vin parale. NEGRUZZI, S. II, 234. Crîșmărița cea frumoasă . . . se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei. CREANGĂ, A. 97. A doua zi, moș Nichifor a pornit înapoi cu alți mușterii. id. P. 136, cf. 309. Prăvălia gemea de mușterii, care își luau aperitivul și mezelicuri pentru dejun. CARAGIALE, O. III, 152. Pe tăvița de mucava, micul negustor își servește mușterii cu o îndemânare care mă uimește. VLAHUȚĂ, O. A. II, 84. Judecățile negustorilor cu mușteriii lor sau între dînșii . . . se făceau mai de obicei înaintea . . . starostelui breslei respective. N. A. BOGDAN, C. M. 45. Eram singurul mușteriu în ziua aceea. BASSARABESCU, S. N. 25. N-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. REBREANU, R. I, 63, cf. II, 56. Negustorul aruncă în lungul străzii deșarte strigătul vînzătorilor de castane coapte, strigăt ce . . . oprește în jurul plitelor calde mușterii rebegiți. CAZIMIR, GR. 15. Țudic își spuse cu amar că și mușteriul acesta a vrut să ceară o marfă care lipsește. C. PETRESCU, R. DR. 297. Eu i-am fost totdeauna cel dintîi mușteriu al lui. SADOVEANU, B. 97. Cu degetele răschirate, arăta spre mușteriii lui din prăvălie. id. O. V, 588. Birtașul moțăia după tejghea, în așteptarea mușteriilor. BENIUC, M. C. I, 89. S-au luptat și s-au dușmănit între ei ca lupii: și-au. stricat unul altuia prețurile, și-au furat mușteriii. GALAN, Z. R. 259. În seara ceea se nimerise ca sala aproape să nu-i încapă pe toți mușteriii acestui local. V. ROM. martie 1955, 193. Ca să nu-ți plece muștereul din prăvălie pînă nu va tîrgui, bate în prag sau sub prag o potcoavă. ȘEZ. XII, 166, cf. ALR II 3 641. La masa gată se adună mulți mușterii. ZANNE, P. III, 647. Marfa să fie bună, mușteriii nu lipsesc. id. ib. V, 401. ◊ (Prin extensiune) Găsit loc minunat în express, care nu are mușterii mulți. CARAGIALE, O. VII, 397. (Ironic) Măi, da bun muștereu ți-ai găsit ! Și ți-o furat tot grîul ? Com. din TÎRGU NEAMȚ. – Pl.: mușterii. - Și: (învechit și regional) muștereu s. m. – Din tc. müșteri.

DEJUN ~uri n. 1) Masa de la amiază; prânz. ◊ Micul ~ gustare frugală de dimineață. 2) Timp când se ia această masă. /v. a dejuna

prânz sn [At: CORESI, EV. 419 / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ml prandium] 1 (Reg; îs) ~ mare, ~ul cel mare, ~ul (ăl) mare Masă¹ principală care se ia cam la jumătatea zilei Si: dejun (3), (pop) namiază. 2 (Pgn) Oricare dintre mesele principale ale zilei. 3 (Spc) Ospăț (1). 4 (Îlv) A ședea la ~ A prânzi (1). 5 (Gmț; îe) A fi (cam) după ~ Se spune despre un om amețit de băutură. 6 (Rel; reg; spc) Pomană. 7 (Îe) A(-i) pune (cuiva) ~urile A-i face cuiva pomană. 8 (Pop; șîs ~ul mic, ~ul cel mic, ~ul ăl mic) Primă masă care se ia în cursul dimineții, în momente care variază după obiceiuri și după ora de începere a activității Si: mic dejun, (îvp) prânzișor (3), (reg) nemejor. 9 (Ccr) Ceea ce se pregătește sau se mănâncă la un prânz (1) Si: (rar) prânzare (1). 10 (Reg; șîs ~ul mare, ~ cel mare, ~ul ăl mare, ~ul bun) Mijloc al zilei, corespunzător aproximativ orei 12 când se ia prânzul (1) Si: amiază, (pop) namiază. 11 (Pop; pex) Interval de timp, care variază după regiuni și anotimpuri, cuprins între răsăritul soarelui și amiază Si: prânzare. 12 (Îlav) După ~ (rar) după ~ă, (reg) din ~ înainte În a doua parte a zilei, între amiază și seară Si: după-amiază, după-masă. 13 (Îlav) După -urile În fiecare după-amiază. 14 (Rar; îlav) Din zori în ~ Toată dimineața. 15 (Îlav) Din ~ până-n cină Toată ziua. 16 (Ban; îs) ~ de pământ Bucată de pământ pe care o poate lucra un om până la prânz. 17 (Reg; pgn) Fiecare dintre momentele principale ale zilei corespunzătoare unui prânz. 18 (Reg; ccr; șîs ~ul cel mare, ~ul cel mic, ~ul cel bun) Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânz. 19 (Trs; șîs ~ul mare, ~ul cel mare) Miazăzi.

DEJUN, dejunuri, s. n. Gustarea de dimineață sau masa de amiază. M-a invitat să iau dejunul cu el, mîine. C. PETRESCU, C. V. 54. Primul lor dejun «acasă la ei»... îi emoționează. VLAHUȚĂ, O. AL. II 132. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață.

ALIMENTAȚIE. Subst. Alimentație, alimentare, nutrire (rar), nutriție, nutriment (rar), hrănire, ospătare, ospătat (rar); mîncare, mîncărică (dim., fam.), mîncat, manducație (rar), haleală (fam.), îmbuibare, îndopare, ghiftuire (fam. și peior.), înfulecare (fam.), înfruptare (rar); ronțăială, ronțăire, ronțăit; mestecare, mestecat, molfăit, molfăială, molfăire, molfăitură. Degustare, degustație; ciuguleală (fam.), legumeală (reg.). Săturare (rar). Tahifagie. Masă, ospăț, prînzare (pop.), prînzit (rar); dejun, micul dejun, prînzul cel mic (pop.), prînzișor (înv. și pop.), prînzuleț (pop.), prînzuț (pop.); prînz, prînzul cel mare (pop.), prînzul cel bun (pop.), amiază (reg.); cină. Alimente, nutriție, hrană, mîncare, haleală (fam.), potol (arg.), provizii, masă, prînz, cină, bucate, merinde, proviant (înv.), de-ale mîncării, demîncare, demîncat (rar), de-a mîncării (reg.), de-ale gurii, hrana cea de toate zilele. Gurmand, mîncăcios, mîncău (fam.), mîncător, găman (pop.), flămînzilă, sac fără fund. Adj. Alimentar. Mîncat, sătul, săturat, cu stomacul plin; ghiftuit (fam. și peior.), îndopat (fam.), îmbuibat. Mîncăcios, nesătul, hulpav (reg.), nesățios, lacom, devorant, devorator. Comestibil; nutritiv, hrănitor, sățios. Vb. A se alimenta, a se nutri, a se hrăni; a mînca, a (se) ospăta (înv. și pop.), a se sătura, a mînca pe săturate, a se ghiftui (fam. și peior.), a se îmbuiba; a hali (fam.), a înfuleca (fam.), a se îndopa (fam.), a se înfrupta; a, roade, a mesteca, a înghiți, a ronțăi; a clefăi, a plescăi; a morfoli, a molfăi; a băga ceva în gură, a îmbuca, a pune (a băga, a lua) ceva în gură, a-și minți foamea, a-și potoli foamea, a-și omorî foamea; a ciuguli (fam.), a se hrăni cu vînt, a gusta, a degusta, a legumi (reg.), a mînca ca o pasăre (ca o păsărică), a mînca ca o mireasă, a pune gura pe ceva (demîncare); a-și pune burta (stomacul) la cale, a-și umple ghiozdanul (arg.), a-și potoli foamea, a se pune pe mîncat(e) și pe băut(e), a devora (ir.), a mînca cu poftă, a avea beregată de curcan, a mînca ca omizile. A se așeza la masă, a începe să mănînce, a se așeza (a se pune) pe ospătat(e); a mînca, a sta la masă, a lua masa; a lua masa de dimineață, a lua gustarea de dimineață, a dejuna; a lua masa de prînz, a prinzi; a lua masa de seară, a cina. A alimenta, a nutri, a hrăni, a da de mîncare, a ospăta; a îndopa (fam.), a ghiftui (fam. și peior.). V. băuturi nealcoolice, carne, condimente, dulciuri, feluri de mîncare, fructe, lapte, legume și zarzavaturi, ospăț, prăjitură, voracitate.