PROFILAXIE s.f. Ansamblu de măsuri medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor contagioase. ♦ Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și aplicarea măsurilor profilactice. [Gen. -iei. / < fr. prophylaxie, cf. lat. pro – înainte, phylaxis – protecție].

PROFILACTIC, -Ă, profilactici, -e, adj. (Med.) Care ferește, care apără organismul de o anumiți boală; preventiv. Erau în contact... cu tot ce era molipsit, fără a se lua nici o măsură profilactică. GHICA, la CADE. ♦ Fig. Femeile erau încunjurate de toate precauțiunile profilactice: ferestrele aveau zăbrele ca pușcăriile. GHICA, S. 42.

PROFILAXIE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie.

PROFILAXIE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie.

PROFILAXIE s. f. Totalitatea măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor molipsitoare. Profilaxia tuberculozei. ◊ Fig. Nevoia de puritate... de profilaxie morală devine brusc o sete organică. RALEA, O. 54. ♦ Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice.

PRUDENȚĂ. Subst. Prudență, precauție, prevedere, circumspecție (livr.), rezervă (fig.), grijă, îngrijire, atenție, băgare de seamă, fereală, ferire. Spirit de conservare, instinct de conservare, conservare, menajament, autocontrol, autoconservare. Prevenire, avertizare; profilaxie. Măsuri de siguranță, asigurare, acoperire. Adj. Prudent, precaut, prevăzător, circumspect (livr.), rezervat, grijuliu, atent. Preventiv; profilactic. Vb. A fi prudent (precaut, prevăzător etc.), a fi cu băgare de seamă, a fi cu ochii în patru, a se feri. A avea grijă de sine, a se conserva, a se menaja, a se autoconserva. A atrage (cuiva) atenția, a preveni, a prevesti (înv. și pop.), a avertiza. A lua măsuri de siguranță, a lua măsuri de precauție, a se pune la adăpost (fig.), a se acoperi (fig.), a se asigura. A-și ține gura, a-și pune pavăză gurii, a-și pune lacăt la gură. A nu risca, a merge la sigur. Adv. Cu prudență, cu precauție, rezervat, cu băgare de seamă, cu atenție. V. apărare, atenție, ocrotire, pază.