hiatus, (engl.= hiatus), → lacună stratigrafică.

lacună stratigrafică (engl.) interval cronostratigrafic absent în cadrul unei succesiuni stratigrafice locale sau regionale, evidențiat prin metode de datare relativă sau absolută. L.s. poate fi datorată nedepunerii sedimentelor, eroziunii subacvatice sau eroziunii subaeriene a dep. acumulate. Sin. hiatus. V. și discordanță stratigrafică. (V.M.)

LACUNĂ s.f. 1. Spațiu gol în continuitatea unui corp. ♦ Lipsă. ♦ Întrerupere într-un text. 2. (Fiz.) Nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 3. (Geol.) Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor strate. [< fr. lacune, it., lat. lacuna].

LACUNĂ s. f. 1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ◊ (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet. ◊ întrerupere într-un text. 2. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. 4. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna)