KNOW-HOW s. n. Ansamblu al informațiilor și al experienței privind un nou proces tehnologic și modul de exploatare al unor utilaje noi. [Pr.: nău-hau] – Cuv. engl.

KNOW-HOW [pr.: nău-hau] n. Ansamblu de informații care privesc un nou proces tehnologic și modul de exploatare a unor utilaje noi. / Cuv. engl.

KNOW-HOW [pron. NĂU-HAU] s. n. ansamblu de formule, definiții tehnice, documente, desene și modele, rețete tehnice, procedee, experiență de producție etc. la fabricarea unui produs dat. (< engl. know-how)

know-how (angl.) [pron. năuhau] s. n., art. know-how-ul

know-how s. inv. (anglicism) ◊ „Know-how. Formula criptică de mai sus nu înseamnă altceva decât «pricepere, îndemânare, savoir-faire».” R.lit. 1622 VI 93 p. 2. ◊ „Dacă la nivelul economic sprijinul vine mai greu, cred că se poate face mult mai mult la nivelul contactelor, al împărtășirii experienței politice sau tehnice, al unui transfer de know-how.” R.l. internaț. 20 VII 94. ◊ „[...] încurajăm femeile care au inițiat deja sau care vor să deschidă propria lor companie privată și care au nevoie de un minim de informare și pregătire tehnică – deci instrumentar tehnic, know-how și informații legate de obținerea surselor financiare [...]” ◊ Rev. 22 39/95 p. 9; v. și R.l. 16 XI 96 p. 6 [pron. năuhau] (din engl., fr. know-how; PR, DMC 1970; DEX-S)

REDEVÉNȚĂ (< fr.) s. f. (EC.) Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. R. se plătește pentru folosirea sau dreptul de folosință a oricăreia din următoarele: dreptul de autor, orice brevet de invenție, marcă de comerț sau de fabrică, franciza, proiect, desen, plan, formulă secretă, procedeu de fabricație, software, know-how, numele sau imaginea oricărei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a înregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca și orice echipament industria, comercial sau științific și mijloc de transport. R. se plătește prin cedarea dreptului de folosință, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publică sau privată a statului, județului, orașului sau comunei, ca și a activităților și serviciilor publice de interes național sau local.

IMOBILIZÁRE (< imobiliza) s. f. 1. Acțiunea de a imobiliza; nemișcare. 2. (La pl.; CONT.) Bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea economică a unei întreprinderi, care nu se consumă la prima utilizare. Categoriile de i. sunt: corporale (terenuri și mijloace fixe), necorporale (cheltuieli de constituire și de cercetare-dezvoltare, brevete, licențe, know-how, mărcile de fabrică și de comerț, fondul comercial, programe informatice) și financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activității de portofoliu, alte titluri și creanțe imobilizate).

KNOW-HOW s. n. Patrimoniu de cunoștințe și experiențe tehnice privitoare la reproducerea unui produs sau proces existent, a căror dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără o autorizare prealabilă. [Pr.: năuhau] – Cuv. engl.

know-how sn [At: DEX² / P: nău-hau / Pl: (rar) ~uri / E: eg know-how] Ansamblu al informațiilor și al experienței privind un nou proces tehnologic și modul de exploatare a unor utilaje noi.

know-how (engl.) [pron. noŭhaŭ] s. n., art. know-how-ul [pron. noŭhaul] corectat(ă)