oturac¹, oturaci, s.m. (înv.) veteran, invalid de război.

DIX, Otto (1891-1969), pictor și gravor german. Prof. univ. la Dresda. De natură târziu expresionistă, opera sa poartă amprenta protestului social, a pacifismului („Vânzătorul de chibrituri”, „Invalizi de război”); ulterior, se consacră subiectelor religioase („Saul și David”, „Crucificarea”).

mutilat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: mutila] 1 a (D. părți ale corpului) Tăiat, amputat cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc. 2 a (D. oameni) Care are o parte a corpului mutilată (1). 3 a (Pex) Desfigurat. 4 sm (Spc) Invalid de război.

MUTILAT, -Ă adj. (Despre părți ale corpului) Tăiat, amputat, retezat, ciuntit cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (despre ființe) cu o parte a corpului schilodită, amputată, ciuntită cu o armă, în urma unei explozii etc.; p. e x t. desfigurat, sluțit. Cf. ARISTIA, PLUT., LM. Dar ucigașul ist ticălos și mișel să rămîie aci ? . . . Trunchiul său mutilat să ne măture stradele ! I. NEGRUZZI, S. V, 521. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I, 54. ◊ (Substantivat) Albia uscată a torentului . . . apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, C. O. 210. ♦ S p e c. (Substantivat, m.) Invalid de război. Pe lîngă mine trec . . . „marii mutilați” ai războiului. SAHIA, N. 16. Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II, 91. – Pl.: mutilați, -te. – V. mutila.

MUTILAT adj., s. (MED.) 1. adj. schilod, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (Persoană ~.) 2. adj., s. invalid, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

INVALID adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

INVALID, -Ă, invalizi, -de, adj. Care are o infirmitate (căpătată mai ales în război); infirm, mutilat, beteag. Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. ◊ (Substantivat) La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.

DETAȘAMENT, detașamente, s. n. 1. Grup de soldați sau de luptători înarmați, luat dintr-o unitate mai mare și însărcinat cu îndeplinirea unei misiuni cu un oarecare caracter de independență. Detașament de luptă. Detașament de partizani. ▭ Arcadie Gaidar, în cartea sa «Școala», ne redă cîteva episoade din viața unui detașament revoluționar muncitoresc, în luptă cu gărzile albe contrarevoluționare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/5. În războiul din 1768-1774, ca și în războaiele precedente duse de Rusia împotriva Turciei, detașamente de voluntari romîni au participat la operațiile militare alături de armata rusă. IST. R.P.R. 256. Mici detașamente vor ocupa Arsenalul, hala de grîu, Palatul invalizilor. CAMIL PETRESCU, T. II 371. ◊ Fig. Alături de marea Uniune Sovietică, bastionul de nădejde al păcii, țările de democrație populară formează detașamente înaintate ale frontului mondial al păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. ◊ Detașamentul de avangardă (al clasei muncitoare) = partidul marxist-leninist. V. avangardă. 2. Echipă, grup. Detașamentele de pionieri ajută la culesul cerealelor.

INVALID adj., s. (MED.) 1. infirm, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

SCHILOD adj., s. (MED.) 1. infirm, invalid, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, schilodit, (livr.) estropiat, (pop.) stropșit, (înv. și reg.) stricat, (reg.) schilăvit, (înv.) rupturit, sacatifsit. (~ de război.) 3. olog, (înv. și reg.) slăbănog, (fam.) șontorog. (Picior ~.)