AVIZ, avize, s. n. 1. Hîrtie, document prin cate se comunică o înștiințare cu caracter oficial. La sosirea unui pachet, poșta anunță pe destinatar printr-un aviz. Aviz de plată = înștiințare prin care cineva este anunțat că are de făcut o plată către o instituție publică. Aviz de plată a luminii. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune cînd vrem să atragem atenția celui care presupunem că are un interes în problema despre care se vorbește. 2. (Mai ales în legătură cu verbele «a da», «a cere», «a lua») Punct de vedere, fel de a vedea, părere, apreciere emisă de cineva asupra unei probleme în dezbatere. S-a cerut avizul experților. ♦ Apreciere oficială, încheiere, rezoluție a unei autorități competente. S-a cerut avizul serviciului de plan. – Pl. și: avizuri (CARAGIALE, O. I 190).

aviz¹ sn [At: (a. 1865) URICARIUL X, 371 / V: (înv) ~is / Pl: ~e și ~uri / E: fr avis] 1 (Frm; înv) Părere. 2 (Îe) A-și da -ul A-și exprima punctul de vedere. 3 (D. o autoritate; îae) Aprobare. 4 Rezoluție a unei autorități într-o anumită problemă. 5 Comunicare oficială. 6 Document prin care se face avizul (4). 7 Scrisoare prin care un comerciant înștiințează pe cineva despre un act de comerț. 8 (Îe) ~ de plată înștiințare prin care cineva este informat că trebuie să achite o anumită sumă de bani. 9 (Gmț; îe) ~ amatorilor Se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema discutată.

AVIZ ~e n. 1) Document prin care se anunță ceva; înștiințare. ~ de plată. 2) Părere competentă emisă de cineva asupra unei probleme în discuție. ~ favorabil. /<fr. avis, it. avviso

avertisment sn [At: MAIORESCU, D. I, 365 / Pl: ~e / E: fr avertissement] 1 Prevenire prealabilă asupra unui risc sau a unei primejdii. 2 Înștiințare din partea unei autorități sau a unui superior prin care se atrage atenția cuiva asupra unei greșeli. 3 (Îe) A da cuiva un ~ A atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. 4 Sancțiune administrativă aplicată cuiva pentru o abatere disciplinară, prin care i se atrage atenția că la următoarea abatere va fi sancționat mai aspru. 5 (Spt) Sancțiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar și care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de eliminarea din joc a acelui sportiv. 6 (Înv) Înștiințare de plată a impozitelor (care menționează sancțiunile aplicate în caz de neplată la termen). 7 (Jur; înv) Solicitare adresată unui jurnal de către o autoritate să înceteze publicarea unor anumite articole, sub amenințarea suspendării.

aviz n. 1. înștiințare, informațiune; 2. transmitere de plată la o bancă.

PUBLICITÁTE (< fr.) s. f. 1. Faptul de a face ceva cunoscut publicului; răspândire a unei informații în public. ♦ Ansamblul mesajelor transmise pentru orientarea comportamentului cumpărătorilor sau pentru influențarea opiniei acestora, în sens favorabil față de un produs sau serviciu. Principalele mijloace de p. sunt: presa scrisă, radioul și televiziunea, ambalajele, cataloagele, panourile, pliantele, afișele etc. ◊ Mica p. = rubrică sau pagină într-un ziar în care se publică, contra plată, cereri și oferte de serviciu, anunțuri de vânzări și cumpărări, înștiințări cu caracter personal etc.; totalitatea anunțurilor pe care le publică această rubrică sau pagină. ◊ Agenție (sau birou) de. p. = loc în care se pot da, pentru a fi publicate în periodice sau difuzate prin radio, televiziune etc., anunțuri cu caracter publicitar. ◊ Agent de p. = persoană angajată de o firmă oarecare pentru a prezenta mărfurile firmei respective și a le face reclamă. Expr. A da publicității = a anunța în mod public, a publica. 2. (Dr.) Principiul publicității = principiu al dreptului procesual, în temeiul căruia soluționarea litigiilor se face, cu unele excepții, în ședință publică. 3. (Dr.) P. imobiliară = sistem de aducere la cunoștința celor interesați a actelor de dobândire, modificare sau stingere a drepturilor reale imobiliare prin transcrierea actelor sau, în cazul cărților funciare, prin înscrierea drepturilor în anumite registre.

publicitate sf [At: CR (1848), 25¹/16 / E: fr publicité] 1 (Înv) Publicare (2). 2-3 (Înv) Publicistică (1-2). 4 (Rar; csc) Opere publicate de cineva. 5 (Înv; îs) Organ de ~ (sau al ~tății) sau organul ~tății Publicație (6) periodică. 6 Caracter a ceea ce este de interes public (13) și nu este ținut secret. 7 Fapt de a deveni cunoscut în cercuri cât mai largi. 8-9 Mijloace prin care cineva sau ceva (este făcut să devină sau) devine cunoscut de cercuri cât mai largi. 10 (Iuz; îs) ~a judecății sau principiul ~tății Principiu al dreptului procesual socialist potrivit căruia soluționarea litigiilor se face de regulă în ședință publică. 11 (Îs) Mica ~ Rubrică a unei publicații periodice în care se publică, contra plată, cereri și oferte de serviciu, anunțuri de vânzări și cumpărări, înștiințări cu caracter personal etc. 12 (Îas) Totalitate a anunțurilor de acest fel. 13 (Îs) Agenție (sau birou, îvr, agentură) de ~ Birou unde se pot da, pentru a fi publicate în periodice sau difuzate prin radio și televiziune, anunțuri cu caracter particular. 14 (Șîs Marea ~) Vastă activitate în presă și în mass-media, prin care se recomandă publicului diverse produse comerciale, servicii, publicații, evenimente culturale sau politice, se strâng fonduri în diferite scopuri caritabile și se încearcă manevrarea opiniei publice referitor la diferite probleme de interes general, pentru care publicațiile și posturile de radio și televiziune primesc fonduri însemnate, constituind unul din cele mai importante mijloace de finanțare a lor. 15 Totalitate a anunțurilor și programelor de publicitate (14), în realizarea cărora sunt implicați numeroși oameni de artă, psihologi, sociologi, politicieni, economiști etc. 16 (Îs) Agent de ~ Persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. 17 (Îlv) A da ~tății (sau, rar, în ~) A publica (2).

*AVIS (pl. -isuri) sn. 1 Părere, sfat: aș vrea să știu și ~ul celorlalți ¶ 2 Înștiințare în scris prin care se face cunoscut ceva publicului ¶ 3 Înștiințare, adresă din partea unei autorități prin care se încuviințează ceva, precum plata unei sume, ridicarea unui mandat, etc. [fr.].

*avís n., pl. urĭ și e (fr. avis, vfr. vis, opiniune, d. lat. visus, vedere). Opiniune, sentiment, părere: avisu judecătorilor. Înștiințare, informațiune, anunț, afipt. Înștiințare (adresă) pin care o autoritate comunică alteĭa că s’a admis ceva (de ex. plata uneĭ sume). – Și aviz.

notă sf [At: (a. 1793) URICARIUL, XI, 314 / V: (îrg) noată / Pl: ~te / E: lat nota, fr note, it nota] 1 Însemnare, indicație, comentariu, remarcă în scris asupra unei chestiuni sau a unui fapt Si: (înv) notițe (1), notiție (1). 2 Text scris care conține o notă (1). 3 (Cdp fr prendre note; îe) A lua ~(de ceva) A afla ceva. 4 (Îae) A reține ceva. 5 (Îae) A ține seamă de ceva. 6 (Lpl) Însemnări rezumative scrise în timpul sau după terminarea lecturii unei cărți, a unui articol etc. Si: notițe (4). 7 (Lpl) Scurte notări făcute în cursul unei ședințe, audierii unei conferințe, unei lecții etc. Si: notițe (5). 8 (Lpl) Titlu nepretențios dat unor însemnări sau reflecții literare scrise și publicate, cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric, un fapt etnografic etc., redate, de obicei, în formă narativă Si: (înv) notiță (6). 9 (Mpl) Adnotare la un text literar sau științific tipărit, cuprinzând lămuriri sau informații suplimentare de amănunt asupra unei probleme ridicate de acel text, referințe bibliografice etc., trecută în josul paginii, la sfârșitul sau, rar, la începutul volumului adnotat Si: (rar) notiță (7). 10 (Șîs ~ diplomatică) Comunicare oficială scrisă, prin care un stat se adresează altui stat, expunându-și punctul său de vedere într-o anumită problemă sau îl informează despre o anumită problemă, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc. 11 Comunicare făcută, de obicei, în scris de o instituție Si: adresă, înștiințare. 12 Socoteală scrisă cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiectele cumpărate, pentru consumații, servicii etc. 13 (Îs) ~ de plată Document prin care se dispune plata unei sume de către o persoană fizică sau juridică, în numerar sau prin virament, din contul ei disponibil. 14 (Îs) ~ de comandă Document emis de client către furnizor, prin care se cere livrarea unor anumite mărfuri, prestarea unui anumit serviciu sau executarea unei lucrări determinate. 15 (Îs) ~ contabilă Document folosit pentru înregistrarea operațiilor economice în conturi. 16 Calificativ exprimat în cifre sau mențiuni speciale, prin care se apreciază cunoștințele, lucrările, comportarea unui elev, student etc. 17 Bancnotă emisă în Imperiul Austro-Ungar, în timpul războaielor napoleoniene. 18 (Șîs ~ muzicală) Semn grafic convențional prin care se indică înălțimea, prin poziția în raport cu liniile și spațiile portativului, și durata intonării, prin formă, unui sunet muzical și care folosește la notarea¹ compozițiilor muzicale. 19 (Îas) Sunet care corespunde notei (18). 20 (Îs) ~ discordantă (sau falsă) Afirmație, atitudine, element etc. care nu se potrivește într-un caz dat, în ansamblu, care face o impresie neplăcută, șochează. 21 (Îe) A face ~ discordantă A avea o atitudine care nu se potrivește într-un caz dat. 22 (Îae) A avea o părere sau o atitudine diferită față de a altora. 23 (Îe) A fi în ~ A se potrivi unei situații. 24 (Îe) A forța (sau a exagera) ~ A trece dincolo de limitele obișnuite în atitudini, comportări etc. 25 (Îe) A fi în ~ A fi în concordanță cu situația. 26 (Fam; îlav) Ca pe note Așa cum trebuie. 27 (Fig) Ton. 28 (Fig) Accent. 29 (Fig) Ținută. 30 (Înv) Melodie. 31 (Înv) Bucată muzicală. 32 (Lpl) Foaie de caiet cuprinzând piese muzicale transcrise Si: partitură. 33 Trăsătură specifică a unei noțiuni. 34 (Îdt) Marcă². 35 (Îvr) Acuzare. 36 (Fig) Trăsătură, aspect, nuanță caracteristică. 37 (Pex) Semn distinctiv Si: particularitate.

preaviz sn [At: ALEXI, W. / P: pre-a~ / Pl: ~e, ~uri / E: fr préavis] 1 (Rar) Înștiințare prealabilă. 2 (Spc) Încunoștințare scrisă prin care conducerea unei instituții sau a unei întreprinderi anunță anticipat un salariat despre intenția de a-i desface contractul de muncă. 3 (Pex) Interval de timp prevăzut în preaviz (2). 4 Plată care se cuvine unui angajat în intervalul dintre preaviz și concediere.

Quart d’heure de Rabelais (fr. „Sfertul de oră al lui Rabelais”) – Se povestește că marele scriitor francez Rabelais, întorcîndu-se o dată de la Roma, a fost reținut, din lipsă de bani, la un han din Lyon. I s-a acordat un sfert de oră, spre a-și achita consumația și a plăti taxa poștalionului pînă la Paris. Atunci Rabelais a avut o idee năstrușnică: a așezat într-un loc vizibil din camera sa mai multe pachețele pe care scria: „otravă pentru rege”, „otravă pentru regină”, „otravă pentru dauphin” (prințul moștenitor al tronului). Hangiul, alarmat, a înștiințat de îndată autoritățile din Lyon, care l-au transportat pe Rabelais la Paris cu diligența jandarmeriei. Regele Francisc I, aflînd adevărul, s-a amuzat și l-a reținut pe Rabelais la dejun. „Sfertul de oră al lui Rabelais” a rămas de atunci o expresie care semnifică o încurcătură bănească supărătoare, sau în general un moment neplăcut și dificil din viața cuiva, dar care pînă la urmă se încheie cu bine. Balzac o folosește în romanul César Birotteau: „În acel moment, șeful chelnerilor… aduce factura. Apoi sosiră (alții)… fiecare cu nota de plată a patronului său. Sfertul de oră al lui Rabelais, zise Ragon zîmbind” (Balzac, Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 453). IST.