DISC¹, discuri, s. n. 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară și plată. ◊ Plug cu disc = plug cu tracțiune mecanică, având în loc de brăzdar și de cormană o parte tăietoare circulară și plată, care taie și răstoarnă brazda. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4. Placă circulară care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. Disc de frecvență = disc¹ (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. ♦ Muzică înregistrată pe un disc¹ (4). 5. (În sintagmele) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor. Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral. – Din fr. disque, lat. discus.

DISC s.n. 1. Obiect rotund și plat care se folosește în proba atletică de aruncare la distanță. ♦ Obiect rotund și plat. ♦ Placă de patefon. 2. Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pămînt. 3. Organ sau structură anatomică circulară, plată. ◊ Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, avînd forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminală la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos].

DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund și plat în proba atletică de aruncare la distanță; proba însăși. 2. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informației. ♦ ~ de frecvență = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzică înregistrată pe disc (2). 4. suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 5. organ sau structură anatomică circulară, plată. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări; bănuț; ~ intervertebral = țesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminală la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

DISC¹, discuri, s. n. 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară și plată. ◊ Plug cu disc = plug cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare este constituită din una sau mai multe plăci circulare și plate, care taie și răstoarnă brazda. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4. Placă circulară din material plastic, care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. ◊ Disc de frecvență = disc¹ (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. ♦ Muzică înregistrată pe un disc¹ (4). 5. (În sintagmele) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și contribuind la solidarizarea lor. Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral. – Din fr. disque, lat. discus.

DISC, discuri, s. n. 1. Placă rotundă (în antichitate de piatră sau de metal, astăzi mai ales de lemn, încercuită cu fier și avînd o anumită greutate) pe care atleții o aruncă în exercițiile și probele sportive de aruncare la distanță. ◊ Fig. Discul de foc al lunii se înălță curat pe zarea răsăritului. CAMILAR, TEM. 203. Soarele... ajuns în răscrucile cerurilor, își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul șters al adîncurilor, discul său alb de lumină topită. HOGAȘ, M. N. 172. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. 2. Orice obiect de formă rotundă și plată. În fabrica de parafină mîna îngheață pe sloiul discurilor de fier. C. PETRESCU, A. 464. ◊ Plug cu disc = plug, de obicei cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare, rotundă și plată, taie și răstoarnă brazda ca și cormana și brăzdarul. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate reproducînd culorile spectrului solar și care, învîrtită repede, pare albă. ♦ Placă de patefon. Am ascultat muzică pe discuri. ♦ Placă rotundă de metal pe care se strîng banii (se face chetă) în biserică; talger. Să mergem... zise preotul, socotindu-se: Oare cît s-o fi strîns la disc? CAMILAR, N. II 11. 3. (Med.; în expr.) Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, în formă de disc (1) și cu un nucleu bulbos. Hernie de disc = hernia discului intervertebral.

disc¹ sn [At: IST. AM. 60^r/18 / V: (liv) ~us / Pl: ~uri / E: fr disque, lat discus] 1 Orice obiect de formă circulară și plată. 2 (Îs) Plug cu ~ Plug cu tracțiune mecanică, având în loc de brăzdar și de comandă o parte tăietoare circulară și plată care taie și răstoarnă brazda. 3 (Spc) Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4 (Înv) Joc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, o suliță spre o țintă. 5 Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 6 Organ sau structură anatomică circulară, plată. 7 (Îs) ~ intervertebral Cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor. 8 (Îs) Hernie de ~ Hernie a unui disc (7) intervertebral. 9 (Bot) Receptaculul sau partea terminală la compozee. 10 (Teh) Obiect plat în formă de corp de revoluție, având diverse utilizări în tehnică. 11 (Fiz; îs) ~ul lui Newton Placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 12 (Îs) ~ de apel Dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 13 Placă circulară care servește la înregistrarea și la reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. 14 Muzică înregistrată pe un disc (13). 15 (Îs) ~ de frecvență Disc (13) cu înregistrări speciale, folosit la înregistrarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 16 Placă circulară și plată, de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. 17 Probă de atletism care se practică cu discul (16).

HERNÍE (< fr., lat.) s. f. 1. Ieșire printr-un orificiu sau traiect, preexistente embrionar, a unuia sau a mai multor viscere, în afara cavității în care se găsesc în mod normal. În cazul h. externe, care se produce prin peretele abdominal, viscerul migrator poartă în cap „peritoneul”, care formează un sac herniar (ex. h. inghinală, h. ombilicală). În cazul h. interne, viscerul migrator trece din cavitatea abdominală în cea toracică (ex. h. diafragmatică). Viscerele ieșite din cavitatea abdominală (ansele intestinale) pot fi strangulate în orificiile herniare. V. eventrație, eviscerație. H. de disc = ieșire a discului cartilaginos din spațiul intervertebral. 2. (FITOPAT.) Hernia verzei = boală a verzei provocată de ciuperca Plasmodiphora brassicae, manifestată prin apariția pe rădăcinile plantelor atacate a unor tomuri galbene, apoi brune.

hernie sf [At: ENC. VET. 313 / Pl: ~ii / E: fr hernie, lat hernia] 1 Umflătură formată prin ieșirea totală sau parțială a unui organ din cavitatea sa naturală printr-un orificiu natural sau artificial. 2 (Spc) Ieșire a intestinului subțire din peritoneu Si: (reg) boșorogeală (1), surpătură, vătămătură. 3 (Spc; îs) ~ de disc Ieșire a nucleului cartilaginos din discul intervertebral. 4 (Bot; îs) ~ia verzei Boală a verzei provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune.