RADIERĂ¹ s.f. Gumă de șters. [Pron. -di-e-, pl. -re, var. radier (2) s.n. / < fr. radière, cf. germ. Radier(gummi)].

RADIERĂ¹ s. f. gumă de șters. (< germ. Radier /gummi/)

rade (rad, ras), vb. – 1. A răzui. – 2. A șterge, a îndepărta un strat, a elimina. – 3. A se bărbieri. – 4. A tăia, a bara cu o linie. – 5. A smulge, a extirpa, a suprima. – 6. A despuia pe cineva de bani. – 7. A condamna pe cineva. – 8. A respinge, a trînti la un examen. – 9. (Cu pron. o) A o șterge, a-și lua tălpășița. – 10. (Refl.) A minți, a exagera. – Mr. (a)rad(ere). Lat. radĕre (Pușcariu 1422; REW 6987), cf. prov. raire, v. fr. rere, cat. raure, sp. raer. Este dubletul lui radia, vb. (a anula, a suprima), din fr. radier, cf. radier, s. n. (gumă de șters), din germ. Radier(gummi). Cf. raz și der. sale. Sensul 9, care s-a încercat să fie explicat prin intermediul țig. (cf. art. următor), are un semantism normal, cf. a o tunde, a o șterge. Pentru semantismul sensului 10, cf. bărbier „frizer și mincinos”. – Cf. raz. Der. ras, adj. (șters, bărbierit; adv., a ras); răsătură, s. f. (bărbierit; răzuire; răzătură); neras, adj. (nebărbierit); răsură, s. f. (răzătură; răsătură de aluat și pîine făcută cu ea; cocoloși de brînză care se formează în zer; dureri de naștere; înv., contribuție suplimentară din care se plăteau slujbele publice, reprezenta în 1783 35% din impozitul de bază), poate direct din lat. rasūra (Pușcariu 1449; REW 7081), cf. fr. rasure, sp. rasura; răsunoi, s. n. (Banat, Trans., aluat ras de pe vas). Răsură, s. f. (măceș, Rosa canina) trebuie să fie cuvînt identic cu cel anterior, dar nu din cauza mîncărimii produse de fructul său (Tiktin), ci poate pentru că crește la marginea pădurilor sau pe lîngă ziduri (după Scriban, din lat. rǒsŭla „trandafir”).

gumă de șters SIDA expr. prezervativ.

PREZERVATIV balon, capișon, cauciuc, căciuliță, fluturaș, gumă de șters SIDA, protex, scufiță.

caucĭúc n., pl. urĭ (fr. caoutchouc, pron. kaucĭú, cuv. luat dintr’o limbă indigenă de pe malurile Amazonuluĭ; sp. caucho). Gumă, gutapercă, o substanță elastică și rezistentă care se scurge din niște copacĭ pin inciziunĭ. Învălitoare de gumă la roatele vehiculelor: un automobil cu caucĭucurĭ bune. Fam. Trăsură cu roate de caucĭuc: a te plimba în caucĭuc. – Caucĭucu brut a fost cunoscut în Eŭropa la vre-o cîteva deceniĭ de la descoperirea Americiiĭ. La 1746, savantu Francez Carol de la Condamine trimese Academiiĭ franceze primele monstre de caucĭuc din Quito. La 1770 Priestley recomandă caucĭucu p. a șterge liniile trase cu creĭonu, adică gumă de șters, care s’a și pus în vînzare la 1775. Pe atuncĭ costa 250 de francĭ chilogramu. Industria caucĭuculuĭ datează de la 1820, cînd s’aŭ făcut primele împletiturĭ elastice din fire de caucĭuc. La 1823 s’aŭ făcut primele stofe impermeabile de caucĭuc. La 1839 Carol Goodyear inventă vulcanizarea caucĭuculuĭ pin pucioasă (invențiune brevetată la 1844), la 1843 Toma Hancock inventă vulcanizarea pin sulf topit, ĭar la 1846 Alexandru Parkes pin clorură de sulf fără încălzire. Fabricarea caucĭuculuĭ dur, inventată de Nelson Goodyear la 1851, dădu alt avînt acesteĭ industriĭ. Caucĭucu se găsește în anumite categoriĭ de arborĭ și, în cantitate neînsemnată, chear în arboriĭ Eŭropeĭ. El se aduce astăzĭ din America de Sud, Sudu Africiĭ, India, Ceylon, Java, Sumatra și Borneo. Caucĭucu se obține făcînd în copac niște tăĭeturĭ pin care el se scurge supt aspectu unuĭ suc care se adună în vase de tinichea și care apoĭ se întărește. Într’un anotimp, copaciĭ se crestează de 20 de orĭ, ĭar dintr’o sută de copacĭ se obține vre-o 270 de chilograme de caucĭuc brut, ceĭa ce reprezenta o valoare de vre-o 10,000 de francĭ (în 1914).

radiér și radír n., pl. e (germ. radiergummi, gumă de ras, de șters). Mold. Barb. Gumă (de șters ce s’a scris).

radieră (gumă de șters) (-di-e-) s. f., g.-d. art. radierei; pl. radiere

*spóngie f. (lat. spongia, d. vgr. spongia). Zool. Burete de șters. Animalu care conține acest burete. – Spongiile-s o substanță ușoară și poroasă care provine dintr’un celenterat marin. Din cauza proprietățiĭ lor de a suge apa, se întrebuințează la spălat și la șters maĭ ales tablele la școală supt numele de burețĭ. Ele cresc în mare pe coastele Siriiĭ, Greciiĭ, Algeriiĭ și în Adriatica, de unde o scot cufundătoriĭ, care, legațĭ de niște funiĭ și ajutațĭ de o greutate, se lasă răpede la o adîncime de 10-16 metrĭ și o zmulg, ĭar ceĭ de afară îĭ trag îndată la suprafață. Astăzĭ se fac burețĭ artificial de gumă de șters tabla orĭ de spălat la baĭe.

JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Trunchi de copac (sau piesă de lemn, de piatră etc.) scobit la mijloc de la un capăt la altul ca un șanț și servind drept canal de scurgere pentru apă sau ca adăpătoare pentru vite. [Calul] băgă capul în jgheab și bău. PREDA, Î. 132. Vinul tău e apă goală și paharul tău e de lemn scobit ca jgheabul din care s-adapă vitele. DELAVRANCEA, O. II 259. Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe. MACEDONSKI, O. I 63. ♦ Conductă deschisă așezată la marginea acoperișului unei case, pentru scurgerea apei; uluc. 2. Șanț îngust, crestătură, adîncitură. V. șănțuleț. Trecui din stinga la dreapta tamponul, luai guma de șters din jgheabul de sticlă și o pusei pe o bucată de hîrtie, pe masă. ARGHEZI, P. T. 153. O lespede lată... brăzdată de jgheaburi netede, adîncite de mînă de om. C. PETRESCU, R. DR. 55. ◊ Fig. [Picăturile] se scurgeau tot mai grele, tot mai dese, pe jgheabul unui creț al cioarecilor. GALAN, Z. R. 208. 3. Făgaș, rîpă, dîră făcută de șuvoiul ploilor la munte; p. ext. vale. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. HOGAȘ, M. N. 175. Pe sus, pe pustiile jgheaburi, Prin rîpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi. COȘBUC, P. II 8. Pămîntul se lăsa la vale... pînă se cufunda în jgheaburile mult umbrite ale Rîmnicului și Rîmnicelului. ODOBESCU, S. III 195. 4. Șănțuleț săpat în pămînt care servește la udatul semănăturilor, mai ales în grădinile de zarzavat; rigolă. Jgheabul se întinde ca un vrej, ca un șarpe, făcînd înconjurul grădinii, iar pe-alocuri trece printre brazde și le udă pe toate. PAS, L. II 69. – Variantă: zgheab (TEODORESCU, P. P. 171) s. n.

RADE, rad, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la păr, barbă sau mustăți) A tăia pînă la piele, cu briciul sau cu mașina de ras; a bărbieri. După cîtăva vreme și-a ras mustățile. I. BOTEZ, ȘC. 107. Pe puntea de comandă se plimba singur, tăcut, un ofițer tînăr, cu barba și mustățile rase. BART, S. M. 50. Pustnicul nostru pe loc se duse, Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. ◊ Expr. (Familiar) Să-mi razi (sau radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. Baba asta, dacă nu vă va pune într-o săptămînă stăpînul pe picioare, să-mi radeți mie mustața. SADOVEANU, O. I 47. ◊ (Complementul indică persoana căreia i se taie barba, mustățile) Urîtă vreme! grăi moș Matei, trăgînd apăsat pe-o curea o custură dintr-o bucată de coasă, cu care rădea pe Sandu. MIRONESCU, S. A. 41. Mușterii mulți... l-ai ras, i-ai tras dunga [pe bilet], te culci pe urechea aia și nu-i mai ții altă socoteală. CARAGIALE, O. I 183. (Expr., familiar, ironic) A rade pe cineva fără săpun = a ataca pe cineva violent, a-l critica foarte aspru. Carp nu vedea altă scăpare decît o intervenție străină. Gazetele liberale îl rad acum fără săpun. CARAGIALE, O. VII 67. ◊ Refl. Se rade în fiecare dimineață. ♦ A da jos părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. Horc, horc, horc! ca un om care trage să moară, face piatra sub custura de oțel cu care o rade de solzi, ca pe un pește. I. BOTEZ, ȘC. 204. (Refl. pas.) La crăciun, cînd tăia tata porcul, și-l pîrlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie... ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. 2. A răzui, a curăța, a îndepărta (cu un instrument) un strat subțire de pe un obiect. A rade vopseaua de pe zid. ▭ La mal d-ajungea, Caicul găsea, De mușchi îl rădea, Frumos că-l făcea Și-n el s-arunca. TEODORESCU, P. P. 650. ◊ Expr. (Familiar) A rade putina sau a o rade la (sau de) fugă = a fugi repede; a o lua la sănătoasa; a spăla putina, a șterge putina. [Fata] a îmbrăcat iute cu hainele sale un stîlp... și-apoi o rase la fugă. SBIERA, P. 278. Lupul a ras-o de fugă după dracu, să-l mănînce. ȘEZ. III 191. ♦ A șterge (cu guma, cu un briceag) ceva scris. ♦ A freca pe răzătoare. A rade hreanul. ▭ Și-o rădeam pe răzătoare. ȘEZ. III 60. 3. Fig. A distruge, a nimici, a dărîma (din temelie) lăsînd locul gol, a șterge (de pe suprafața pămîntului). Satele acelea vor fi complect rase cu tunul, domnule general. REBREANU, R. II 228. A ras războiul casele de-a rîndul. D. BOTEZ, F. S. 30. Și mai întîi Kiraly, din porunca domnului, asedie Orașul de Floci, ce era neîntărit, și-l rase din temelie. BĂLCESCU, O. II 46. 4. Fig. A bate, a nimici, a da gata (pe adversar); (în special) a bate pe cineva la un joc de cărți, luîndu-i toți banii. Am să te rad în proțesul tău cu Lipicescu. ALECSANDRI, T. 1436. Toderică i-a ras pre toți. NEGRUZZI, S. I 87. 5. (Popular) A reteza, a tăia. Cînd a dat zmeul să iasă, [Făt-Frumos] i-a și ras capul. SBIERA, P. 65. ♦ A da jos cu o mișcare bruscă. Era o creangă mai îndrăzneață, care sau căuta să-mi mîngîie fața, sau năzuia chiar să-mi radă pălăria de pe cap. HOGAȘ, M. N. 96. 6. (Cu complementul «fața pămîntului» sau «a apei») A atinge ușor, la suprafață. Pasărea rade pămîntul cu aripile. ◊ Expr. (Familiar) A rade (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă; a șterge o palmă, v. șterge. Îi rase o palmă. RETEGANUL, P. II 14. Ți-oi rade, sărmane, o palmă. MARIAN, T. 316. – Forme gramaticale: perf. s. răsei, part. ras.

rade [At: MOXA, ap. GCR, I, 60/9 / Pzi: rad, (îrg) raz / Ps: răsei / Cj și: (îrg) să raz / Imt: rade / Par: ras / Grz: râzând / E: ml radere] 1 vt A îndepărta (cu un instrument) un strat subțire de pe un obiect Si: a răzui (1). 2 vt (Îe) A ~ putina sau a o ~ (Ia sau de fugă) A fugi din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. 3 vt (Înv) A tortura pe cineva zgâriindu-i carnea de pe corp cu un instrument special. 4 vt A da pe râzătoare. 5 vt A șterge (cu guma, cu lama etc.) ceva scris. 6 vt A anula. 7 vt (Spc) A șterge numele cuiva de pe o listă, dintr-un catalog etc. pentru a scoate din evidență Si: radia² (1). 8-9 vtr A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba, mustața până la piele Si: a (se) bărbieri (1-2). 10 vt (Fam; îe) A-i ~ cuiva o mustață A-și bate joc de cineva. 11 vt (Fam; îe) Să-mi razi (sau să-mi radă, să-mi radeți) mustața (sau mustățile) (dacă nu...) Se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. 12 vt (Fam; îe) A ~ (cuiva) o palmă A da cuiva o palmă. 13 vt (Înv; îe) A ~ fața cuiva A ucide. 14 vt (Fam; irn; îe) A ~ pe cineva fără săpun A critica aspru pe cineva. 15 vr (Arg) A se lăuda în mod exagerat. 16 vr (Arg) A minți. 17 vt (Pop) A reteza. 18 vt A atinge ușor din mers sau din zbor suprafața pământului sau a apei. 19 vt (Fig; întărit prin „din temelie”) A dărâma lăsând locul gol. 20 vt (Fig; întărit prin „din temelie”) A nimici. 21 vt (Fig; c. i. un adversar) A învinge pe cineva într-o competiție. 22 (Fig; spc) A lua cuiva toți banii la un joc de cărți sau printr-un șiretlic.

radieră sf [At: SĂGHINESCU, V. 65 / P: ~di-e~ / V: ~er, radir sn / Pl: ~re / E: ger Radier (gummi)] Gumă de șters.

radieră (gumă de șters) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. radierei; pl. radiere

RADIERĂ s. gumă, (fam.) rașpă. (Șterge un cuvînt scris, cu ~.)

GUMĂ s. 1. radieră, (fam.) rașpă. (Șterge cu ~ un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezism) chewing-gum.

RADIERĂ, radiere, s. f. Gumă cu care se poate șterge urma lăsată de un creion pe o hîrtie. – Pronunțat: -di-e-. – Variantă: radier (GALAN, Z. R. 293) s. n.

GUMĂ s. radieră, (fam.) rașpă. (Șterge un cuvînt scris, cu ~.)

RADE, rad, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba sau mustățile de la rădăcină; a (se) bărbieri. ◊ Expr. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Să-mi razi (sau să-mi radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curăța părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. 2. Tranz. A răzui, a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru. ♦ A șterge, a îndepărta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe răzătoare pentru a mărunți. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a șterge de pe fața pământului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palmă = a da cuiva o palmă. [Perf. s. răsei, part. ras] – Lat. radere.

RADE, rad, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba ori mustățile de la rădăcină; a (se) bărbieri. ◊ Expr. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Să-mi razi (sau să-mi radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. ♦ Tranz. A curăța părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. 2. Tranz. A răzui, a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru. ♦ A șterge, a îndepărta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe răzătoare pentru a mărunți. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a șterge de pe fața pământului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palmă = a da cuiva o palmă. [Perf. s. răsei, part. ras] – Lat. radere.

ȘTERGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă. ◊ Expr. (Fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (Refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta. ♦ A scoate din evidență; a anula. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. ♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. și refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ◊ Expr. (Tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. și tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor. ♦ Tranz. (Rar) A lovi, a izbi. ◊ Expr. (Fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a șterpeli. [Perf. s. ștersei, part. șters] – Lat. extergere.

ȘTERGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă. ◊ Expr. (Fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (Refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta. ♦ A înlătura o înregistrare anterioară de pe banda magnetică, în vederea unei noi înregistrări. ♦ A scoate din evidență; a anula. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. ♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. și refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ◊ Expr. (Tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. și tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor. ♦ Tranz. (Rar) A lovi, a izbi. ◊ Expr. (Fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a șterpeli. [Perf. s. ștersei, part. șters] – Lat. extergere.

ștergere sf [At: KLEIN, D. 425 / V: (îvr) st~ / Pl: ~ri / E: șterge] 1 Înlăturare a unui lichid, a unei murdării de pe o suprafață Si: șters¹ (1), (îvr) ștergătură, (înv) ștersură (1). 2 Înlăturare a unui cuvânt, a unui fragment dintr-un text, a unui desen etc., răzând cu o gumă, tăind cu o linie etc. Si: șters¹ (2), ștersătură (1). 3 (Pex) Suprimare a unui text, a unui fișier etc. Si: șters¹ (3). 4 Scoatere din evidență Si: anulare, (rar) șters¹ (4). 5 Anulare a unui act sau a unui fapt stabilit printr-o reglementare juridică sau socială Si: abolire, abrogare, șters¹ (5). 6 Pierdere a strălucirii, a culorii unui obiect sub acțiunea unor cauze exterioare Si: decolorare. 7 Pierdere a intensității unei culori, lumini sub acțiunea unor cauze exterioare. 8 Pierdere (treptată) a conturului, a clarității unui obiect (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: estompare (4). 9 (Fig) Dispariție din amintire, din minte a unor evenimente, a unor imagini etc. Si: șters¹ (6). 10 (Rar; fig) Omorâre (a cuiva) Si: ucidere, (rar) șters¹ (7). 11 (Fig) Distrugere a unei localități, a unei țări etc. Si: (rar) șters¹ (8) 12 Anulare a unei înregistrări de pe o bandă magnetică Si: șters¹ (9). 13 (Pfm; rar; fig) Furt¹ (1).

GUMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hîrtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcîm exotic sau obținut pe cale sintetică, întrebuințat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme].^[1]

*gúmă f., pl. e (lat. gummi, vgr. kómmi, un cuv. egiptenesc; it. gomma, fr. gomme, sp. goma). Cleĭ care se scurge din uniĭ arborĭ. Bucățică de caucĭuc de șters ceĭa ce e scris cu creĭonu. Bomboană elastică. Gumă arabică, cleĭ care se scurge dintr’un salcîm, recoltată întîĭa oară în Arabia. Gumă elastică, caucĭuc.

șterg, șters, a șterge v. tr. (lat. extĕrgĕre și -ére, pv. esterger [it. térgere, vfr. terdre, vsp. terger]. V. de-tersiv. Cp. cu merg). Curăț (periind, spălînd, frecînd orĭ răzuind): a șterge haĭnele de colb, de pete, fața de sudoare, tabla de cretă, nasu de mucĭ. Fac să dispară (periind, frecînd, răzuind orĭ spălînd orĭ pin vre-o procedură chimică): a șterge o pată cu clor, cu benzină, a șterge haĭnele cu peria, a șterge un cuvînt de pe hîrtie (răzuindu-l cu guma saŭ cu briceagul saŭ trăgînd peste el liniĭ așa în cît să nu maĭ poată fi citit). Fig. Anulez, suprim, scot, înlătur: a șterge un articul dintr’o lege. Fac să se uĭte, să nu se maĭ considere: a șterge amintirea unuĭ lucru, a șterge rușinea uneĭ înfrîngerĭ pintr’o strălucită biruință. Fam. Iron. Șterpelesc, fur: a șterge punga cuĭva. Trag, aplic (răpede): ĭ-a șters o palmă. A o șterge, a spăla putina, a dispărea pe furiș. A șterge de pe fața pămîntuluĭ, a suprima (a ucide, a dărăma). A șterge cu buretele, a da uĭtăriĭ, a ĭerta. Șterge-te pe bot! (iron.), pune-țĭ pofta’n cuĭ, rabdă!

ȘTERGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca (ușor) suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid care o umezește (v. usca) sau o substanță străină care o acoperă (v. curăța). A prins baioneta... a șters-o de mîneca hainei. SAHIA, N. 69. Scoase batista, îl șterse nițel la bot și-l sărută. ISPIRESCU, L. 53. Șterge-ți ochii, nu mai plînge. EMINESCU, O. I 30. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», și, arătînd materia îndepărtată) Șterse scaunele și mesele de praf. RETEGANUL, P. IV 5. Șterge ranele de sînge. ALECSANDRI, P. P. 315. O năframă de in, Ca să-mi șterg gurița de vin. TEODORESCU, P. P. 167. ◊ (Complementul indică materia îndepărtată) Își șterse cu mineca cămășii sudoarea care-i șiroia pe față. DUMITRIU, N. 258. O cuprinse părintește... ștergîndu-i lacrimile ca unui copil. GALACTION, O. I 192. Cu mîna dreaptă apucînd de colț mîneca ei stingă, își ștergea plînsoarea. COȘBUC, P. I 250. (În contexte figurate) Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrine. EMINESCU, O. I 32. Uitarea șterge lacrimile. BOLINTINEANU, O. 458. ◊ Refl. Ai dreptate, a zis... ștergîndu-se la ochi. CARAGIALE, O. III 75. (Expr.) Cît te-ai șterge la ochi v. ochi. A se șterge pe bot v. bot. A se șterge pe buze v. buză. 2. Tranz. (Cu privire la texte scrise, imprimate, desenate) A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă (răzînd cu o gumă, trăgînd deasupra o linie etc.). Nu uita să adaoge ori să șteargă un nume. C. PETRESCU, C. V. 178. ◊ Absol.. Scriind și ștergînd, nu-și putea alunga întrebarea iritantă. C. PETRESCU, C. V. 134. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării (o greșeală a cuiva), a nu mai ține seama; a uita, a ierta. ♦ A anula, a suprima, a face să dispară. A chemat pe Leonte Bumbu logofătul și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său. REBREANU, R. I 239. Vizirul șterse drepturile ce Principatele... își păstraseră. BĂLCESCU, O. II 67. ◊ Fig. Ca să le șteargă decepția, adăogă că după amiază la cinci are să le comunice lor ce-i va mai sosi. REBREANU, R. II 80. Du-te și spune sătenilor dumitale, moș Ioane, că pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul țării și ț-a șters rușinea. CREANGĂ, A. 160. Numai o purtare cinstită va șterge pata ce și-a făcut. GHICA, A. 570. Timpul șterge durerile. BOLINTINEANU, O. 458. ◊ Refl. Zîmbetul i se ștergea încetișor de pe fața rotundă. DUMITRIU, N. 175. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. Cum se șterg de pașii gloatei slovele de pe-un mormînt. DAVILA, V. V. 61. Aurul de pe spata legăturii de piele se ștersese pe alocurea. EMINESCU, N. 45. ◊ Fig. A lumii temelie se mișcă, se clătește. Vechile instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, P. 78. ♦ A-și pierde conturul, a se estompa, a se întuneca, a înceta să se mai vadă. Apoi ultimele luciri ale soarelui se șterseră. SADOVEANU, O. I 300. Carpații prind în zare să se șteargă. IOSIF, V. 67. Uite cum se șterg pălite de pe boltă mii de stele. DAVILA, V. V. 184. În fața mea soarele asfințește, valea se umple de umbră, toate se-ntunecă și se șterg. VLAHUȚĂ, O. A. 366. Corbul iute-n zbor sărea... Pînă-n zare ajungea și din zare se ștergea. ALECSANDRI, P. P. 142. ♦ Fig. (De obicei determinat prin «din minte» sau «din inimă») A dispărea din amintire, a cădea în uitare. Era una din acele dimineți albastre, vesele care, nu știu de ce, nu se mai șterg din minte. BART, E. 131. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului. CREANGĂ, P. 209. Au trecut, s-au șters zilele de dor pe cînd el rătăcea prin luncă. ODOBESCU, S. III 84. ◊ Tranz. Căuta să șteargă din minte tot ce se întîmplase. BART, E. 59. Șterge din inima ta Pe cel ce adio-ți zice. ALECSANDRI, P. II 99. 4. Tranz. Fig. A desființa, a distruge, a nimici. Noroadele prin cugetare în ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămint. DEMETRESCU, O. 80. ◊ Expr. A șterge (pe cineva) de pe fața pămîntului = a omorî. Nu cumva să blestești din gură... că te-am șters de pe fața pămîntului. CREANGĂ, P. 207. 5. Refl. (Rar) A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingîndu-se ușor. Un soldat ștergîndu-se pe lîngă ea, o lovi cu cotul. ARDELEANU, D. 111. ♦ Tranz. (Rar) A lovi, a izbi, a bate. Badea Isac îl șterse în moalele capului. SADOVEANU, O. VIII 258. ◊ Expr. (Familiar) A șterge (cuiva) o palmă = a trage (cuiva) o palmă. Se viră... in odaie la Ivan, și-i șterge o palmă prin somn. CREANGĂ, P. 303. Vidrii o palmă-i ștergea Și Vidra se mînia. BIBICESCU, P. P. 323. ♦ Tranz. A reteza dintr-o singură lovitură. Cînd vede balaurul, îi șterge capul cu sabia. SEVASTOS, la TDRG. 6. Tranz. (Familiar) A fura, a șterpeli. Au șters boierului punga cu galbini de sub căpătîi. SBIERA, P. 257. Acum înțelese că vreun fur i le-a șters. ISPIRESCU, L. 109. Iar mi-a șters carboave. CARAGIALE, O. II 76. Hait! mi-l șterse potlogaru drept suvenir... bunătate de săcușor. ALECSANDRI, T. I 311. 7. Tranz. (În expr.) A o șterge = a pleca repede și pe furiș (de undeva); a o tuli, a o lua la sănătoasa. Într-o noapte au șters-o pe ascuns. BART, E. 277. O șterg de-acasă frumușel; Grivei cu mine, eu cu el. IOSIF, PATR. 16. Mai bine ar fi... s-o ștergi mîine din revărsatul zorilor. DELAVRANCEA, S. 242. (Întărit prin «la picior») În loc să se lege pe ea cu brîul, legă o oaie, iar ea o șterge la picior. SEVASTOS, N. 272. A șterge putina = a spăla putina, v. putină. Eu, văzînd treaba cum merge, Căutai putin-a șterge. MARIAN, S. 101.- Forme gramaticale: perf. s. ștersei, part. șters.

GUMĂ s. f. 1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul. 2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. ♦ ~ de mestecat = bomboană din gumă (1), cu o glazură dulce, care se mestecă în gură. (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)

șters², ștearsă [At: ANON. CAR. / V: (îvr) st~ / Pl: ~rși, ~e / E: șterge] 1 a (D. obiecte, părți ale corpului etc.) Care a fost supus ștergerii (1). 2 a (D. cuvinte, fragmente dintr-un text, desene etc.) Care nu se mai vede (fiind ras cu o gumă, tăiat cu o linie etc.). 3 a (Pex; d. un text, un fișier etc.) Care este suprimat Si: eliminat². 4 a (D. obiecte) Care și-a pierdut (total) strălucirea, culoarea etc. (sub acțiunea unor cauze exterioare). 5 a (D. culori, lumină etc.) Care este lipsit de intensitate Si: palid, stins, (pop) spălăcit. 6 a (Fig; d. obiecte, chipuri) Care este lipsit de contur, de claritate, de culoare (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: estompat (1), neclar. 1 a (Fig; d. amintiri, imagini) Vag. 8 a (Fig; d. oameni sau d. înfățișarea, privirea lor) Care nu atrage atenția prin nimic Si: inexpresiv. 9 a (Fig; d. oameni) Care nu se remarcă în nici un fel. 10 a (Fig; d. oameni) Fără calități Si: mediocru. 11 a (Fig; d. sunete, glas, vorbire) Cu sonoritate slabă Si: stins. 12 a (D. casete audio, video) De pe care s-a anulat înregistrarea. 13 sf (Buc; Mol; fam) Lovitură dată cuiva cu palma. 14 sf (Mun; îe) A da o ~ A-și face drum (pe undeva sau pe la cineva). 15 sf (Trs; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 16 sf (Trs; art.) Melodie după care se execută ștearsa (15).

șterge [At: PSALT. 211 / V: (reg) aș~, st~ / Pzi: șterg (Pfs: ștersei) / E: ml extergere] 1-2 vtr A (se) freca (ușor) pentru a înlătura de pe suprafața unui obiect sau a unei părți a corpului un lichid care o umezește sau o substanță străină care o acoperă Si: (pop) a (se) ștergări (1-2). 3-4 vti (Pfm; îe) A ~ putina sau a o ~ (la fugă sau la picior, la sănătoasa, englezește) A pleca repede (și pe neobservate). 5 vt (Fam; rar; îe) A-și ~ mâinile A-și declina răspunderea. 6 vr (Pfm; îlav) Cât te-ai ~ (sau cât să te ~rgi, rar, cât te ~rgi) la (un) ochi Într-o clipă. 7 vr (Pfm; irn; îe) A se – pe bot (sau pe gură, rar, pe buze, pe guriță, pe mâini, pe barbă) sau, rar, a se ~ la bot (de... sau, reg, despre...) A fi nevoit să renunțe (la ceva). 8 vt (Reg; îe) ~ți balele! Taci! 9 vt (Pfm; îe) ~ți mucii Se spune pentru a exprima refuzul. 10 vr (Bis; înv; fig) A se purifica. 11 vt (C. i. un cuvânt, un fragment dintr-un text, un desen etc.) A face să nu se mai vadă (răzând cu o gumă, tăind cu o linie etc.) Si: (reg) a ștricui¹ (2). 12 vt (Pex; c. i. un text, un fișier etc.) A suprima. 13 vt (Pfm; îe) A ~ (ceva) cu buretele A da uitării o greșeală a cuiva Si: a ierta. 14 vt (Pop; îe) A ~ (ceva sau pe cineva) de pe răboj A da uitării. 15 vt (Pop; îae; și, reg, îe a se ~ de datorie) A(-și) achita o datorie. 16 vt A scoate din evidență Si: a anula, a radia. 17 vt (C. i. un act sau un fapt stabilit printr-o reglementare juridică sau socială) A aboli. 18 vt (Bis; fig) A ierta. 19 vr (D. obiecte) A-și pierde strălucirea, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare Si: a se decolora (6). 20 vr (D. culori, lumină) A-și pierde intensitatea sub acțiunea unor cauze exterioare. 21 vz" (Pop; îe) A i se ~ (cuiva) lăscaia (sau, rar, turaua) A-și pierde renumele, considerația, autoritatea etc. 22 vr (D. obiecte) A-și pierde (treptat) conturul, claritatea (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: a se estompa (7), a se întuneca. 23 vr (Pex; d. obiecte) A înceta să se mai vadă. 24-25 vtr (Fig) A face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte Si: a (se) pierde. 26-27 vtr (Fig) A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe. 28 vt (Îe) A ~ de pe fața pământului A omorî (pe cineva) Si: a ucide. 29 vt (Îae) A distruge (localități, țări etc.). 30-31 vtr A (se) anula o înregistrare de pe o bandă magnetică. 32 vr (Pop; d. oameni; îe) A se ~ de la inima (cuiva) A pierde bunăvoința, prietenia, afecțiunea cuiva. 33 vr (Fam; fig) A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-se ușor. 34 vt (Fig) A atinge (ușor, în treacăt). 35 vt (Pfm; îe) A(-i) ~ (cuiva) o palmă (sau, rar, un pumn, palme) A(-i) trage (cuiva) o palmă (sau un pumn, palme). 36 vt (Pfm) A lovi. 37 vt (Olt) A reteza mugurii viței de vie. 38 vr (Pop) A se furișa (4). 39 vr (Pop) A se face nevăzut. 40 vt (Pfm; fig) A fura (1). 41 vt (Pfm; fig) A răpi.