vizită s.f. 1 Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, de curtoazie sau oficial. Ai putea să-mi faci cîte o vizită în internat (AGÂR.). ◊ Carte de vizită v. carte. Vizită armenească v. armenesc. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproce. A întoarce vizita v. întoarce. 2 (med.) Consultație făcută de medic în instituții specializate sau la domiciliul bolnavului. Am înțeles că doctorul și-a amînat vizita pe a doua zi (SADOV.). ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. ♦ Control (medical și sanitar) făcut de medici, însoțiți de personalul auxiliar, în saloanele unui spital, la patul bolnavilor. 3 Deplasare la fața locului la un obiectiv, într-o localitate, într-o regiune, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. Vizita la Mitropolie fu discutată la colțul unei strade (D. ZAMF.). • pl. -e. /<fr. visite, it. visita; cf. germ. Visite.

VIZITĂ², vizite, s. f. 1. Faptul de a se duce acasă la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc sau cu caracter de curtoazie. Noi sîntem ocupați. N-avem timp de vizite... de petreceri. BARANGA, I. 210. Se țin de vizite. SADOVEANU, B. 193. ◊ (În construcție cu verbele «a se duce», «a merge» etc. urmate de prep. «în» sau cu verbele «a face» și «a primi») Într-o bună zi mă hotărîi să-i fac o vizită. SADOVEANU, E. 126. Toți ofițerii, în ținută de ceremonie, mergem în vizită oficială la guvernator. BART, S. M. 21. M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. CARAGIALE, O. II 339. Nu fac, nici primesc vizite. NEGRUZZI, S. I 199. Carte de vizită v. carte (II 2). ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproce. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau îl primește pe acesta la dînsul pentru consultație. Cănuță nu mai fluiera. A plătit vizita doctorului. A plecat cu nevastă-sa. CARAGIALE, O. 329. ♦ Rond zilnic făcut în saloanele unui spital de medicii respectivi, însoțiți de personalul auxiliar. Vizită medicală (sau vizita doctorului) = control medical periodic făcut salariaților unei instituții, elevilor unei școli etc. În una din dimineți, se prezentă și el la vizita doctorului. BUJOR, S. 42.

VIZITĂ. Subst. Vizită, musafirlîc (înv.); vizitare. Vizită oficială; vizită de prietenie; vizită protocolară; vizită de curtoazie; vizită de lucru. Invitare, invitație. Primire, recepție. Ospitalitate, ospeție. Carte de vizită. Prezentare, introducere. Vizitator (rar), invitat, musafir, oaspete, ospecior (dim., rar); ospețime (rar). Amfitrion, amfitrioană, gazdă. Adj. Ospitalier, ospătarnic (reg.), ospătos (înv.), primitor, bucuros de oaspeți (oaspete). Vb. A vizita, a se duce în vizită, a face cuiva o vizită, a veni în vizită; a fi în vizită la cineva. A invita. A primi vizite. A fi bucuros de oaspeți (oaspete). A întîmpina, a primi. V. sociabilitate, sosire.

VIZITĂ, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.

VIZITĂ, vizite, s. f. 1. Întrevedere cu caracter prietenesc sau de curtoazie la domiciliul unei persoane. ♦ Carte de vizită = bucată mică de carton, dreptunghiulară, pe care este scris numele unei persoane, profesia și titlurile sale, adresa etc., și pe care titularul o înmânează sau o trimite unor cunoscuți, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație. ♦ Consultație medicală la patul bolnavului internat sau la domiciliul acestuia. ◊ Vizită medicală = control medical (periodic) făcut salariaților, elevilor etc. 3. Deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc. – Din fr. visite.