EXTRAVERTIT, -Ă adj. (Despre oameni) Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. [Var. extrovertit, -ă adj. / cf. fr. extraverti].

extravertit/extrovertit adj. m., pl. extravertiți/extrovertiți; f. extravertită/extrovertită, pl. extravertite/extrovertite

extravertit, ~ă a, smf vz extrovertit²

extroversiune sf [At: RALEA, S. T. 45 / Pl: ~ni / E: fr extroversion] (Îoc introversiune) 1 Revărsare în afară a unui organ cav Si: extrovertire (1), extrovertit¹ (1). 2 (La oameni) Atenție, receptivitate crescute față de lumea din afară Si: extrovertire (2), extrovertit¹ (2).

EXTROVERTIT, -Ă adj. v. extravertit.

extrovertit v. extravertit

extrovertit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extroverti] 1-2 Extroversiune (1-2).

extrovertit², ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1957, 136 / V: extrav~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr extroverti] 1 a (D. organe cave) Care se revarsă în afară. 2-3 sn, a (Îoc introvertit; șîs tip ~) (Tip psihologic) care este caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare. 4-5 smf, a (Persoană) care aparține tipului extrovertit (2). 6 a Care este receptiv la lumea exterioară.

extrovertit adj. m., pl. extrovertiți; f. extrovertită, pl. extrovertite