DONATOR, -OARE, donatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o donație. ◊ Donator de sânge = persoană care oferă o cantitate din sângele propriu pentru transfuzii și perfuzii. – Din fr. donateur, lat. donator, -oris.

DONATOR, -OARE, donatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o donație. ◊ Donator de sânge = persoană sănătoasă care oferă o cantitate din sângele propriu pentru transfuzii. – Din fr. donateur, lat. donator.

hemodiluție s. f. (med.) Diluția sângelui ◊ „Prin noua metodă se ia un litru de sânge de la pacient când operația începe și i se infuzează înapoi la sfârșitul acesteia. Conținutul în hemoglobină [al sângelui] în timpul operației scade cu 30 la sută, procedeul fiind numit «hemodiluție extremă». Prin această metodă hemoragia din timpul și după operație se reduce la jumătate, iar necesitățile de sânge de la donator se reduc cu două treimi.” R.l. 27 XII 79 p. 6 (din fr. hémodillution, engl. hemodilution)

IMUNOTRANSFUZIE s. f. transfuzie de sânge recoltat de la donatori imunizați în prealabil față de o boală infecțioasă. (< fr. immunotransfusion)

RECEPTOR, -OARE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur)

imunotransfuzie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr immunotransfusion] (Med) Transfuzie de sânge recoltat de la donatori imunizați în prealabil contra unor boli infecțioase.

leucofereză sf [At: D. MED. / P: le-u~ / Pl: ~ze / E: leucophérèse] Procedeu de recoltare a sângelui de la un donator și de reinjectare la același donator, după îndepărtarea leucocitelor cu ajutorul unui aparat.

SÂNGE n. 1) Lichid care circulă prin vasele sangvine ale organismului, asigurând activitatea vitală a țesuturilor. * Lacrimi de ~ lacrimi de mare suferință. A vărsa ~ a ucide; a omorî. Cu ~ rece cu stăpânire de sine; fără emoții. A-și păstra ~le rece a-și păstra calmul. A-i îngheța cuiva ~le în vine (sau a îngheța ~le în cineva) a se speria foarte tare. A fierbe (sau a clocoti) ~le în cineva a fi stăpânit de mânie. A-și face (sau a-i face cuiva) ~ rău a se amărî sau a amărî pe cineva foarte tare. A nu avea (nici o) picătură de ~ în obraz a fi foarte palid la față. A-i intra cuiva în ~ a se transforma în obișnuință; a deveni obicei. A suge ~le cuiva a exploata crunt pe cineva; a chinui. A avea mâinile pătate de ~ a purta vina unui omor. A face să curgă ~ a provoca un măcel, o vărsare de sânge. A dona ~ a oferi o cantitate de sânge pentru transfuzii; a fi donator. 2) fig. Neam din care se trage cineva; os. * Rudenie de ~ rudenie pe linie directă (între părinți și copii, frați și surori). Frate de ~ frate de la aceiași părinți; frate bun. A fi de același ~ cu cineva a fi rudă cu cineva; a fi din aceeași familie cu cineva. 3): ~le-voinicului a) plantă erbacee cu tulpina culcată și cu frunze alungite, cu flori roșii (uneori violete sau albe), dispuse în umbele și cu fructul păstaie; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori purpurii, dispuse în inflorescențe terminale, sub formă de spic. /<lat. sanguis

TRANSFUZIE, transfuzii, s. f. Administrare pe cale intravenoasă a unei cantități de sânge, proaspăt sau conservat, recoltat de la un donator. – Din fr. transfusion.

DONATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face o donație. ♦ ~ de sânge = cel care dă o cantitate din sângele său pentru transfuzii; donor. 2. individ care cedează altui individ un organ, un țesut, o celulă, un cromozom, o genă. (< fr. donateur, lat. donator)

donator, ~oare [At: HELIADE, PARALELISM, I, 64/32 / V: (îrg) ~năt~ smf, (înv) ~e sm / Pl: ~i, ~oare / E: fr donateur, lat donator, -oris] 1-2 smf, a (Persoană) care oferă un dar². 3-4 smf, a (Persoană) care face o donație. 5 sm (Îs) ~ de sânge Persoană care cedează o cantitate din sângele său pentru a fi folosit la transfuzii.

SIDA (< fr.; engl AIDS; presc. de la s[yndrome] i[mmuno] d[eficitaire] a[cquis]) s. f. Afecțiune gravă provocată de virusul imunodeficienței umane dobândite (HIV), care distruge apărarea imunitară a organismului și îl expune infecțiilor grave, cu sfârșit letal. Virusul se transmite prin sânge, lichid vaginal și spermă. Cei mai expuși subiecți sunt: toxicomanii (prin seringi contaminate), homosexualii, prostituatele; transmiterea prin transfuzii sangvine este limitată prin cercetarea seropozitivității la donatori. Primele cazuri de s. au fost descrise în S.U.A., în 1979, la homosexuali; ulterior s-a dovedit că boala poate apărea și la heterosexuali. S. se extinde rapid, îndeosebi în SE Asiei și în țările africane; în unele dintre ele a devenit cea mai frecventă cauză a deceselor. V. și seropozitiv.