SCOATERE s. 1. extracție, extragere. (~ unui dinte.) 2. extragere, (pop.) tragere. (~ glonțului prin operație.) 3. (MED.) ablațiune, exereză, extirpare. (~ apendicelui.) 4. smulgere. (~ buruienilor.) 5. scos. (~ cartofilor.) 6. exploatare, extragere. (~ țițeiului.) 7. dezgropare. (~ unui bolovan din pămînt.) 8. desfacere, desprindere. (~ unei scînduri de la gard.) 9. dezbrăcare, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 10. descălțare, descălțat. (~ pantofilor din picioare.) 11. încasare. (~ banilor din bancă.) 12. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 13. curățare, eliminare, îndepărtare, înlăturare. (Preparat pentru ~ petelor.) 14. eliminare, înlăturare, suprimare. (~ condimentelor din alimentație.) 15. eliminare, excludere, îndepărtare, înlăturare. (~ lui dintr-o organizație.) 16. concediere, îndepărtare. (După ~ lui din slujbă...) 17. desărcinare, descăunare, eliberare. (~ cuiva dintr-o funcție.) 18. demitere, destituire, îndepărtare, (înv. și fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva din funcție.) 19. editare, imprimare, imprimat, publicare, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 20. eliberare, liberare, salvare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 21. obținere, realizare. (~ unei recolte bogate.)

DESTITUI vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere)

luxa, luxez v. t. 1. a face rău (cuiva), prin intrigi, uneltiri etc. 2. a demite (pe cineva) dintr-o funcție importantă.

mazili, mazilesc v. t. a demite (pe cineva) dintr-o funcție; a muta disciplinar

SCOATE vb. 1. a extrage, (pop.) a trage. (A ~ o măsea, un cui, un glonț.) 2. (MED.) a exciza, a extirpa. (A ~ o porțiune dintr-un organ.) 3. a smulge. (A ~ buruienile din pămînt.) 4. a extrage, a lua. (A ~ apă din fîntînă.) 5. a dezgropa. (A ~ un bolovan din pămînt.) 6. a desface, a desprinde. (~ o scîndură de la gard.) 7. a arăta. (~ limba!) 8. a (se) dezbrăca, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine.) 9. a descălța, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picior.) 10. a lua. (Își ~ pălăria de pe cap.) 11. a ridica. (A ~ un pachet de la poștă.) 12. a încasa. (A ~ banii din bancă?) 13. a retrage, (pop.) a trage. (A ~ o sumă de bani de la CEC.) 14. a elimina. (A ~ un element dintr-o serie.) 15. a anula, a elimina, a înlătura, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 16. a depărta, a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ petele de grăsime de pe haine.) 17. a elimina, a înlătura, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 18. a elimina, a exclude, a îndepărta, a înlătura. (~ pe cineva dintr-o organizație.) 19. a concedia, a îndepărta, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.) 20. a desărcina, a descăuna, a elibera. (A ~ pe cineva dintr-o funcție.) 21. a demite, a destitui, a îndepărta, (înv. și fam.) a mazili. (L-a ~ din funcție.) 22. a emite, a produce. (~ sunete armonioase.) 23. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a blești. (N-a ~ un cuvînt.) 24. a da, a emite, (pop.) a slobozi. (A ~ un chiot, un țipăt.) 25. a produce. (Potcoavele ~ scîntei.) 26. a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 27. a edita, a imprima, a publica, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 28. a emite. (A ~ noi monede.) 29. a degaja, a desface, a elibera, a libera, (înv. și pop.) a slobozi. (L-a ~ din funii.) 30. a elibera, a libera, a salva, a scăpa, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 31. a salva, a scăpa, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 32. a obține, a realiza. (Au ~ o recoltă bogată.) 33. a căpăta, a obține, a primi, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 34. a-și recupera. (Și-a ~ pierderea.)

DESTITUIRE s. demitere, îndepărtare, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva dintr-o funcție.)

ÎNDEPĂRTARE s. 1. depărtare, distanțare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, dezlipire. (~ lui de mamă.) 3. anulare, eliminare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 4. depărtare, distanțare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvînt.) 5. eliminare, excludere, înlăturare, scoatere. (~ lui din organizație.) 6. demitere, destituire, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva dintr-o funcție.) 7. concediere, scoatere. (~ cuiva din slujbă.) 8. înlăturare, ridicare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 9. curățare, eliminare, înlăturare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 10. eliminare, înlăturare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 11. evitare, împiedicare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 12. înlăturare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 13. abatere, deviație, deviere, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.)

DEMITERE s. destituire, îndepărtare, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit. (~ cuiva din funcție.)

DESTITUIRE s. demitere, îndepărtare, scoatere, (înv. și fam.) mazilire, mazilit, (fig.) debarcare. (~ cuiva dintr-o funcție.)

depărtare sf [At: CORESI, EV. 283/1 / Pl: ~tări / E: depărta] 1 Mărire a distanței față de locul unde se află cineva sau ceva Si: depărtat¹ (1). 2 Retragere din preajma cuiva sau a ceva Si: depărtat¹ (2). 3-4 (Înv; fig) (Așezare sau) plecare a cuiva mai departe Si: depărtat¹ (3-4). 5 Separare. 6 Înstrăinare. 7 (Înv) Părăsire a familiei, locului de naștere etc. Si: depărtat¹ (7). 8 (Fig) Înstrăinare de o idee Si: depărtat¹ (8). 9 Distanțare de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva Si: depărtat¹ (9). 10 Lăsare a unei anumite distanțe până la ceva Si: depărtat¹ (10). 11 Situare la o distanță de... Si: depărtat¹ (11). 12 Îndepărtare de trunchi a unei părți mobile a corpului omenesc Si: depărtat¹ (12). 13 Mutare în altă parte Si: depărtat¹ (13). 14 Ținere a cuiva la distanță Si: depărtat¹ (14). 15 Alungare dintr-un loc a unei ființe Si: depărtat¹ (15). 16 Demitere dintr-o funcție Si: depărtat¹ (16). 17 Exilare. 18 Îndepărtare a unor primejdii, neajunsuri, abuzuri Si: depărtat¹ (18). 19 Ferire de ceva Si: depărtat¹ (19). 20 Cruțare. 21 Abatere de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de la subiect Si: depărtat¹ (21). 22 Debarasare. 23 (Îvr) Revărsare. 24 (Ccr) Loc situat la o distanță mare de vorbitor. 25 (Ccr) Distanță. 26 (Îlav) Din ~ (sau ~tări) De departe. 27 (Îlav) La ~ La o oarecare distanță. 28 (Înv; îe) A fi cu ~ A fi la mare distanță. 29 (Îae) A nu fi la îndemână. 30 (Olt; îe) A-i veni cu ~ A nu-i fi la îndemână. 31 (Gmt) Coordonată a punctului dată de distanța între acesta și planul vertical de proiecție.

DEMITE, demit, vb. III. Tranz. (Azi rar) A scoate, a da afară (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. De mîine poți să te socotești demis. DEMETRIUS, C. 53. Sinești nu e un ministru de justiție ca Hariton, să se lase demis de o gazetă. CAMIL PETRESCU, T. I 205. – Formă gramaticală: part. demis.

ÎNDEPĂRTA vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) izola. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te ~ de mine!) 4. a depărta, a distanța, a rări, a spația, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.) 5. a alunga, a depărta, a goni, a izgoni, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ de la sine.) 6. a elimina, a exclude, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a demite, a destitui, a scoate, (înv. și fam.) a mazili. (L-a ~ din funcție.) 8. a concedia, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.) 9. a înlătura, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 10. a depărta, a elimina, a înlătura, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 11. a curăța, a elimina, a înlătura. (A ~ murdăria de pe jos.) 12. a se depărta, a se înstrăina. (S-a ~ de tot de noi.) 13. a elimina, a înlătura, a suprima. (A ~ cauza răului.) 14. a evita, a se feri, a împiedica, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 15. a risipi, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 17. a se abate, a se depărta, a devia, a divaga, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.)

depărta [At: PSALT. HUR. 60^v/5 / V: (înv) dă~, (îrg) di~ / Pzi: ~tez, (înv) depart / E: departe] 1 vr A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva. 2 vr A se retrage din preajma cuiva sau a ceva. 3-4 vr (A se așeza sau) a pleca mai departe. 5 vrp (Îvr) A se separa. 6 vrp (Îvr) A se înstrăina. 7 vr A-și părăsi familia, locul de naștere etc. 8 vr A se stabili în altă parte. 9 vr (Fig) A se înstrăina de o idee. 10 vr A se distanța (de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva). 11 vt A lăsa o anumită distanță. 12 vt A fi la o distanță de... 13 vt (C.i. părți mobile ale corpului omenesc) A îndepărta de trunchi. 14 vt A muta în altă parte. 15 vt A ține pe cineva la distanță. 16 vt (C.i. ființe) A alunga dintr-un loc Si: a izgoni. 17 vt A demite dintr-o funcție. 18 vt (Îvr) A exila. 19 vt (C.i. neajunsuri, primejdii, abuzuri) A face să dispară. 20-21 vtr A (se) feri de ceva. 22 vt A cruța. 23 vr A se abate (de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de la subiect etc.). 24 vr (Rar) A se debarasa. 25 vr (Îvr) A se revărsa.

CONCEDIA, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a scoate, a îndepărta din serviciu, a da afară. V. demite, destitui. Citi malițios decretul prin care deputații și senatorii erau concediați. PAS, Z. IV 189. 2. (Franțuzism rar) A îngădui (cuiva) să se retragă, a pofti (pe cineva) să iasă, să plece; a îndepărta. – Pronunțat: -di-a.

demite [At: IORGOVICI, O. 52/10 / V: (rar) di~ / Pzi: demit / E: lat demittere, fr démettre] 1 vt (Îrg; c.i. ochi, sprâncene, brațe etc.) A lăsa în jos. 2 vr (Trs; fig) A se coborî la un nivel inferior (într-o discuție, într-o atitudine etc.) 3 vt A îndepărta pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc. Si: a destitui.

depărtat², ~ă a [At: M. COSTIN, O. 245 / Pl: ~ați, ~e / E: depărta] 1 Care se află la mare distanță. 2 Care este departe în timp de momentul actual. 3 Care s-a retras din preajma cuiva sau a ceva. 4 Plecat. 5 Separat. 6 Înstrăinat. 7 Care și-a părăsit familia sau locul natal. 8 (Fig) Înstrăinat de o idee. 9 Distanțat de un punct fix, de cineva sau de ceva. 10 Care lasă o anumită distanță până la ceva. 11 Care se situează la o distanță de... 12 (D. o parte mobilă a corpului) Îndepărtat de trunchi. 13 Care s-a mutat în altă parte. 14 Care este alungat dintr-un loc. 15 Care este ținut la distanță. 16 Demis dintr-o funcție. 17 Exilat. 18 (D. primejdii, neajunsuri, abuzuri) Îndepărtat. 19 Ferit de un pericol. 20 Cruțat. 21 Care s-a abătut de la o normă fixă, de la o linie de conduită, de la subiect. 22 (Fig) Deosebit (de). 23 (D. sunete) Care vine din depărtare. 24 (D. drum) Lung. 25 (D. călătorii) Care durează mult timp. 26 (D. un eveniment) Care s-a întâmplat demult Si: străvechi. 27 (D. un eveniment) Care se va petrece peste mult timp. 28 (D. un eveniment) Care se petrece la intervale lungi de timp.