LAMINAR, -Ă adj. Compus din lamele paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. [Cf. fr. laminaire].

curgere laminară, (engl.= laminar flow) mișcare liniară pe trasee paralele a particulelor de lichid în int. unui curent cu viteză foarte mică, ce se deplasează pe un substrat neted; în natură c. l. se întâlnește la unele ape subterane sau în patul albiilor, la vărsarea fluviilor în mare. V. și curgere turbulentă.

curgere turbulentă, (engl.= turbulent flow) mișcare haotică a parti-culelor de lichid în int. unui curent care se deplasează, cu viteză mai mare de 1 cm /s, peste un strat neregulat; în natură c.t. este frecventă și caracterizează apele puțin adânci și curenții de turbiditate. V. și curgere laminară.

permeabilitate, (engl.= permeability) proprietatea unui mediu poros de a lăsa să treacă prin el unul sau mai multe fluide. P. este o funcție directă a porozității dinamice a rocilor. În cazul deplasării laminare a unui fluid monofazic, care nu reacționează cu constituenții și care, de regulă, saturează roca, se vorbește de p. absolută. P. efectivă (de fază) se referă la mobilitatea simultană a mai multor faze fluide și este o funcție a caracterelor fizice ale mediului poros, natura fluidelor (gaz-apă, apă-țiței, gaz-țiței etc.) și caracterul curgerii (laminare sau turbulente). Raportul dintre p. efectivă și p. absolută determină p. relativă. P. rocilor este influențată de compoziția granulometrică (este mai accentuată în dep. grosiere decât în cele fine), de gradul de sortare, caracterele morfometrice ale granulelor, natura mineralogică a granulelor și a liantului, gradul de saturație etc. P. dep. detritice determină caracterul de roci magazin pentru hidrocarburi și migrarea acestora.

LAMINAR, -Ă, laminari, -e, adj. (Numai în expr.) Curgere laminară = curgere a unui fluid în care particulele alunecă una față de cealaltă în straturi paralele cu direcția curgerii.

LAMINAR, -Ă adj. alcătuit din lamele sau straturi paralele. ♦ curgere ~ă = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. (< fr. laminaire)

A LAMINA ~ez tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer

bară, (engl.= bar) (sedim.) (bară longitudinală, bară transversală), macroformă de acreție generată de curgeri rapide (după precipitații abundente); barele sunt formate din pietriș fin și nisip grosier cu structuri oblic laminare sau stratificate, tabulare sau cocoide. Barele situate în mijlocul canalului sunt acreționare în capătul din amonte; ating înălțimi de 1-15 m și lungimi de 10 – 1 000 m. Sin. ostrov.

laminar, ~ă a [At: COBÎLCESCU, G. 27 / Pl: ~i, ~e / E: fr laminaire] 1 Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. 2 (Fiz; îs) Curgere ~ă Curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente.

LAMINA, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid să curgă printr-o secțiune mai strîmtă decît aceea a restului conductei prin care se face curgerea.

lamina vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~nez / E: fr laminer] 1 (C. i. metale, aliaje metalice sau materiale nemetalice) A prelucra prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2 A întinde și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare, în vederea toarcerii lor. 3 A reduce secțiunea de curgere a unui fluid.