SPASMOFILIE (< fr. {i}; {s} gr. spasmos „spasm” + philos „iubitor”) s. f. Sindrom caracterizat prin hiperexcitabilitatea mecanică și electrică neuromusculară cronică, episodic producându-se crize de tetanie (spasme și convulsii, senzație de paralizie a extremităților); se consideră că ar putea fi cauzată de insuficiența glandelor paratiroide, de botulism, de carențe alimentare, lipsă de calciu sau magneziu etc.

LIPOTIMÍE (< fr.; {s} gr. leipein „ a lăsa” + thymos „spirit”) s. f. s. f. Pierdere temporară a cunoștinței (1-3 minute) însoțită de tulburări respiratorii și cardio-vasculare (puls accelerat, respirație superficială, transpirație rece abundentă, paloare, greață etc.). Reprezintă o formă de criză vasculară vegetativă, care apare în urma traumelor psihice, a excitațiilor dureroase, a intoxicațiilor, hemoragiilor și a unor boli infecțioase. Este cauzată de spasme trecătoare ale arterelor cerebrale, însoțită de anemie cerebrală.