SPASMOFILIE (< fr. {i}; {s} gr. spasmos „spasm” + philos „iubitor”) s. f. Sindrom caracterizat prin hiperexcitabilitatea mecanică și electrică neuromusculară cronică, episodic producându-se crize de tetanie (spasme și convulsii, senzație de paralizie a extremităților); se consideră că ar putea fi cauzată de insuficiența glandelor paratiroide, de botulism, de carențe alimentare, lipsă de calciu sau magneziu etc.