CIRC, circuri, s. n. 1. Gen de spectacol care cuprinde numere de gimnastică de acrobație, prezentare de animale dresate, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de spectacole. 2. Construcție de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă circulară, unde au loc spectacole de circ (1). ♦ Incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară (cu aspect de amfiteatru) formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte; căldare. Circ lunar = crater lunar. – Din fr. cirque, lat. circus.

CRATER, cratere, s. n. 1. Deschizătură în formă de pâlnie la un vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: crater] – Din fr. cratère.

CIRC s. 1. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, zănoagă, (prin Ban.) scofaină. (~ în regiunile muntoase.) 2. circ lunar = crater lunar. (~ este o adâncitură rotundă pe suprafața lunii.)

CRATER LUNAR s. (ASTRON.) circ lunar.

CIRC ~uri n. 1) Gen de artă care cuprinde numere de acrobație, iluzionism, momente comice și prezentare de animale dresate. 2) Construcție prevăzută cu arenă și locuri pentru spectatori dispuse în amfiteatru, unde se dau spectacole de acest fel. 3) (în Roma antică) Loc destinat curselor de care și procesiunilor triumfale. 4) Adâncitură rotundă. ◊ ~ glaciar adâncitură formată în sol ca rezultat al acțiunii unui ghețar; căldare glaciară. ~ lunar adâncitură circulară pe suprafața Lunii; crater lunar. /<lat. circus, fr. cirque

CIRC s. n. 1. Construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani). 2. Reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc. 3. Incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2). 4. Depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. ♦ ~ lunar = crater lunar. (< fr. cirque, lat. circus)

PICKERING [píkəriŋ] 1. Edward Charles P. (1846-1919), Astronom și fizician american. Director al Observatorului Universității Harvard (din 1876). Unul dintre pionierii astrofizicii. Cercetări fotometrice și spectroscopice asupra stelelor. A construit aparate și instrumente de măsură (fotometrul meridian). În 1899 a descoperit Mizar, prima stea dublă spectroscopică. 2. William Henri P. (1858-1938), astronom american. Frate cu P. (1). Cercetări și observații asupra eclipselor solare, a planetelor (Marte, Saturn etc.) și craterelor lunare; a prevăzut (1919) existența planetei Pluto. Primul care a obținut fotografii ale planetei Marte (1888). A descoperit satelitul Phoebe al planetei Saturn (1899).

GRUITHUISEN, Franz Paula von (1774-1852), medic și astronom german. Prof. univ. la München. A formulat (1840)ipoteza, valabilă și astăzi, conform căreia craterele lunare s-ar datora impactului cu meteoriții.

CIRC, circuri, s. n. 1. Spectacol care cuprinde numere de gimnastică, de acrobație, dresură de animale, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizează astfel de spectacole. 2. Construcție de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori așezate în amfiteatru și având la mijloc o arenă circulară, unde au loc spectacole de circ (1). ♦ Incintă neacoperită, în formă de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulară (cu aspect de amfiteatru) formată prin acțiunea de eroziune a unui ghețar, de obicei în regiunile muntoase înalte; căldare. Circ lunar = crater lunar. – Din fr. cirque, lat. circus.

CRATER, cratere, s. n. 1. Partea superioară a unui vulcan, în formă de pâlnie, prin care, în timpul erupțiilor, țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 2. Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului. ◊ Crater lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii, a cărei formare poate fi pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura largă și cu două mânere, care servea la masă pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. și: crater] – Din fr. cratère.

GROAPĂ. Subst. Groapă, gropiță (dim.), gropușoară, gropan (augm.); cavitate, adîncitură, concavitate, scobitură, scorbură; rîpă, surpătură, hîrtop, hobîc, rătăcană (reg.), rătăcanie (reg.); ponor (pop.), dolină, hududoi (reg.); văgăună, fundătură, scufundătură, mîncătură; vizuină, vizunie (pop.), viezurină (rar), bîrlog, gaură, crăpătură, ascunzătoare. Săpătură, șanț, debleu; rigolă, canal; tranșee. Mormînt, mormințel (dim., pop.), gropniță. Crater, crater vulcanic, crater meteoritic; crater lunar, circ lunar; pîlnie. Prăpastie, abis (fig.), genune (livr.), hău, noian, precipițiu (înv.). Fîntînă, fîntîniță (dim., rar), fîntînioară (rar), fîntînea (rar), puț. Gropiș. Adj. Plin cu gropi, cu gropi, gropit (reg.); prăpăstios. Vb. A face gropi, a săpa; a scobi; a adînci, a face o gaură în pămînt; a săpa o fîntînă. V. adîncime, subterană, vale.

CIRC s. l. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, zănoagă, (prin Ban.) scofaină. (~ în regiunile muntoase.) 2. (ASTRON.) circ lunar = crater lunar. (~ este o adîncilură rotundă pe suprafața lunii.)

CRATER LUNAR s. (ASTRON.) circ lunar.

CRATER ~e n. 1) Depresiune situată în partea superioară a unui vulcan, prin care se revarsă lava în timpul erupțiilor. 2) Adâncitură circulară pe suprafața unor planete. ~ lunar. [Acc. și crater] /<fr. cratere

lunamobil s. n. (astr.) Vehicul lunar ◊ „Stația a aselenizat lin pe fundul unui vechi crater și, în decursul primei săptămâni de activitate, lunamobilul «Lunohod-1» a efectuat urcări și coborâri pe pantele interioare ale craterului.” Sc. 23 XI 70 p. 4 (din lună + mobil, după model rus.)

CRATER/CRATER s. n. 1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava. ◊ gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului. ♦ ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii. (< fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

crater sn [At: ANGHEL, SĂM. VI, 613 / A: (iuz) ~ter / Pl: ~e / E: fr cratère, lat crater, ngr ϰρατερ] 1 (Ant) Vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două toarte laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe. 2 Deschizătură în formă de pâlnie a unui vulcan, prin care țâșnesc vapori, gaze, cenușă etc. și se revarsă lava. 3 (îc) ~-lac Lac care ocupă fundul unei căldări provenite din lărgirea, prin explozie, a craterului unui vulcan. 4 Adâncitură care se produce în diferite materii, în urma unui proces fizic. 5 (Îs) ~ anodic sau ~ de lampă Cavitate care se produce la extremitatea electrodului de cărbune pozitiv, într-o lampă cu arc. 6 Gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața pământului. 7 (Îs) ~ lunar Adâncitură rotundă pe suprafața lunii, a cărei formare a fost pusă pe seama unei activități vulcanice sau a unui bombardament meteoric. 8 (îas) Circ lunar. 9 (Pex) Gaură în formă de pâlnie.

LUNĂ (< lat. luna) s. f. I. (Cu regim de nume propriu) Satelitul natural al Pământului, de formă aproape sferică, având diametrul de 3476 km. Masa: 7,35 x 10²² kg (1,23% din cea a Pământului). Distanța medie de la Pământ 384.000 km (356.000 la perigeu și 406.700 la apogeu). L. are o mișcare de revoluție în jurul Pământului a cărei durată este egală cu durata de rotație în jurul propriei axe, astfel explicându-se de ce prezintă aceeași față de Pământ. L. se vede pe cer datorită reflectării luminii primită de la Soare. Accelerarea gravitației este de șase ori mai mică decât cea terestră. Perioada siderală a L. este de 27,321661 zile solare medii, iar cea sinodică de 29,3506 zile solare. Relieful L. este accidentat datorită numărului mare de cratere de proveniență meteoritică. Temperatura la suprafața L. variază între c. 130°C pe partea însorită și c. -150°C pe partea umbrită. În 1959, satelitul sovietic „Luna 2” a atins pentru prima dată suprafața L. Prima aselenizare a fost realizată de stația sovietică „Luna 9”, la 31 ian. 1966, urmată de stația americană „Surveyor 1”, la 30 mai 1966. La 21 iul. 1969, cosmonautul american Neil Armstrong, comandantul navei cosmice „Apollo 11”, a făcut primii pași pe Lună. II. 1. Iluminare produsă de Lună pe Pământ, prin reflectarea luminii Soarelui; aspect al Lunii, fază a acesteia. ◊ L. nouă = momentul când Luna este în conjuncție cu Soarele și se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; aspectul Lunii în acest moment. L. plină = momentul când Luna este în opoziție cu Soarele și se vede întregul său disc iluminat de soare; Luna văzută în întregime. V. pătrar, crai-nou. ◊ Expr. A trăi în lună sau a fi căzut (parcă) din lună = a nu ști ce se petrece în jurul său, anu fi la curent; a fi rupt de realitate. ♦ Timpul cât Luna se află pe cer. ♦ (Adjectival) Foarte curat, strălucitor. (Adverbial) Parchetul lustruit lună. III. S. f. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii în jurul Pământului; lunație. ◊ L. draconitică v. draconitic. 2. Fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. ◊ Loc. Pe lună = lunar (1). Cu luna = cu plata lunară.