NISIPĂRIE ~i f. Loc de unde se scoate nisip; carieră de nisip. /nisip + suf. ~ărie

BALASTIERĂ ~e f. Carieră de nisip sau de pietriș. [G.-D. balastierei; Sil. -ti-e-] /<fr. ballastière

ARENARIE s. f. (ant.) 1. carieră de nisip. 2. mormânt al sclavilor gladiatori căzuți în luptele de arenă. (< lat. arenaria)

BALASTIERĂ s. f. carieră de nisip sau pietriș. (< fr. ballastière)

DEJ, municipiu în jud. Cluj, în NV Pod. Transilvaniei, pe stg. Someșului, în apropierea confl. Someșului Mare cu Someșul Mic; 41.585 loc. (1995). Nod de comunicații. Cariere de nisip. Expl. de sare și de tufuri dacitice (Ocna Dejului). Termocentrală. Combinat pentru industrializarea lemnului, de celuloză și hârtie. Conf. și tricotaje. Produse refractare și alim. (conserve de legume și fructe, preparate din carne și lapte, panificație). Stațiune balneoclimaterică, sezonieră, cu ape sărate (Ocna Dejului). Centru pomicol. Biserică reformată (sec. 15-16), construită în stil gotic târziu; fosta mănăstire franciscană cu biserica barocă din sec. 18. Muzeu de istorie Menționat prima oară în 1214; s-a dezvoltat în strânsă legătură cu exploatarea și comerțul sării. Populație de aici a participat la răscoalele din 1437-1438 și 1514. Declarat municipiu în 1968.

CARIERĂ¹, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, marmură, pietriș sau nisip. La carieră detunăturile izbucneau de trei ori pe zi. JIANU, C. 32. – Pronunțat: -ri-e-.

ariniș², arinișuri, (arinar), s.n. – (înv.) Teren nisipos. – Din arină „nisip” < lat. arena, -rium „carieră de nisip” (Șăineanu, MDA; Loșonți, 2001: 24-25).

nisipărie sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: nisip + -ărie] 1 Carieră de nisip (1). 2 Nisip (1) mult, adus de apă sau de vânt. 3 Loc în care s-a îngrămădit nisip (1) adus de apă sau de vânt.

ariniș², arinișuri, (arinar), s.n. (înv.) Teren nisipos. – Din arină „nisip” (< lat. arena, -rium „carieră de nisip”) (MDA; Loșonți, 2001: 24-25).

balastieră sf [At: LTR / P: ~ti-e~ / Pl: ~e / E: fr ballastière] Carieră (aluvială) de nisip, pietriș etc.

balastiéră s.f. (miner.) Carieră (aluvială) de nisip sau de pietriș. • sil. -ti-e-. pl. -e. /<fr. ballastière.

BALASTIERĂ s.f. Carieră de unde se extrage nisip sau pietriș. [Pron. -ti-e-, pl. -re. / < fr. ballastière].

* DINAMITĂ (pl. -te) sf. Materie explosivă alcătuită dintr’un amestec de nitroglicerină cu diferite substanțe poroase, ca nisip mărunt, cărămidă pisată, etc.; e foarte întrebuințată la exploatarea minelor și carierelor [fr.].

CARIERĂ¹, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, pietriș, marmură sau nisip. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière.

ROCĂ. Subst. Rocă, șist; rocă vulcanică, rocă eruptivă, rocă magmatică, rocă sedimentarâ. Acaustobiolit; andezit; aplit; ardezie; argilă, lut, humă (pop.); asfalt; batolit; bauxită; bazalt; biolit; brecie; calcar, piatră-de-var (pop.); caolin; caustobiolit; cărbune, antracit, huilă, lignit, turbă; dacit; diorit, dolomită; filit; fonolit; fosforit; gabro; gnais; granit; granulit; grandiorit; grohotiș; guano; jasp; kimberlit; labradorit; lidită; loess; marmoră; marnă; micașist; migmatită; nisip, obsidian, pegmatit; peridotit; piatră, piatră ponce; pietriș; pirolit; pisolit, porfir; porfirit; radiolarit; riolit; serpentin; sienit; silex; șmirghel; talc, steatit; trahit; tuf, tufit. Mină, baie (reg.), carieră. Petrografie; litologie, Petrologie. Petrograf. V. mineral.

*arénă f., pl. e (fr. arène, d. lat. arena, nisip. V. arină). Spațiu (acoperit cu nisip) în care se făceaŭ exercițiĭ și se băteaŭ gladiatoriĭ în circurile și anfiteatrele celor vechĭ. Azĭ locu unde aleargă caiĭ în circ orĭ loc de trîntă (fals ob. la pl.). Fig. Cîmp de activitate: arena vĭețiĭ. V. carieră.