BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare conținînd numai cîteva rînduri, adresată de obicei unei persoane din aceeași localitate și trimisă printr-un curier. Am dat femeii țăranului un bilet pentru doctorul din tîrg. IBRĂILEANU, A. 179. 2. Bucată de hîrtie sau de carton de format mic, prin care se garantează cuiva un drept temporar. Nu e voie să umbli cu trenul fără bilet! DUMITRIU, B. F. 6. Îl păstrase ca să-și cumpere un bilet de amfiteatru. CARAGIALE, O. III 20. ◊ Bilet de voie = hîrtie pe care se menționează permisiunea de a ieși în oraș, acordată unui militar încazarmat sau unui elev intern. ♦ (Rar) Bilet de identitate = buletin de identitate. Mă mir cum criticul de la «Romînia» nu i-a cerut lui Gheorghe și bilet de identitate. GHEREA, ST. CR. II 247. ♦ (Fin.) Bilet de bancă = bancnotă. Bilet la ordin = cambie (1). – Pl. și: (învechit) bileturi (ALECSANDRI, T.J 83).

bilet sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 289 / Pl: ~e (înv) -turi / E: fr billet] 1 Scrisoare de câteva rânduri Si: răvaș Cf țidulă. 2 Bucată de hârtie cuprinzând o informație scrisă sau tipărită. 3 (Iuz; îs) ~ de identitate Buletin de identitate. 4 Bucată mică de hârtie sau de carton imprimată care conferă cuiva un drept temporar. 5 (Îs) ~ de bancă Bancnotă. 6 (Fam; îs) ~ verde Dolar. 7 (Îs) ~ ipotecar Înscris de împrumut al statului cu scadență scurtă. 8 (Îs) ~ de ordin Hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o sumă de bani la cererea acesteia din urmă Si: cambie Cf trată, poliță.

PORTBULETIN s.n. Etui în care se păstrează buletinul de identitate. [< port- + buletin].

bolentin, bolentine s. n. buletin de identitate.

IDENTITATE s. f. 1. Faptul de a fi în fiecare moment dat un lucru determinat, identic cu sine însuși, ceea ce nu exclude existența contradicțiilor interne care determină starea de continuă schimbare și dezvoltare a lucrului respectiv. ♦ (În vorbirea curentă) Asemănare foarte mare, pînă la confuzie. Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. 2. Ansamblu de date prin care se stabilește că o persoană este aceea drept care se dă, și nu alta. Ajungînd seara acasă... am strigat din poartă: Mă rog vouă să nu-mi cereți hîrtii de identitate. CARAGIALE, S. N. 187. ◊ Buletin de identitate v. buletin (1). 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea.

LEGITIMA, legitimez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A stabili identitatea cuiva pe baza unui document legal. (Refl.) În fața autorităților cetățenii se legitimează cu buletinul de identitate. 2. (În legislația anterioară celei socialiste) A recunoaște unui copil natural drepturile de copil legitim. 3. Fig. A justifica, a îndreptăți.

PUNCT s. n. (< lat. punctum, cf. fr. point, it. punto): semn de punctuație mic și rotund (.) care se pune la sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, pentru a marca pauza dintre propoziții sau fraze independente ca înțeles. Astfel, îl întâlnim la sfârșitul propozițiilor independente enunțiative neafective (propriu-zise, potențiale, optative, dubitative și chiar imperative), al propozițiilor interogative indirecte din cadrul frazei: „Căprarul vechi îi iese-n prag.” (G. Coșbuc); „În situația asta ai spune orice.”; „Aș citi-o și eu.”; „Va fi fiind un drac la mijloc.” (M. Sadoveanu); „Nu mai sta seara așa târziu.”; „M-a-ntrebat ce s-a discutat acolo.” P. apare și la sfârșitul frazelor formate prin coordonare, prin subordonare sau prin coordonare și subordonare: „Se duse mai întâi la han și-l găsi în proastă stare.” (N. Filimon); „Patria e zidul de care s-au sfărâmat secole întregi de vrăjmășie.” (Ion Lăncrănjan); „Aici e țara, unde nasc și mor / Cu țara-n gând, copiii României.” (Adrian Păunescu). Atunci când la sfârșitul propoziției există o paranteză în care e trecut un cuvânt sau un grup de cuvinte, p. se pune după paranteză: „E vorba aici de un adjectiv pronominal (posesiv).”; „Se pronunță buletin de identitate (nu buletin de indentitate).” Când însă la sfârșitul frazei există o paranteză în care e trecută o propoziție sau o frază, p. se pune atât înaintea parantezei, cât și în interiorul parantezei, la sfârșit: „Cu siguranță că nu are dreptate. (Dealtfel, i s-a explicat și altădată acest lucru.)” Ca semn grafic ce înlocuiește literele care nu se scriu, p. se pune și după unele tipuri de abrevieri: M.A.N., O.N.U., S.U.A.; art., cap., ibid., id., op. cit.; acad., arh., dr., ing., prof.; serg., slt., lt., cpt., mr., col., gen.; dv.; a.c., d.a., î.a., a.m., p.m., e. n., î.e.n.; nr., obs., etc., de ex. P. nu se pune după titlurile cărților, ale operelor literare și muzicale, după formulele de adresare din scrisori sau din cuvântări; de asemenea, el nu trebuie pus nici după abrevieri de tipurile d-ta, d-lui, d-lor; Tarom, Aprozar; km, kg, m, l; O, H, Fe, Cu; N, S, E, V etc.

DOCUMENT. Subst. Document, act, praxis (înv.), documente, scripte; dovadă, certificat, adeverință, zapiscă (rusism înv.), înscris, notificație, hîrtie, patalama (depr.), zapis (înv.), hrisov (înv.), ispisoc (înv.), uric (înv.); bulă (înv.), firman (înv.). Atestat; certificat de naștere; certificat de căsătorie; certificat de deces. Diplomă, mențiune. Proces-verbal, minută; condică, registru, catastif (înv. și fam.), catalog, dosar, jurnal de bord, foaie de parcurs; foaie de transport, scrisoare de trăsură, fraht. Testament. Foaie de zestre (dotală). Dare de seamă, raport, notă informativă, informare. Cerere, petiție, jalbă; contestație, memoriu, memorandum, memorial (înv.). Culegere de legi, cod, codice, codex, condică (înv.). Tratat, înțelegere, pact, convenție, acord; contract. Decret, decizie, hotărîre, ordonanță. Mesaj; scrisoare de acreditare. Declarație, manifest, proclamație, comunicat. Cronică, letopiseț, cronograf. Buletin, buletin de identitate, biroul populației (înv.); pașaport; permis, legitimație, carnet de membru; livret, livret militar. Brevet, licență, patentă. Copie, reproducere, transcriere, duplicat. Arhivă. Arhivar. Adj. Documentar, scriptic. Testamentar. Contractual. Vb. A întocmi un document, a redacta un act, a emite un act, a întocmi un memoriu, a face (a scrie) o cerere, a înainta (a depune) o cerere (un memoriu). A decreta, a emite un decret, a hotărî (a ordona, a orîndui) prin decret. A atesta, a dovedi, a certifica, a adeveri, a confirma; a legaliza, a autentifica. A înscrie, a înregistra, a întocmi un proces-verbal, a nota, a notifica, a scrie negru pe alb, a consemna, a trece în registru, a înmatricula, a intabula, a lua în evidență. A semna, a contrasemna, a subscrie, a parafa, a ștampila, a pecetlui, a sigila. V. carte, lege, scriere.

portbuletin sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: port-⁴ + buletin] Portofel din piele sau alt material în care se păstrează buletinul de identitate.

buletin s.n. 1 (urmat de determ. care indică tipul, specificul etc.) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. ◊ Buletin oficial = publicație periodică de texte oficiale, legi, decrete etc. Buletin de știri = rezumatul noutăților zilei prezentat la radio sau la televizor. = Buletin medical (sau de sănătate, de analize) = a) raport asupra stării de sănătate a unei persoane (bolnave); b) spec. raport referitor la evoluția bolii unei personalități politice, artistice etc. Buletin meteorologic v. meteorologic. 2 Publicație periodică editată de o instituție specializată cuprinzînd referate, studii și informații (de specialitate) dintr-un anumit domeniu. ◊ Buletin de precomandă = publicație periodică editată de marile edituri și trimisă spre consultare celor interesați pentru a-și comanda din timp lucrările dorite. 3 (și buletin de identitate) Act oficial (sub formă de carnet) care atestă identitatea unei persoane față de autoritățile propriei țări, eliberat de organul de poliție din zona de reședință. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. ◊ Buletin de naștere v. naștere. 4 (și buletin de vot) Imprimat care cuprinde numele și prenumele candidaților la alegeri, cu ajutorul căruia alegătorii își exprimă opțiunile de vot. Trece la masă, scrie un buletin și-l dă Cetățeanului turmentat (CAR.). • pl. -e. /<fr. bulletin, it. bolletino, bulletino, germ. Bulletin; cf. lat. bulla, -ae „bulă”.

livret s.n. 1 (milit.; și livret militar) <rar> livret de oaste. Soțul ei și-a pierdut livretul militar; (rar) livret de oaste v. Livret. Livret militar. 2 (înv.; și livret de identitate, livret individual) v. Buletin. Buletin de identitate. Carte de identitate. 3 (mat.; înv.) v. Tabla înmulțirii (v. tablă¹). Tabla lui Pitagora (v. tablă¹). 4 (fin.; ieșit din uz) v. Libret. Libret de economii.

BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele și prenumele candidaților la o alegere, cu ajutorul căruia alegătorii își exercită dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială care conține informații de actualitate și de interes public. Buletin de știri. Buletin meteorologic. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 3. (În sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzând numele candidaților și siglele partidelor, folosit în exercitarea dreptului la vot. – Din fr. bulletin.

PROPAGARE s. f. (< propaga < lat. propagare, cf. fr. propager): transmitere parțială a vibrațiilor unui sunet (de obicei n) și repetarea sunetului în cuvânt. Astfel, forma românească moștenită din lat. genuculum este genuchi, dar prin p. lui n s-a ajuns la genunchi, care a rămas în limba literară. Fenomenul este cunoscut sub numele de p. nazalității. Datorită lui întâlnim și astăzi forme ca bulentin în loc de buletin, indentitate în loc de identitate și intinerar în loc de itinerar, neadmise însă de limba literară și socotite deci incorecte.

BULETIN, buletine, s. n. 1. Act oficial care atestă identitatea unei persoane. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. 2. (Cu determinări) Scurt comunicat, raport, anunț sau notă oficială, cuprinzînd informații de actualitate și de interes public. 3. Nume dat unei publicații periodice cuprinzînd scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. ◊ Buletin (oficial) = publicație periodică cu caracter oficial, de stat, cuprinzînd legi, decrete, decizii etc. 4. Listă cu numele candidaților la o alegere, cu ajutorul căreia votează alegătorul. – Fr. bulletin (<it.).

BULETIN s. n. 1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane. ◊ adeverință prin care se consemnează ceva. 2. scurtă comunicare oficială cuprinzând informații de actualitate. 3. periodic editat de o instituție specializată: referate, studii și informații dintr-un anumit domeniu; publicație periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc. 4. ~ de vot = imprimat cu numele candidaților la o alegere. (< fr. bulletin)

BULETIN, buletine, s. n. 1. (De obicei determinat prin «de identitate») Act oficial care atestă identitatea unei persoane. I s-a făcut mutația în buletin. 2. (Urmat de diverse determinări) Scurt comunicat, anunț, raport sau notă cu caracter oficial, cuprinzînd o informație de actualitate și de interes public. Buletin de știri = serie de știri și scurte comentarii privind evenimentele la ordinea zilei, comunicate prin radio; radiojurnal. Buletin meteorologic = informație asupra situației meteorologice prezente și asupra desfășurării ei în următoarele 1-2 zile. Buletin medical = scurtă relatare cu privire la evoluția bolii unei personalități și la tratamentul medical ce i se aplică. ♦ Adeverință eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analiză medicală. 3. Nume dat unei publicații periodice (în special a unei instituții sau a unei societăți), cuprinzînd scurte dări de seamă asupra activității lor, studii și informații de specialitate etc.; revistă. V. anale, anuar, arhivă. Buletin bibliografic. Buletin documentar. ♦ (Determinat prin «oficial») Publicație periodică, cu caracter oficial, de stat, cuprinzînd legi, decrete, decizii etc. V. monitor. După adoptarea legilor de către Marea Adunare Națională, ele sînt semnate de președintele și de secretarul Prezidiului și publicate în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale.. CONST. R.P.R. 19. 4. (De obicei determinat prin «de vot») Listă cu numele candidaților la o alegere, cu ajutorul căreia votează alegătorul. A introdus buletinul în urnă.

BULETIN ~e n. 1) Document oficial, prin care se consemnează sau se confirmă ceva. * ~ (de identitate) act oficial care atestă identitatea unei persoane. 2) Informație oficială despre evenimente sau chestiuni de actualitate și de interes public. ~ meteorologic. ~ de știri. 3) Publicație periodică oficială, cuprinzând legi, decrete, dispoziții. 4) Publicație periodică care cuprinde dări de seamă, studii scurte și informații dintr-un anumit domeniu de activitate. 5): ~ de vot imprimat pe care se scrie lista candidaților la o alegere și prin care alegătorii își exercită dreptul de vot. /<fr. bulletin

BULETIN s.n. 1. Act, livret oficial cu care se poate legitima o persoană, atestîndu-i identitatea. ♦ Adeverință prin care se consemnează ceva. 2. Scurtă comunicare oficială. 3. Publicație periodică, cuprinzînd dări de seamă, studii și informații dintr-un anumit domeniu; publicație periodică (oficială) care cuprinde legi, decrete etc. 4. Listă, hîrtie care cuprinde numele candidaților într-o alegere și care este introdusă în urnă. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. bulletin, cf. it. bolletino].

buletin sn [At: IORGA, L. II, 86 / Pl: ~e / E: fr bulletin] 1 (Urmat de determinări) Scurt comunicat (sau raport, anunț, notă oficială) care conține informații de actualitate și de interes public. 2 Adeverință eliberată de autoritate pentru a atesta ceva. 3 Nume dat unei publicații periodice cu scurte dări de seamă, studii și informații de specialitate etc. 4 (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atestă identitatea unei persoane. 5 (Îs) ~ de vot Imprimat cuprinzând numele și prenumele candidaților la o alegere, cu ajutorul căruia alegătorii își exercită dreptul de vot.