COMICS s. n. broșură, carte cu întâmplări prezentate sub formă de benzi desenate; înseși aceste benzi. (< amer. comics)

BURROUGHS [bárəuz], Edgar Rice (1875-1950), scriitor american. În 1912 publică primul din seria romanelor de aventuri avîndu-l ca erou pe Tarzan, devenit apoi personaj de film și benzi desenate.

bandă desenată s. f. Serie de desene însoțite de un text scurt ◊ „În alte țări europene chiar și benzile desenate au texte în limba latină.” Ap. 567/94 p. 7; v. și Ev.z. 28 II 97 p. 9 (după fr. bande dessinée; DMC 1967; R. Zafiu în R.lit. 11/97 p. 11; DEX, DN3 – alte sensuri)

comics s. (cuv. engl. americ.) Bandă desenată ◊ „Graficianul american M. A. a dat marea lovitură a vieții sale, lansând un roman în desene inspirat din biografia lui Elvis Presley, fostul idol de muzică rock. Presley-comics-ul apare simultan în S.U.A., Anglia și Australia. La rândul său, tatăl lui Elvis, în vârstă de 62 de ani, și-a anunțat intenția de a face un turneu de concerte, în repertoriul cărora va figura un ciclu de «Gospel-uri pentru fiul meu, Elvis».” R.lit. 13 X 77 p. 23. ◊ „Romanul [...] nu constituie, din păcate, un caz singular; el se încadrează într-o adevărată «modă», incluzând filme, seriale TV, comicsuri etc.” Sc. 20 I 81 p. 4 (cf. fr. comics; PR 1949; D. Am.; A. Bantaș BE 126)

fumetti s.pl. (cuv. it.) ◊ „Ați făcut fumetti (= benzi desenate) – așa mi-ați spus; ce reprezentau? Când le-ați făcut, când le-ați publicat, unde? Întotdeauna am desenat, iar când eram copil desenam fumetti.” R.lit. 15 XII 83 p. 21

RABIER [rabié], Benjamin (1869-1939), desenator francez. Precursor al benzilor desenate („Tintin ștrengarul”).

BD, BD-uri, s. n. Bandă desenată. [Pr.: bede] – Din fr. B.D.

SCHULZ [ʃúlts], Charles Monroe (1922-2000), desenator și caricaturist american. Creator (1948) al celebrelor benzi desenate „Peanuts”.

comics sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: eg comics] Bandă desenată.

figurație sf [At: F. N. 50 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr figuration, lat figuratio] 1 (Înv) Aspectul unui grup de obiecte așezate într-un anumit fel. 2 (Înv; îs) ~ de stele Constelație. 3 Ansamblul figuranților (1) (într-o reprezentație, într-un film etc.). 4 (Îe) A face ~ A avea rol de figurant. 5 Reprezentare figurativă (2). 6 (Îs) Noua ~ Mișcare artistică din anii '60 ai sec. XX, care a operat o întoarcere spre arta figurativă (2). 7 (Îs) ~ liberă Mișcare artistică a anilor '80 din sec. XX care s-a inspirat din benzile desenate pentru a realiza picturi de dimensiuni mari într-un stil simplu și colorat. 8 (Muz) Folosire a unor note străine de armonia inițială a unei piese.

bándă² s.f. 1 Fîșie flexibilă (de material textil, metal, cauciuc, hîrtie etc.), de grosime mică, avînd lungimea mult mai mare decît lățimea, cu care se leagă, se înfășoară, se întărește etc. ceva; bantă. ◇ Bandă adezivă v. adeziv. 2 Fîșie cu care se împodobește (pe margini) un obiect de îmbrăcăminte. 3 (anat.) Fîșie de țesut în formă de panglică sau de cordon care leagă sau unește două organe. ◆ (biol.) Parte a cromozomului, clar evidențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. 4 Bandă rulantă (sau de transport, continuă) = fîșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc., pe care se transportă automat bagaje, materiale, piese fabricate ori în curs de fabricație, persoane; conveier. Bandă rulantă-școală = sistem de organizare a producției pe bandă, în scopuri didactice. Lucru (sau producție) pe (sau în) bandă (rulantă) = lucru (sau producție) în flux, care, pentru a trece de la o fază sau de la o operație a ciclului de fabricație la alta, folosește banda rulantă. Bandă transportoare v. transportor. ◇ Fig. Școala scoate absolvenți be bandă rulantă. 5 Bandă izolantă (sau izolatoare, de izolație) = fîșie de țesătură de bumbac sau de mătase, simplă sau impregnată, uleiată ori cauciucată, cu care se izolează electric conductoarele și înnădirile sau se consolidează înfășurările electrice. 6 (și bandă magnetică) Fîșie din material plastic pe care este dispersată uniform o pulbere feromagnetică fină, folosită pentru înregistrarea magnetică a semnalelor, a informațiilor etc. ◇ Bandă de magnetofon (sau de casetofon) = bandă magnetică pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului (sau al casetofonului). ◇ Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau ale unui magnetoscop. 7 Bandă de imagini = peliculă cinematografică. ◇ Bandă sonoră = coloana sonoră a unei pelicule cinematografice. 8 Bandă desenată = serie de desene, însoțite de un text scurt. 9 Bandă de circulație = fîșie lungă, delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens (a unui singur șir de vehicule). 10 Fiecare dintre marginile elastice ale unei mese de biliard. 11 (herald.) Figură diagonală care unește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stîng de jos. 12 Margine a pistei de popice. ◇ Expr. A da (sau a lua) banda = a atinge cu bila marginea pistei popicelor. 13 Șină care leagă cele două țevi ale unei puști de vînătoare. 14 (electron.) Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice ori sonore. 15 (mar.) Înclinare a unei nave pe un bord din cauza vîntului sau a depozitării defectuoase a încărcăturii. • pl. benzi. /<fr. bande, germ. Band.

comics (bandă desenată) s. n., pl. comicsuri