BĂGĂTOR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

băgător de seamă loc. s. m., pl. băgători de seamă

ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție

băgător de seamă expr. persoană a cărei participare la o acțiune este inutilă; persoană care asistă la o acțiune fără a se implica.

băgător în seamă expr. v. barabanci

INFORMATOR antenă, aspersor, barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, calpuzan, canar, castor, cântăreț, cârtiță, cintezoi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănțău, clănțoi, cobzar, donițar, flașnetar, ginitor, gurist, gușar, iepuraș, instrumentist, interpret, înghețată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, limonadă, limonagiu, marmeladă, mârâitor, melodios, muist, papagal coclit, pârâcios, pețitor, philips, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râșnițar, scuipător, sifonar, tiflă, toboșar, trâmbițar, trântăreanu, turnător, turnesol, țambalagiu, țânțar, țap, țiflă.

BĂGĂTOR, -OARE, băgători, -oare, adj. (În expr., mai ales ir.) Băgător de seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, circumspect, prudent. ♦ (Substantivat; fam.) Supraveghetor. ♦ (Substantivat) Persoană care introduce snopii la batoză. – Din băga + suf. -(ă)tor.

băgător a. care bagă: băgător de seamă, atent.

BĂGĂTOR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

BĂGĂTOR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Numai în expr.) Băgător-de-seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, prudent, circumspect, prevăzător, cu ochii în patru. ◊ (Substantivat, familiar) Supraveghetor, controlor.

ATENȚIE. Subst. Atenție, concentrare; luare-aminte, băgare de seamă, spirit de observație; privire atentă; atenție concentrată; atenție dispersată. Vigilență, spirit de vigilență, veghe (rar); precauție, prudență, circumspecție (livr.); previziune, prevedere. Supraveghere, control, pază, strajă, veghere, pîndă. Observare, observație, cercetare, iscodire, iscodeală, scrutare. Supraveghetor, controlor; paznic, pîndar, jitar (reg.); pîndaș (înv. și reg.); caraulă, caraulaș (reg.). Adj. Atent, numai ochi și urechi; prudent, precaut, circumspect (livr.), prevăzător, vigilent, vegheat (înv.), băgător-de-seamă, cu ochii în patru, scrutător, observator, pînditor, pîndaci (rar), veghetor (rar). Vb. A fi atent, a fi cu luare-aminte, a fi cu băgare de seamă, a fi numai ochi și urechi, a avea ochi la spate, a-și ciuli urechile, a-și deschide urechile, a nu pierde din vedere, a ține sub ochi, a nu scăpa din ochi, a fi cu ochii-n patru, a-și încorda atenția, a vedea tot, a avea ochii deschiși. A se concentra. A observa, a supraveghea, a veghea, a sta de veghe (de strajă); a păzi, a pîndi, a sta la pîndă. Adv. Cu atenție, cu ochii în patru, cu urechile ciulite; pîndiș. V. pază, precauție, privire.

băgător, -oáre adj. (mai ales iron.) Băgător de seamă = a) care observă, care este atent la ceva; b) care nu are un rol precis într-o acțiune. ◆ (fam.; subst.) Controlor, supraveghetor. • pl. -ori, -oare. /băga + -ător.

băgător de seamă (persoană care asistă inutil la o acțiune) (fam.) loc. s. m., pl. băgători de seamă

AMINTE adv. 1 În expresiunile: a-și aduce ~, a) a-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut; proverb: nebunul nu rîde de ce vede, ci de ce-și aduce ~ b) a băga de seamă, a ține socoteală: adu-ți ~ de învățăturile mele (ISP.); ‡a-și aduce ~ cu..., a semăna cu...: întru unele voroave își aduce ~ preste seamă cu a noastră limbă moldovenească (M.-COST.) ¶ 2 A aduce ~, a redeștepta în mintea cuiva un fapt, un lucru din trecut, a face pe cineva să se gîndească la un lucru care i-a pierit poate din minte: nu-mi mai aduce ~ de nenorocirile din trecut ¶ 3 Aducere ~, faptul de a(-și) aduce aminte: iată cîteva aduceri ~ din tinerețe (I.-GH.); – contr. NEADUCERE ~: doamna clătină din cap în semn de neaducere ~ (GN.) ¶ 4 Aducător ~, care aduce aminte; ‡care-și aduce aminte ¶ 5 A lua ~ (la sau ‡spre) ceva, a) a fi cu gîndul la ceva, a lua în seamă ceva: ascultați, fii, învățătura tatălui și luați ~ a cunoaște socoteala (BIBL.); b) a fi cu toată băgarea de seamă la ceva, a nu-i scăpa nimic din vedere: luă ~ la toate amănuntele (ISP.); ‡a se lua ~, a avea grijă de sine: mîncîndu și săturîndu-te, ia-te ~ pre tine să nu ți să lățească inima (BIBL.) ¶ 6 Luare ~, băgare de seamă, atențiune: cu ochi cercetători se uita cu mare luare ~ (ISP.); – contr. NELUARE ~ ¶ 7 ‡Luător ~, băgător de seamă ¶ 8 A-i veni ~, a i se redeștepta în minte, a-i veni în gînd, a-i trece prin minte: într’o zi i-au venit lui Bertoldo ~ să meargă să vază și el cetatea (GAST.) ¶ 9 ❍A-i pica ~, a-și aduce aminte, a-și da seamă ¶ 10 A-i fi ~ a) avea de gînd: mi-i ~ să plec; b) a avea tragere de inimă, dispoziție pentru ceva: nu-i e ~ să lucreze; c) a-i trece prin minte, a-i veni în gînd: nimărui ~ n’a fost să le dea de știre (MUST.) [a³ + minte].

*ATENT I. adj. Băgător de seamă, luător aminte: să fii ~ la cele ce vei auzi și vei vedea. II. adv. Cu băgare de seamă, cu luare aminte: scoase petecul de hîrtie și-l privi ~ (VLAH.) ¶¶ contr. NEATENT [lat.].

BĂGĂTOR ~oare (~ori, ~oare): ~ de seamă a) care acționează cu atenție deosebită; b) care este fără un rol definit într-o acțiune. /a (se) băga + suf. ~tor

BĂGĂTOR adj. 1 Care bagă ¶ 2 ~ DE SEAMĂ care e cu luare aminte, cu băgare de seamă; contr. NEBĂGĂTOR DE SEAMĂ.

nebăgător, ~oare a [At: MAIOR, P. 125 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + băgător] 1 (Îvp; îla) ~ de (sau în) seamă Indiferent. 2 (Îal) Disprețuitor. 3 (Îal) Care poate fi trecut cu vederea. 4 (Îal) Imperceptibil. 5 (Îal) Neatent la cele din jur. 6 (Îal) Imprudent.

băgător, ~oare smf, a [At: ȚICHINDEAL, F. / Pl: ~i, ~oare / E: băga + -ător] 1-2 (Reg) Băgăreț (1-2). 3-4 (Mrc; îs) – de seamă (Persoană) care observă ceva sau pe cineva. 5-6 (Om) care este atent la ceva sau cineva Si: circumspect², precaut², prudent². 7-8 (Îas) (Persoană) care observă fără să acționeze Si: rezervat². 9-10 (Îas) (Persoană) care nu are un rol precis într-o activitate.