AURORĂ, aurore, s. f. 1. Interval de timp, înainte de răsăritul soarelui, când există o lumină difuză în atmosferă; lumină roșie-portocalie a soarelui din acest interval de timp. ◊ Auroră boreală (sau polară, australă) = lumină difuză, verde sau roșiatică, care apare ca un arc în timpul nopții pe bolta cerească, în regiunile polare. 2. Început al unei epoci, al unei acțiuni etc. [Pr.: a-u-] – Din fr. aurore, lat. aurora.

AURORĂ, aurore, s. f. 1. Lumină roșie-portocalie cu care soarele luminează orizontul, înainte de a răsări. ◊ Auroră boreală, polară (sau australă) = lumină difuză, verde sau roșie, care apare în timpul nopții pe bolta cerească, în regiunile polare. 2. Fig. Început al unei epoci, al unei acțiuni etc. [Pr.: a-u-] – Fr. aurore (lat. lit. aurora).

*auróră f., pl. e (lat. auróra). Zorĭ, lumina care precede răsăritu soareluĭ. Fig. Început: aurora viețiĭ. – Aurora boreală, un meteor luminos care se vede pe cer în spre nord. – Acest fenomen e des în Islanda, Scandinavia, Laponia, Siberia. E un fel de cerc aprins, din care pleacă raze de lumină. Aurorele boreale-s un bine pentru țările norduluĭ, că-s imobile și le luminează în lungile lor nopțĭ de ĭarnă. Ele-s legate strîns de magnetizmu terestru și suprimă proprietatea aculuĭ magnetic. Sînt și aurore australe, la polu suduluĭ.

*fenómen n., pl. e (vgr. phainómenon, ceĭa ce apare, d. phaíno, apar; lat. phaenómena pl. V. fanar). Aparițiune extraordinară pe cer, în aer, ca o cometă, o auroră boreală. Fig. Întîmplare rară: e un fenomen că te văd. Persoană care te surprinde pin talente, pin acțiunĭ: acest copil e un fenomen. – Fals fenomén (fr. phénomène).

*meteór m. și n., pl. e (vgr. metéoron, d. metá, după, și aeíro, rîdic, înalț). Orĭ-ce fenomen natural care se petrece în aer, ca tunetu, fulgeru, ploaĭa, zăpada, curcubeu, grindina, aurora boreală, aerolitele ș. a. Fig. Persoană saŭ lucru de o strălucire vie, subită și trecătoare: Napoleon a fost un meteor în istorie.

auroră f. 1. ziori, lumină slabă ce precede răsăritul soarelui: și deodată aurora se ivește radioasă AL.; 2. fig. început: aurora vieții; 3. aurora boreală, meteor luminos, mai ales la poli, apare pe cer noaptea în țările dinspre Nord.

DÄUBLER [dɔiblər], Theodor (1876-1934), poet german. Predilecție pentru formele epice ample (poemul cosmogonic „Aurora boreală”). Lirică interiorizată („Calea iluminată de stele”, „Copilul stelelor”). Eseuri consacrate artei expresioniste.

BOREAL, -Ă, boreali, -e, adj. De (la) nord, septentrional. Emisfera boreală. ◊ Auroră boreală. v. auroră. Coroană boreală v. coroană. – Pronunțat: -re-al.

FENOMENE ATMOSFERICE. Subst. Fenomen atmosferic, fenomen al naturii, fenomen meteorologic. Precipitații. Ploaie, ploicică (dim.), ploiță, ploișoară (rar); aversă, ploaie torențială, rupere de nori, potop. Bură, burniță, burnițeală, buroaică (rar). Zăpadă, nea (înv., reg. și poetic), omăt (pop.), ometiță (reg.), ninsoare, ningău (pop.), fulguială, fulguire, fulguit; viscol, viscoleală, viscolire, viforire (pop.), vifor (pop.), viforeală (pop.), viforniță (pop.). Lapoviță, zloată. Brumă; chiciură, promoroacă. Polei. Grindină, piatră (pop.), măzăriche. Ceață, negură, negureală (pop.), înnegurare, burhai (rar), bură (pop.), pîclă. Rouă, roușoară (dim.), rouță (rar), rourare. Nor, norișor (dim.), noruț, nouraș,nourel (pop.), noruleț. Descărcări electrice; fulger, fulgerare, fulgerație, fulgerătură (rar), fulgurație; trăsnet, trăsnitură, tunet. Vînt, vîntuleț (dim.), vîntișor, curent de aer, suflare, boare, briză; furtună, vijelie, vîntoasă, vîntoaie (pop.); uragan, ciclon, taifun, tornadă; Vîrtej, trombă. Curcubeu. Auroră boreală (polară, australă). Buletin meteorologic, starea vremii. Meteorologie. Stație meteorologică. Meteorolog. Adj. Atmosferic. Ploios, pluvios (livr.), pluvial; burnițos. De zăpadă. Brumat, promorocit. Cețos, încețoșat; neguros, înnegurat, neguriu (rar), pîclos, împîclit. Rourat, rouros (rar), înrourat. Noros, înnorat, înnourat. Trăsnitor (rar); fulgerat. Vîntos, viforos (pop.), viforatic (pop.), furtunos, vijelios. Meteorologic. Vb. A cădea precipitații; a ploua, a cădea ploaie, a ploua cu găleata; a picura, a cerne, a bura, a burnița. A ninge, a cădea zăpadă; a fulgui. A cădea brumă, a bruma (rar); a cădea polei (reg.). A bate grindina (piatra), a grindina (rar). A se încețoșa, a se lăsa ceața, a se înnegura, a se împîcli. A (se) roura, a (se) înroura, a cădea rouă. A (se) înnora, a se aduna norii. A fulgera, a trăsni, a cădea trăsnete. A sufla (a bate) vîntul, a vîntura (rar), a vîrteji, a vîrtejui (rar), a se învîrteji. V. ceață, ploaie, vînt, zăpadă.

horă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 12 / V: (înv) hoară, hoare, ~re, hură / Pl: ~re și ~ri / E: bg xopo] 1 Dans popular românesc cu ritm domol, în care dansatorii se prind de mână, formând un cerc (mare) închis. 2 (Pex) Cerc format de cei care dansează hora¹ (1). 3-4 (Pex) Melodie (sau cântec) după care se execută hora¹ (1). 5 (Pex; pop) Cerc. 6 (Pop) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. 7 (Îe) A porni ~ra A începe hora¹ (1). 8 (Îe) A se prinde în ~ A intra în horă¹ (1). 9 (Îs) ~ra boierească (sau de(-a) mână, (de) brâu, de doi, de la Bacău, de la Bobeni, de la Cămpina, dezgovelei, domoală, dreaptă, gării, grecilor, iute, Izvoranului, înainte, înapoi, în bătaie, în două părți, în dreapta, în stânga, într-o parte, Jianului, la pas, lui Băluță, lui Cuza, lui Livente, mazilească, mirelui, miresei, moldovenescă, moșnenilor, națională, nouă, nunții, peste picior, Plevnei, repede, săltată, tare, țărancă, țărănească, țesută, țigănească, Unirii etc.) Horă (1) care se dansează în diverse feluri, cu diverși pași, pe diverse ritmuri, la anumite ocazii sau în anumite regiuni. 10 (Pex) Dans. 11 (Îe) A nu-i veni (cuiva) vremea la ~ A fi încă copil. 12 (Îe) A duce (sau a purta) ~ra A fi flăcău de frunte. 13 (Îe) A ieși Ia ~ A intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și flăcăilor care dansează la horă¹ (6). 14 (Îe) A se găti (ca) de ~ A se îmbrăca în haine de sărbătoare. 15 (Îc) ~ra mătușilor Ninsoare cu vârtejuri. 16 (Îc) ~ra-bora Claie peste grămadă. 17 (Trs; Mar; îf hoară, ho(a)re) Cântec popular de jale Si: doină, baladă. 18 (Reg; îaf) Cântec satiric, cu poantă epigramistică, strigat în timpul dansului Si: chiuitură, strigătură, dârlai. 19 (Îs) ~re mare Horă (17). 20 (Ast; reg) Auroră boreală. 21 (Ast; pop; șîs Hora cu lăutarii în mijloc) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 22 (Reg) Fân adunat (sau împrăștiat dintr-o claie deja existentă ca să se usuce bine) pe un loc de câțiva metri pătrați, pentru a se (re)forma apoi claia. 23 (Reg) Naos. 24 (Reg) Absidă.

zioară sf [At: ȘINCAI, ÎNV. 122 / Pl: ~re / E: zi + -oară] (Trs) 1 (Hip) Zi (45). 2 (Îs) ~ de miazănoapte Aurora boreală.

MAGNIFIC, -Ă adj. (Despre obiecte) Care arată un lux neobișnuit, o bogăție extraordinară, somptuos, fastuos; (despre fenomene ale naturii) splendid, grandios, măreț. Se va îmbarca din piaceta St. Marco și va fi escortat de glasul magneficului tuci [ = clopot]. LĂZĂRESCU, S. 19/21. Aurora boreală este un fenomen din cele mai frumoase și mai magnifice. BARASCH, M. III, 119/29. Deși magnifică, strălucită și colosală această clădire, toate într-însa sînt așa de proporționate, încît ți se pare că n-ar fi mare. CODRU-DRĂGUȘANU, c. 44. Pe cînd floarea societății din București petrecea în sala teatrului. . ., privind magnificul fast al lui Caragea..., slugile... așteptau acolo ieșirea boierilor din teatru. FILIMON, O. I, 231, cf. 292, II, 17, 208. În golul clar, Ca sub un clopot magnific De cleștar, Eu îți priveam extatic Silueta și ovalul pur. CAMIL PETRESCU, V. 26. ◊ ( Rar, despre persoane, în special ca epitet pe lîngă unele titluri de noblețe sau în anumite titulaturi) Magnefici seniori, vă cei iertare. LĂZĂRESCU, S. 100/28. Sînt în plăcuta pozițiune de a . . . preda [actul] rectorului magnific al universității. SBIERA, F. S. 296. F i g. Dar valuri îndîrjite urca în mine ura, Domnea Satan în mine, magnific înger pal. MACEDONSKI, O. I, 90. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvîrșit, perfect. Ceea ce se exprimă, ceea ce s-a dezvelit în aceste magnifice versuri. .. e cerința intimă a naturei poetului, cerința de dreptate, de bunătate. GHEREA, ST. CR. I 215. ◊ (Adverbial) îți sînt mult datoare, dar mă voi plăti magnific. LĂZĂRESCU S. 36/25. (Exclamativ) Magnific! Credeam că numai credincioasele noastre pumnale ne vor scăpa. id. ib.16/9. - Pl.: magnifici, -ce. - – Și: (învechit) manífic, -ă (PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W.), magnéfic, -ă adj. – Din fr. magnifique.

boreal, -ă adj. 1 (meteor.) Din emisfera nordică; dinspre nord; nordic; septentrional. ◊ Auroră boreală v. auroră. Emisfera boreală v. emisferă. 2 (astron.) Coroana boreală = fenomen luminos, manifestat noaptea, în emisfera boreală, prin lumini difuze și viu colorate. 3 Fig. Rece. Bătea un vînt boreal. • sil. -re-al. pl. -i, -e. /<fr. boréal, lat. bŏrĕalis, -e <bŏrĕas, -ae „vînt din nord”; cf. nm. pr. Boreas, personificarea vîntului de nord în mitologia greacă.

NOPȚIAR, -Ă adj. (Învechit, rar) Boreal. Aurora (ziora) nopțiară. m. drăghici, f. IIi, 38^v. – Pronunțat: -ți-ar. – pl.: nopțiari, -e. – Nopți (pl. lui noapte) + suf. -ar.

AURORĂ s.f. 1. Lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi. ◊ Auroră polară (boreală sau australă) = lumină difuză, roșie sau verde, care colorează cerul în timpul nopții, în anumite perioade, în regiunile polare. 2. (Fig.) Început, zori (ale unei perioade etc.). [Pron. a-u-, pl. -re. / < lat. aurora, cf. it. aurora, fr. aurore].

AURORĂ, aurore, s. f. 1. Interval de timp, înainte de răsăritul Soarelui, când există o lumină difuză în atmosferă; lumină roșie-portocalie produsă de Soare în acest interval de timp. ◊ Auroră polară (boreală sau australă) = lumină difuză, verde sau roșiatică, care apare ca un arc în timpul nopții pe bolta cerească, în regiunile polare. 2. Fig. Început al unei epoci, al unei acțiuni etc. [Pr.: a-u-] – Din fr. aurore, lat. aurora.

*AURORĂ (pl. -re) sf. 🌦 1 Lumina ce se arată pe cer înainte de a răsări soarele, zori ¶ 2 Fig. Început: aurora vieții ¶ 3 🌦 ~ boreală, ~ australă, fenomen de lumină care se arată noaptea pe cer la polul boreal sau la cel austral (🖼 267) [lat.].

AURORĂ, aurore, s. f. 1. Lumină portocalie-roșiatică cu care soarele, înainte de a răsări, colorează orizontul. V. zori, revărsatul zorilor, faptul zilei. Țintește ochii spre partea aurorii De acolo vor zbucni biruitorii Ce steagurile libertății poartă Și-a ta, și-a mea, și-a lumii nouă soartă. TOMA, C. V. 356. Aurora se ivește vestitoare dimineții. NEGRUZZI, S. II 17. ◊ (Personificat) Aurora, o nimfă de soare prea iubită, Se deșteaptă și-n aer alunecă zîmbind. ALEXANDRESCU, M. 108. ◊ Auroră polară (sau boreală sau australă) = lumină difuză, de culoare verde sau roșie, care apare în timpul nopții pe bolta cerească în regiunile polare. 2. Fig. Început al unei epoci, al unei acțiuni etc. Aurora vieții. – Pronunțat: a-u-.

boreal, ~ă a [At: PONI, F. 237 / P: ~re-al / Pl: ~i, ~e / E: fr boréal, lat borealis] 1-2 (Din emisfera) nordic(ă) Si: septentrional. 3 (Îs) Aurora ~ă Fenomen luminos în zona boreală (1), manifestat noaptea prin lumini difuze verzi și roșii, cu aspect de benzi, draperii etc. 4 (Ast; îs) Coroană ~ă Constelație din emisfera boreală aflată în opoziție cu Vega Si: (pop) hora, casa cu ogradă, coliba, cociorva.

*BOREAL adj. 1 🌍 De miază-noapte, septentrional, de nord ¶ 2 🌦 Aurora ~ă 👉 AURORĂ ¶ 3 💫 Coroana ~ă 👉 COROANĂ [fr.].

AUSTRAL, -Ă, australi, -e, adj. (În opoziție cu boreal) Dinspre polul sud, de (la) miazăzi; sudic. Emisfera australă. ◊ Auroră australă v. auroră. – Pronunțat: a-us-.

BOREAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de polul nord; propriu polului nord; nordic; arctic. * Auroră ~ă fenomen luminos care se produce în ionosferă deasupra regiunilor polare. [Sil. -re-al] /<fr. boréal, lat. borealis

AURORĂ ~e f. 1) Lumină roșie-portocalie care apare la orizont și vestește răsăritul soarelui. 2) Interval de timp, înainte de răsăritul soarelui, când pe cer apare o asemenea strălucire; zori de zi. ◊ ~a boreală lumină difuză roșie sau verde care colorează cerul în timpul nopții în regiunile polare. 3) fig. Moment sau perioadă de început. ~a reformei. ~a vieții. [G.-D. aurorei; Sil. a-u-] /<lat. aurora, fr. aurore

auroră sf [At: MARCOVICI, C. 32/22 / P: a-u~ / Pl: ~re și (rar) ~ri / E: lat aurora] 1 Lumină roșie-oranj cu care soarele colorează orizontul înainte de a răsări Si: zori. 2 Interval de timp cu lumină difuză care precede răsăritul soarelui. 3 (Pex) Răsărit. 4 (Îs) ~ boreală (sau polară, australă) Lumină difuză, de culori variate, care apare sub forma unui arc în timpul nopții polare. 5 (Fig) Început al vieții. 6 (Fig) Început al unei epoci. 7 (Fig) Început al unei acțiuni.