antrenor-jucător s. m. Persoană care are dubla funcție de antrenor și de jucător ◊ „Aveți dreptate, în privința antrenorilor-jucători părerile sunt împărțite.” Fl. 14 II 86 p. 20. ◊ „După ce G. M. a fost suspendat pentru cumul de cartonașe galbene, a venit rândul altui antrenor-jucător [...] să guste din amarul tușei.” Săpt. 5 IX 86 p. 8 (din antrenor + jucător)

IORDĂNESCU, Anghel (n. 1950, București), fotbalist și antrenor român. Jucător complet, a înscris 26 de goluri pentru reprezentativa țării. Component al echipei „Steaua”, câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni (1986). Antrenor al echipei naționale a României (1992-1998), cu care a reușit să se califice la campionatele mondiale din 1994 și 1998.

a scoate (pe cineva) din joc expr. 1. (d. antrenori) a înlocui un jucător cu rezerva acestuia. 2. (d. arbitri) a elimina din joc un jucător. 3. (d. sportivi) a accidenta grav un jucător. 4. (fig.) a elimina un concurent dintr-o competiție.

NEDEF 1. Nicolae N. (n. 1928, București), antrenor român de handbal. Jucător de baschet și handbal în prima divizie a țării. Între 1956 și 1986 a fost la conducerea tehnică a echipelor naționale de handbal, contribuind la cucerirea a șapte titluri mondiale (la masculin: 1961, 1964, 1970, 1974; la feminin: 1956, 1960, 1962). 2. Mihai N. (n. 1932, București), baschetbalist român. Frate cu N. (1). Component al echipei C.C.A. (1956-1967), cu care a cucerit 10 titluri naționale. Selecționat în echipa Europei. Antrenor al Echipei Steaua între 1979 și 1986, cu care a câștigat șase titluri.

NICULESCU, Angelo (n. 1921, Craiova), antrenor român de fotbal. A debutat ca fotbalist la Unirea Tricolor (1937), fiind jucător activ până în 1949. Ca antrenor a reușit să califice echipa națională a României (după 32 de ani) la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic (1970) și în sferturile de finală ale Campionatului European din R.F.G.^[1] (1972).

meci-maraton s. n. (sport) Meci mult prelungit ◊ „Este încă supărat pe președintele F.C. [...] mai ales pentru oprirea meciului «maraton» pretextând «epuizarea jucătorilor» [...]” Fl. 10 I 86 p. 21. ◊ „Specialiștii (inclusiv antrenorii celor doi participanți la meciul-maraton) pronostichează că viitorul meci pentru titlu din august 1987 va fi jucat tot de cei doi K.” Fl. 28 III 86 p. 21 (din meci + maraton)

OANĂ, Ilie (1918-1993, n. Harbor, Indiana, S.U.A.), fotbalist român. Jucător la Juventus București timp de 34 de ani; selecționat de două ori în naționala României. Antrenor al naționalei (1962-1963).

coach s. m. (sport) Antrenor cu sarcini mai mult administrative ◊ „Noul coach a format un bloc solid, alcătuit atât din jucători mai vechi cât și din cele mai tinere și promițătoare talente ieșite la iveală în campionatul național.” Săpt. 11 VI 82 p. 8. ◊ „Căsătorit, tată a doi copii [...] coach-ul cel mai fericit al anului ’82 preferă vinului o băutură ceva mai răcoritoare, Coca-Cola...” Săpt. 20 VIII 82 p. 8. ◊ „Actualul coach al Chimiei nu ne-a confirmat știrea, dar nici n-a infirmat-o.” Săpt. 18 V 84 p. 8 (din engl. coach; DN3)