ANTIFILISTINISM s. n. Atitudine opusă filistinismului. – Anti- + filistinism.

ANTIFONIC², -Ă, antifonici, ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic.

ANTIFURT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).

ANTIGRINDINĂ adj. invar. Care protejează împotriva grindinei. – Anti- + grindină.

ANTI- Element de compunere însemnând „împotrivă”, „în contră”, „opus”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. anti-.

ANTIACCIDENT adj. invar. (Despre sisteme complexe de caracteristici tehnice) Care preîntâmpină accidentele. [Pr.: -ti-ac-] – Anti- + accident.

ANTIARTĂ s. f. 1. Producție care nu respectă principiile artei (academice). 2. Producție antiartistică. [Pr.: -ti-ar-] – Din fr., engl. anti-art.

ANTIARTISTIC, -Ă, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creații) Care nu respectă principiile artistice consacrate; Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-] – Anti- + artistic.

ANTIATOM, antiatom, s. m. Atom constituit dintr-un antinucleu, în jurul căruia se află pozitroni. [Pr.: -ti-a-] – Anti- + atom.

ANTIBACTERIAN, -Ă, antibacterieni, -e, adj. Care combate acțiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] – Anti- + bacterian (după engl. antibacterial).

ANTIBRONȘITIC, -Ă, antibronșitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva bronșitei. – Anti- + bronșitic.

ANTIBURGHEZ, -Ă, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei. – Anti- + burghez.

ANTICALOFIL, -Ă, anticalofili, -e, adj., s. m. și f. (Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie; caracterizat prin anticalofilie. 2. S. m. și f. Adept al anticalofiliei. – Anti- + calofil.

ANTICALOFILIE s. f. (lit.) Respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei. – Anti- + calofilie.

ANTICANONIC, -Ă, anticanonici, -ce, adj. Împotriva canoanelor. – Anti- + canonic.

ANTICAPITALIST, -Ă, anticapitaliști, -ste, adj. Împotriva capitalismului sau capitaliștilor. – Din fr. anti-capitaliste.

ANTICAR¹ adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).

ANTICĂRBUNOS, -OASĂ, anticărbunoși, -oase, adj. (Despre seruri și vaccinuri) Folosit pentru prevenirea și combaterea antraxului. – Anti- + cărbunos.

ANTICENTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru.

ANTICHIMIC, -Ă, antichimici, -ce, adj. Destinat protecției împotriva războiului și armelor chimice. – Anti- + chimic.

ANTICIVILIZATOR, -OARE, anticivilizatori, -oare, adj. Care luptă împotriva civilizației, a progresului. – Anti- + civilizator.

ANTICINEMATOGRAFIC, -Ă, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. – Anti- + cinematografic.

ANTICOLESTEROL s. n. Substanță destinată reducerii colesterolului din sânge. – Anti- + colesterol.

ANTICOMERCIAL, -Ă, anticomerciali, -e, adj. Care contrazice cerințele comerțului. – Anti- + comercial.

ANTICONFORMISM s. n. Respingere a conformismului; nonconformism. – Anti- + conformism.

ANTICONFORMIST, -Ă, anticonformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. – Anti- + conformist.

ANTICONGELANT, -Ă, anticongelanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care face să scadă punctul de congelare al unui lichid. – Anti- + congelant.

ANTICOROSIV, -Ă, anticorosivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. – Anti- + corosiv.

ANTICULTURAL, -Ă, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. – Anti- + cultural.

ANTIDEPRESIV, -Ă, antidepresivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care înlătură depresiunea (II). – Anti- + depresiv.

ANTIDOGMATIC, -Ă, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul. – Anti- + dogmatic (după fr. antidogmatique).

ANTICREȘTIN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. – Anti- + creștin.

ANTIDETONANȚĂ s. f. Proprietate a unei benzine de a fi rezistentă la detonație. – Anti- + detonanță.

ANTIELECTRON, antielectroni, s. m. Pozitron. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + electron.^[1]

ANTIEPIDEMIC, -Ă, antiepidemici, -ce, adj. Care luptă sau este folosit împotriva epidemiilor. [Pr.: -ti-e-] – Anti- + epidemic.

ANTIINFECȚIOS, -OASĂ, antiinfecțioși, -oase, adj. Care este împotriva infecțiilor, care combate infecțiile. – Anti- + infecțios (după fr. antiinfectieux).

ANTIHEMOROIDAL, -Ă, antihemoroidali, -e, adj., s. n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] – Anti- + hemoroidal.

ANTIHITLERIST, -Ă, antihitleriști, -ste, adj. Împotriva hitlerismului. – Anti- + hitlerist.

ANTIHORMON, antihormoni, s. m. Substanță de apărare aflată în serul sanguin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone.

ANTIIMPERIALISM s. n. Mișcare socială antiimperialistă. [Pr.: -ri-a-] – Anti- + imperialism.

ANTIIMPERIALIST, -Ă, antiimperialiști, -ste, adj. Care luptă împotriva imperialismului, potrivnic ideilor imperialismului. [Pr.: -ri-a] – Anti- + imperialism (după rus. antiimperialisticeskii).

ANTIINTELECTUALIST, -Ă, antiintelectualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Referitor la antiintelectualism. 2. S. m. și f. Adept al antiintelectualismului. [Pr.: -tu-a-] – Anti- + intelectualist.

ANTIISTORISM s. n. Concepție istorică care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti- + istorism.

ANTIJUNIMISM s. n. Atitudine antijunimistă. – Anti- + junimism.

ANTIJUNIMIST, -Ă, antijunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva junimismului, contrar junimismului. – Anti- + junimist.

ANTIINFLAMATOR, -OARE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament, substanță) care împiedică inflamațiile. – Din fr. anti-inflammatoire.

ANTIINFLAȚIONIST, -Ă, antiinflaționiști, -ste, adj. Care previne și combate inflația. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. anti-inflationniste.

ANTILITERATURĂ s. f. Creație literară care nu respectă principiile estetice generale acceptate. ♦ Creație literară fără valoare artistică. – Anti- + literatură (după fr. antilittérature).

ANTILUETIC, -Ă, antiluetici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva sifilisului; antisifilitic.[Pr.: -lu-e-] – Anti- + luetic.

ANTIMALARIC, -Ă, antimalarici, -ce, adj., s. n. (Medicament) împotriva malariei; antipaludic. – Anti- + malaric.

ANTIMĂLURIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic.

ANTIMARXIST, -Ă, antimarxiști, -ste, adj. Îndreptat împotriva marxismului. – Anti- + marxist (după rus. antimarksistskii).

ANTIMATERIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).

ANTIMĂLURIRE s. f. Operație de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. – Anti- + mălurire.

ANTIMUNCITORESC, -EASCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc.

ANTIPOEM, antipoeme, s. n. Poem care nu respectă procedeele lirice consacrate și care ilustrează o nouă estetică. ◊ Poem fără valoare artistică. – Anti- + poem.

ANTIPOEZIE, antipoezii, s. f. Poezie care nu respectă procedeele lirice consacrate și care ilustrează o nouă estetică. ♦ Poezie fără valoare artistică. – Anti- + poezie.

ANTIPOLUANT, -Ă, antipoluanți, -te, adj. s. m. (Procedeu, substanță, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] – Anti- + poluant.

ANTIPOLUARE, antipoluări, s. f. Acțiunea de a combate poluarea.[Pr.: -lu-a-] – Anti- + poluare.

ANTIPORNO adj. invar. (Despre măsuri, atitudini, manifestări) Care este împotriva pornografiei. – Anti- + porno[grafie].

ANTIPSORIAZIS adj. invar., s. n. (Medicament, tratament) folosit pentru combaterea psoriazisului. – Anti- + psoriazis.

ANTIPUBLICITAR, -Ă, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. – Anti- + publicitar.

ANTIRACHETĂ adj. invar. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile).

ANTISUDORIFIC, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s. n. Antitranspirant. – Anti- + sudorific.

ANTITEHNIC, -Ă, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. – Anti- + tehnic.

ANTIPARLAMENTAR, -Ă, antiparlamentari, -e, adj. Care este împotriva uzului parlamentar. – Anti- + parlamentar. Cf. fr. antiparlamentaire.

ANTIPARTINIC, -Ă, antipartinici, -ce, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidului din care face parte. – Anti- + partinic (după rus. antipartiinîi).

ANTIRECLAMĂ, antireclame, s. f. Reclamă rău făcută, care are rezultat contrar celui urmărit. – Anti- + reclamă.

ANTIREUMATIC, -Ă, antireumatici, -ce, adj., s. n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] – Anti- + reumatic.

ANTISEISMIC, -Ă, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la cutremur (1). – Anti- + seismic.

ANTISTATIC, -Ă, antistatici, -ce, adj., s. n. 1. (Substanță) care împiedică electrizarea materialelor plastice. 2. (Substanță) care neutralizează discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – Din fr. anti-statique.

ANTISUBMARIN adj. invar. Împotriva submarinelor. – Anti- + submarin (după fr. anti-sous-marin).

ANTITABAGIC, -Ă, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; (rar) antitabac. – Anti- + tabagic.

ANTIVEDETĂ, antivedete, s. f. Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. – Anti- + vedetă.

ANTIVEDETISM s. n. Atitudine a unui artist, a unui sportiv opusă vedetismului. – Anti- + vedetism.

ANTIVENIN s. n. (Biol.) Anticorp care neutralizează acțiunea toxică a veninului. – Anti- + venin.

ANTIVENINOS, -OASĂ, antiveninoși, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). – Anti- + veninos (după fr. antivénéreux).

ANTIZGOMOT adj. invar. (Rar) Antifonic² – Anti- + zgomot.

ANTIPOPULAR, -Ă, antipopulari, -e, adj. Îndreptat împotriva poporului. – Anti- + popular.

ANTIPROGRESIST, -Ă, antiprogresiști, -ste, adj. Care este împotriva progresului; conservator². – Anti- + progresist.

ANTIRĂZBOINIC, -Ă, antirăzboinici, -ce, adj. Împotriva războiului. – Anti- + războinic.

ANTIREGALIST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva regalității. – Anti- + regalist.

ANTISPUMANT, antispumanți, s. m. Substanță care distruge spumele, folosită în industria petrolieră și în cea alimentară. – Anti- + spumant.

ANTISTATAL, -Ă, antistatali, -e, adj. Îndreptat împotriva intereselor statului. – Anti- + statal.

ANTIȘTIINȚIFIC, -Ă, antiștiințifici, -ce, adj. Îndreptat împotriva teoriilor științifice și progresului. – Anti- + științific (după fr. anti-scientifique).

ANTITETANOS adj. invar. Antitetanic. – Anti- + tetanos.

ANTITON s. n. Emulsie constituită din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită în tipografie pentru combaterea fenomenului de tonare. – Anti- + ton.

ANTIUMAN, -Ă, antiumani, -e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + uman.

ANTIUMANISM s. n. Orientare în filozofie, în artă etc. care neagă posibilitatea de desăvârșire a ființei umane, precum și demnitatea, valoarea ei. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanism.

ANTIUMANITAR, -Ă, antiumanitari, -e, adj. Care este împotriva sentimentelor omenești, dușman al drepturilor și al libertăților omului. [Pr.: -ti-u-] – Anti- + umanitar.

ANTIUNIONIST, -Ă, antiunioniști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care este împotriva unirii, a uniunii a două țări; spec. (persoană) care era împotriva unirii Principatelor Române. [Pr.: -ti-u-ni-o-] – Anti- + unionist.

ANTIVENERIC, -Ă, antivenerici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care combate bolile venerice. – Anti- + veneric.

ANTIVIBRATOR, -OARE, antivibratori, -oare, adj. (Despre un sistem tehnic) Care se opune transmiterii vibrațiilor de o anumită frecvență. – Anti- + vibrator.

ANTIVOMITIV, -Ă, antivomitivi, -e, adj., s. m. (Medicament) împotriva vărsăturilor. – Anti- + vomitiv.

ANTIBACTERIAN ~ană (~eni, ~ene) Care combate acțiunea bacteriilor. /anti- + bacterian

ANTIBURGHEZ ~ă (~i, ~e) Care este împotriva burgheziei. /anti- + burghez

ANTICANONIC ~că (~ci, ~ce) Care este împotriva canoanelor. /anti- + canonic

ANTICAR² adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car

ANTICHIMIC ~că (~ci, ~ce) Care este destinat protecției împotriva armelor chimice. /anti- + chimic

ANTICOLONIALIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de anticolonialism; propriu anticolonialismului. /anti- + colonialist

ANTICOLONIALIST² ~ști m. Adept al anticolonialismului. /anti- + colonialist

ANTICREȘTIN ~ă (~i, ~e) Care este contrar religiei creștine. /anti- + creștin

ANTICULTURAL ~ă (~i, ~e) Care este împotriva culturii. /anti- + cultural

ANTIEPIDEMIC ~că (~ci, ~ce) Care combate epidemiile. Centru ~. /anti- + epidemic

ANTIESTETIC ~că (~ci, ~ce) Care este contrar regulilor esteticii. /anti- + estetic

ANTIFASCISM n. Mișcare social-politică orientată împotriva fascismului. /anti- + fascism

ANTIFEUDAL ~ă (~i, ~e) Care este împotriva feudalismului. /anti- + feudal

ANTIIMPERIALISM n. Mișcare social-politică orientată împotriva imperialismului. /anti- + imperialism

ANTIINTELECTUALISM n. Concepție filozofică care neagă posibilitatea de a cunoaște adevărul cu ajutorul rațiunii. /<fr. anti-intellectualisme, rus. antiintellektualizm

ANTIMONOPOLIST ~stă (~ști, ~ste) Care este împotriva monopolurilor. /anti- + monopolist

ANTIPATRIOTIC ~că (~ci, ~ce) Care este îndreptat împotriva propriei patrii. /anti- + patriotic

ANTIPOLUANT ~tă (~ți, ~te) (despre dispozitive, substanțe etc.) Care este folosit împotriva poluării. /anti- + poluant

ANTIPOPULAR ~ă (~i, ~e) Care este îndreptat împotriva poporului. /anti- + popular

ANTIRACHETĂ adj. invar. Care distruge rachetele înainte de a atinge ținta. /anti- + rachetă

ANTIRECLAMĂ ~e f. Reclamă cu efect contrar scopurilor publicitare. /anti- + reclamă

ANTIREUMATIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care combate reumatismul. /anti- + reumatic

ANTIROMÂNESC ~ească (~ești) Care este îndreptat împotriva românilor, a limbii și a culturii lor. /anti- + românesc

ANTISEISMIC ~că (~ci, ~ce) Care este rezistent la cutremur. /anti- + seismic

ANTISTATAL ~ă (~i, ~e) Care este îndreptat împotriva intereselor statului. /anti- + statal

ANTISTATIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care împiedică electrizarea țesăturilor sintetice. /<fr. anti – statique

ANTIȘTIINȚIFIC ~că (~ci, ~ce) Care este contrar adevărului științific și progresului. /anti- + științific

ANTIUMAN ~ă (~i, ~e) Care contravine atitudinii umane; lipsit de omenie. /anti- + uman

ANTIUMANISM n. Curent în filozofie și artă, ostil valorilor umane, care reprezintă omul ca pe o mașină sau ca pe un animal stăpânit exclusiv de instincte. /anti- + umanism

ANTIUMANITAR ~ă (~i, ~e) Care este contra sentimentelor, drepturilor și libertăților omului. /anti- + umanitar

ANTIVENERIC ~că (~ci, ~ce) (despre medicamente) Care se folosește la tratamentul bolilor venerice. /anti- + veneric

ANTIVIRUS n. Substanță care împiedică dezvoltarea virusurilor. /anti- + virus

ANTIVOMITIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente) Care oprește vărsăturile; antiemetic. /anti- + vomitiv

ANTALGIC, -Ă adj. Care calmează durerea; calmant. [< fr. antalgique, cf. gr. anti – contra, algos – durere].

ANTICALOFIL, -Ă adj. Împotriva scrisului „frumos”. [< anti- + calofil].

ANTICLIMAX s.n. Gradație (2) descendentă. ♦ Opoziție într-un context a două gradații, una ascendentă și alta descendentă. [< fr. anticlimax, cf. gr. anti – contra, klimax – scară].

ANTIFEBRINĂ s.f. Medicament cu care se combat frigurile. [< fr. antifébrine, cf. lat. anti – contra, febris – febră].

ANTIFERMENTESCIBIL, -Ă adj. Care împiedică acțiunea fermenților. [< anti- + fermentescibil].

ANTIFLOGISTIC, -Ă adj. Care combate procesele inflamatorii; împotriva inflamațiilor. [< fr. antiphlogistique, cf. gr. anti – contra, phlor – flacără, izbucnire].

ANTIMEFITIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, remediu etc.) care se folosește contra miasmelor. [Cf. fr. antiméphitique, it. antimefitico < lat. anti – contra, mephitis – miros urît].

ANTINOMIE s.f. Contradicție categorică între două legi, două teze sau principii filozofice care se exclud reciproc și care, în caz că nu se ține seamă de realitatea obiectivă, pot fi în egală măsură demonstrate logic. V. paradox. [Gen. -iei. / < fr. antinomie, cf. it., lat., gr. antinomia < gr. anti – contra, nomos – lege].

ANTIREALISM s.n. Negarea valorii realității obiective, a existenței sale, a legilor ei și a mijloacelor de a o cunoaște. [Pron. -re-a-. / < anti + realism].

ANTIREALIST, -Ă adj. Ostil, potrivnic, contrar realismului sau realității. [Pron. -re-a-. / < anti- + realist].

ANTISELENĂ s.f. Fenomen asemănător anteliei, care se formează în raport cu Luna. [Cf. it. anti-selene].

ANTISUBSTANȚĂ s.f. Antimaterie. [Cf. fr. anti-substance].

ANTITRADIȚIONALIST, -Ă adj. Împotriva tradițiilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. anti-traditionnel].

ANTIVOAL s.n. (Fot.) Substanță chimică care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în cursul procesului de developare. [Pron. -voal. / cf. fr. anti-voile].

ANTONIM s.n. (Lingv.) Cuvînt cu sensul opus altui cuvînt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvînt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anti – contra, gr. onyma – nume].

anticancerigen, -ă adj., s. n. Anticanceros; antioncogen. (< anti- + cancerigen)

antioncogen, -ă adj. s. n. Anticancerigen (< anti- + oncogen)

ANTIDIAREIC, -Ă, antidiareici, -e, adj., s. n. (Medicament) contra diareii. (din anti- + diareic)

ANTINUCLEU s. n. Nucleu atomic din antiprotoni și antineutroni. (din anti- + nucleu)

ANTISPANIOL, -Ă, antispanioli, -e, adj. Îndreptat împotriva spaniolilor, a limbii sau a culturii lor. (din pref. anti- + spaniol)

ANTAGONIST, -Ă adj. Care este opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonic. ◊ Contradicție antagonistă = tip de contradicție specific orînduirilor bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, constînd în opoziția de interese fundamentale dintre clasele orînduirii respective (sau uneori, în sînul clasei dominante, dintre anumite grupe și fracțiuni ale ei). [< fr. antagoniste, cf. rus. antagonist, lat. antagonista < gr. anti – contra, agon – luptă].

ANTANAGOGĂ s.f. (Ret.) Răspuns la un argument, la o acuzație; contraargument. [Pl. -ge. / < fr. antanagoge, cf. gr. anti – contra, anagein – a trimite].

ANTARCTIC, -Ă adj. De la polul sud; austral. [Pl. -ci, -ce. / < fr. antarctique, cf. gr. anti – în față, arktos – Ursa mare].

ANTI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împotriva”, „(în) contra”, „opus”. [< lat. anti, gr. anti].

ANTIBURGHEZ, -Ă adj. Împotriva burgheziei. [< anti- + burghez].

ANTICANONIC, -Ă adj. (Liv.) Împotriva canoanelor. [< anti- + canonic].

ANTICENTRU s.n. Loc de pe suprafața Pămîntului diametral opus epicentrului unui cutremur. [< anti- + centru].

ANTICIVILIZATOR, -OARE adj. Împotriva civilizației, progresului. [< anti- + civilizator].

ANTICREȘTIN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este împotriva creștinismului. / < anti- + creștin, cf. fr. antichrétien].

ANTICULTURAL, -Ă adj. Care se opune culturii; împotriva culturii. [< anti- + cultural].

ANTIDOT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. ♦ (Fig.) Remediu. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat].

ANTIEPIDEMIC, -Ă adj. Care este utilizat contra epidemiilor. [< anti- + epidemic].

ANTIESTETIC, -Ă adj. Împotriva (regulilor) esteticii. [< anti- + estetic].

ANTIFON s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet].

ANTIFONIC, -Ă adj. (Despre cîntecul unui solist și al unui cor sau a două părți dintr-un cor) Alternativ. [Cf. gr. anti – contra, phone – sunet].

ANTIGEN s.m. Substanță care, introdusă în organism, poate produce anticorpi. [< fr. antigène, cf. gr. anti – contra, gennan – a naște].

ANTIHITLERIST, -Ă adj. Împotriva hitlerismului. [< anti- + hitlerist].

ANTIIMPERIALISM s.n. Mișcare socială îndreptată împotriva politicii imperialiste. [Cf. fr. anti-impérialisme]. erată

ANTIINFECȚIOS, -OASĂ adj. Care este împotriva infecțiilor, care combate infecțiile. [Pron. -ti-in-fec-ți-os, pl. -oși, -oase. / < anti- + infecțios].

ANTIISTORISM s.n. Concepție și metodă neștiințifică care respinge sau ignorează principiul istoric în considerarea și analiza proceselor și fenomenelor. [< anti- + istorism].

ANTIJUNIMISM s.n. Atitudine, concepție contrară junimiștilor. [< anti- + junimism].

ANTIJUNIMIST, -Ă adj. Contrar junimismului. [< anti- + junimist].

ANTIMUNCITORESC, -EASCĂ adj. Îndreptat împotriva (intereselor) clasei muncitoare. [< anti- + muncitoresc].

ANTINEFRETIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra durerilor de rinichi. [Cf. fr. antinéphrétique, it. antinefritico < lat. anti – contra, gr. nephritis – boală de rinichi].

ANTIPATIE s.f. Aversiune față de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anti – contra, pathos – pasiune].

ANTIPIRINĂ s.f. Medicament amărui, folosit ca antipiretic și analgezic. [< fr. antipyrine, cf. gr. anti – contra, pyr – foc, febră].

ANTIPOD s.m. Loc de pe pămînt diametral opus ca așezare față de alt loc. ♦ (Fig.) Persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se află în sacul embrionar al angiospermelor în partea opusă ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].

ANTIPOPULAR, -Ă adj. Împotriva poporului. [< anti- + popular].

ANTIPROGRESIST, -Ă adj. Care este împotriva progresului. [< anti- + progresist].

ANTIRĂZBOINIC, -Ă adj. Împotriva războiului. [< anti- + războinic].

ANTIREGALIST, -Ă adj., s.m. și f. (Luptător) împotriva regalității, dușman al regalității. [< anti- + regalist].

ANTIREUMATIC, -Ă adj. Antireumatismal. [< anti- + reumatic].

ANTIREVOLUȚIONAR, -Ă adj. (Rar) Contrarevoluționar. [Pron. -ți-o-. / < anti- + revoluționar].

ANTISEPSIE s.f. Ansamblu de măsuri folosite pentru distrugerea microbilor și a focarelor de infecție. [Gen. -iei. / < fr. antisepsie, cf. gr. anti – contra, sepsis – putrefacție].

ANTISPASMODIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care combate spasmele; antispasmatic, antispastic. [< fr. antispasmodique, cf. lat. anti – contra, gr. spasmos – convulsie].

ANTISTATIC, -Ă adj., s.n. (Produs chimic) care împiedică electrizarea materialelor din fibre sintetice. [Cf. fr. anti-statique].

ANTISUBMARIN, -Ă adj. Împotriva acțiunii submarinelor. [Cf. fr. anti-sous-marin].

ANTIUMANISM s.n. Curent de gîndire reacționar în filozofie și artă, ostil valorilor umane, dezvoltării libere și multilaterale a omului, pe care îl înfățișează ca pe o mașină sau ca pe un animal stăpînit numai de instincte. [< anti- + umanism].

ANTIUMANITAR, -Ă adj. Împotriva sentimentelor omenești; dușman al drepturilor și libertăților omului. [< anti- + umanitar].

ANTIUNIONIST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este împotriva unirii, uniunii a două țări; (spec.) care era împotriva unirii Principatelor Romîne. [Pron. -ti-u-ni-o-. / < anti- + unionist].

ANTIVARIOLIC, -Ă adj., s.n. (Vaccin, ser, medicament) care previne și imunizează contra variolei. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. anti-variolique].

ANTIVIBRATOR, -OARE adj. (Despre un sistem tehnic) Care împiedică vibrațiile de o anumită frecvență. [Cf. fr. anti-vibrateur].

ANTIVOMITIV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care atenuează sau oprește starea sau senzația de vomă; antiemetic. [Cf. fr. anti-vomitif].

ANTIZIMIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. [< fr. antizymique, cf. gr. anti – contra, zyme – ferment].

ANTONOMAZĂ s.f. Figură de stil constînd în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume].

ante- – Pref. neol., din lat. ante; intră în compunerea anumitor cuvinte în care traduce fr. avant-: antebraț, s. n.; antegardă, s. f. (înv., avangardă), astăzi înlocuit prin avantgardă; antetren, s. n. Cf. anti-.

anti- – Pref. neol., introdus în fr. și provenind din gr. ἀντί „contra.” Se folosește atît cu cuvinte neol. (antialcoolic, antidiluvian, antitanc etc.) cît și, mai rar, cu cuvinte din fondul tradițional (antiromîn). În uzul curent s-a confundat uneori cu ante, astfel încît în loc de antecameră, s. f., astăzi se folosește numai anticameră, imitație după fr. antichambre.

ANT¹- elem. anti-. ()

ANTI-/ANT- pref. „împotriva”, „(în) contra”, „opus”, „fals”. (< fr. anti-, cf. lat., gr. anti)

ANTIADRENERGIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care blochează structurile adrenergice. (< anti- + adrenergic)

ANTIAGREGANT, -Ă adj., s. n. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor. (< anti- + agregant)

ANTIAPARTHEID adj., inv. contra politicii de apartheid. (< anti- + apartheid)

ANTIARTISTIC, -Ă adj. (despre opere) cu caracter opus celui artistic. (< anti- + artistic)