ALMA MATER f. 1) (la romani) Epitet pentru patrie. 2) fig. Nume dat universităților. /Cuv. lat.

alma mater (lat.) s. f., g.-d. almei mater

ALMA MATER loc. s. 1. (inițial, la romani) patria. 2. (ulterior) universitate. (< lat. alma mater, mamă hrănitoare)

alumn, -ă s. m. f. (livr.) Elev, discipol ◊ „[Conform principiului] comunității universitare pe profesorii pensionari și pe foștii absolvenți (alumni) îi dorim uniți în jurul Almei Mater.” ◊ Rev. 22 38/94 p. 9. ◊ „Vin apoi alumnii Minervei și ai lui Apollo.” R.lit. 22/96 p. 7 (cf. lat. alumnus, it. alumno, germ. Alumnus; DN3)

alma mater f. mamă hrănitoare (nume dat uneori Universităților).

ALMA MATER s. f. Universitate. – Loc. lat.

Alma mater (lat. „Mamă care te hrănește”) – Astfel au fost denumite Cibela, zeița naturii, și Ceres, zeița vegetației. Poeții latini au întrebuințat apoi această expresie spre a desemna patria. lar mai tîrziu ea a devenit o caracterizare pentru universități, în sensul că ele sînt ca o mamă care dă hrană spirituală. Cu aceeași semnificație se folosește uneori, în loc de „alma mater”, expresia „alma parens”. „Scînteia” nr. 6861 publică despre cercetările universitare o pagină cu titlul: „ALMA MATER poate fi un centru activ al științei românești”. LIT.

!alma mater (lat.) loc. s. f., g.-d. almei mater

ALMA MATER (lat.) = Mamă bună. Expresiune întrebuințată pentru Universitate. Să trăească Alma mater clujană!

OCKGHEM [ó:kəhəm], Johannes (c. 1420-c. 1495), muzician flamand. Reprezentant al polifoniei vocale. Capelmaistru la curtea regelui Franței Ludovic XI și Carol VIII (din 1465). Printre primii care au tratat în spirit diferit muzica profană și pe cea religioasă. Cântece profane („Nenorocirea mă lovește”), motete („Ave Maria”, „Alma redemptoris mater”), mise („Missa cuiusve toni”, „Missa prolationum”), cărora folosirea deosebit de abilă a contrapunctului le conferă calități expresive.