MORGĂ¹, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții până la înmormântare. – Din fr. morgue.

AUTOPSIA vb. I. tr. (Rar) A face autopsie. [< fr. autopsier].

MORGĂ² s. f. 1. institut medico-legal. 2. clădire, încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se fac autopsiile; prosectură. (< fr. morgue)

MORGĂ¹, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții; institut medico-legal. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții pentru constatarea cauzei decesului. – Din fr. morgue.

autopsia vt [At: DN³ / P: a-u-to- / Pzi: ~iez / E: fr autopsier] 1-2 A face autopsie (3-4).

autopsiat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: autopsia] 1-2 (D. cadavre) Căruia i s-a făcut autopsie (3-4).

AUTOPSIA vb. tr. a face o autopsie. (< fr. autopsier)

AUTOPSIE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. Autopsiile se fac în interesul justiției sau al științei medicale. ◊ Fig. Degetele sale albe... mînuiau furculița sau cuțitul cu atîta îndeminare în autopsia oului. HOGAȘ, M. N. 36.

autopsier, ~ă smf [At: IORDAN, L. R. A. 179 / P: a-u-top-si-er / Pl: ~i, ~e / E: autopsie + -er] 1-4 Persoană care (face sau) participă la o autopsie (3-4). 5-6 Specialist în autopsie (3-4).

*AUTOPSIE sf. 1 🩺 Tăierea unui cadavru pentru a căuta cauza care a pricinuit moartea: a face ~ ¶ 2 familiar 🦉 Cercetare amănunțită pe care o face cineva asupra sa, pentru a urmări, a înțelege diferitele stări sufletești [fr.].

TĂIERE. Subst. Tăiere, tăietură. Retezare, retezat, retezătură. Despicare, despicătură; spintecare, spintecăturâ. Ferestruire; forfecare, forfecătură; decupare. Ciopîrțire, ciopîrțeală, îmbucătățire, măcelărire, măcelărit (rar); sacrificare. Crestare, crestat, zimțuire, zimțare; scrijelire, scrijelare, scrijeleală, brăzduire (rar), moletare. Operație, intervenție chirurgicală; trepanare, trepanație, excizie (med.), rezecție (med.); incizie (med.); disecare, disecție; vivisecție, vivisecționare; autopsie. Amputare, amputație, ciuntire, ciuntitură; scalpare; castrare; castrație; decapitare, decapitație, ghilotinare. Înjunghiere, junghiere (pop.). Tundere, tuns, tunsoare, tunsură (rar); radere, ras, bărbierit, bărbiereală. Tăiș, ascuțiș. Cuțit, cuțitaș (dim.), briceag, brici; lamă. Bisturiu. Topor, toporaș (dim.), bardă, bărdiță (dim.), secure. Foarfecă. Tăietor. Adj. Tăios, tăietor (înv. și pop.), spintecător, ascuțit. Retezat. Despicat, spintecat. Ciopîrțit, măcelărit, sfîrtecat, crîmpeiat (neobișnuit). Crestat, zimțat, scrijelit, striat, brăzdat. Operat; vivisecționat. Amputat, ciuntit, ciung; decapitat. Înjunghiat. Tuns; ciunt (rar); ras, bărbierit. Vb. A tăia, a face o tăietură. A reteza, a scurta. A despica, a crăpa, a spinteca. A ferestrui; a forfeca; a săbia (înv.). A ciopîrți, a crîmpoți (reg.), ciocîrti (reg.), a îmbucătăți, îmbucăți (rar), a dumica (pop.), a crîmpeia (neobișnuit), a sfîrteca, a măcelări (înv. și reg.); a sacrifica. A cresta, a zimțui, a zimța; a scrijeli, a brăzda, a brăzdui (rar), a stria, a moleta, a randalina. A opera, a face o operație, a inciza; a trepana; a diseca, a secționa; a vivisecționa. A amputa, a ciunti, a ciungi; a scalpa; a castra; a decapita, a tăia capul, a ghilotina. A înjunghia, a junghia (pop.). A se tăia, a se cresta. A (se) tunde; a (se) rade, a (se) bărbieri. V. armă, bucată, ciopîrțire, instrumente de tăiat, omor.