CABOTA vb. intr. a face cabotaj. (< fr. caboter)

*cabotágiŭ și (ob.) -áj n., pl. e (fr. cabotage, d. caboter, a face cabotaj, d. sp. cabo, cap, promontoriŭ; it. cabotaggio). Navigațiune comercială pe lîngă coaste orĭ de la cap la cap, foarte obișnuită în ainte de invențiunea busoleĭ.