descalifica [At: EFTIMIU, N. 84 / Pzi: ~ific / E: des- + califica] 1 vt A considera că cineva nu merită respect sau stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: a dezonora. 2 vt A exclude pe cineva dintr-o competiție sportivă sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 vt (Înv) A declara pe cineva nedemn de a se bate în duel. 4 vr A-și pierde calificarea profesională.

descalificare sf [At: CAMIL PETRESCU, N. M. 258 / Pl: ~cări / E: descalifica] 1 Considerare a cuiva că cineva nu merită respect sau stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: dezonorare. 2 Excludere a unui sportiv dintr-o competiție sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 (Înv) Declarare a cuiva ca fiind nedemn de a se bate în duel. 4 Pierdere a calificării profesionale.

descalificat, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. II, 267 / Pl: ~ați, ~e / E: descalifica] 1 (D. oameni) Care nu merită respect, stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile. 2 (D. sportivi) Exclus dintr-o competiție sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 (Înv) Care este declarat nedemn de a se bate într-un duel. 4 Care și-a pierdut calificarea profesională.

IRAȚIONALÍSM (< fr.) s. n. (FILOZ.) Punct de vedere potrivit căruia în realizarea cunoașterii și în comportamentul său omul nu este dirijat de rațiune, ci de inconștient și irațional (S. Freud); el tindă să-și urmeze instinctul primar și, de aceea, se revoltă împotriva civilizației, îndeosebi împotriva raționalizării societății (J.-J. Rousseau). Ceea ce domină situația omului în lume este absurdul (S. Kierkegaard), iar raționalismul ca opțiune intelectuală se dovedește inadecvat în înțelegerea lumii (Fr. Nietzsche). Diferite forme de i. se regăsesc în metafizicile intuiționiste (H. Bergson, L. Klages), filozofiile voluntariste, existențialism etc.