HIPOTENSIUNE f. Tensiune arterială inferioară celei normale; hipotonie. [G.-D. hipotensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. hypotension

HIPOTONIE ~i f. 1) Stare patologică constînd în scăderea tonusului țesuturilor. 2) Tensiune arterială inferioară celei normale; hipotensiune. [G.-D. hipotoniei] /<fr. hypotonie

HIPOTENSIUNE s.f. Micșorare a tensiunii arteriale; hipotonie (3) [în DN]. [Pron. -si-u-. / < fr. hypotension].

HIPOTENSIUNE s. f. scădere anormală a tensiunii arteriale. (< fr. hypotension)

HIPOTENSIV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

HIPOTENSIV, -Ă, hipotensivi, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hipotensiune. 2. S. n. Medicament care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. – Din fr. hypotensif.

hipotensiv, ~ă [At: DA ms / S și: (înv) hyp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hypotensif] 1-2 smf, a (Îoc hipertensiv) (Persoană) care suferă de hipotensiune. 3-4 sn, a (Medicament) care provoacă scăderea tensiunii arteriale, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale.

HIPOTENSIV, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hipotensiune. // adj., s.n. (Medicament) care determină scăderea tensiunii arteriale. [< fr. hypotensif].

HIPOTENSIUNE, hipotensiuni, s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau la unii oameni normali; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

HIPOTENSIUNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

HIPOTENSIUNE s. f. (În opoziție cu hipertensiune) Boală care se manifestă prin tensiune arterială micșorată. – Pronunțat: -si-u-.

hipotensiune sf [At: YGREC, M. N., ap. DA ms / S și: (înv) hyp~ / Pl: ~ni / E: fr hypotension] 1-2 Scădere trecătoare, în stări de șoc, sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale Si: hipotonie (3-4).