RUNC, mănăstire de călugări, situată în localit. componentă Runcu a orașului Buhuși, jud. Bacău, ctitorită de Ștefan cel Mare în 1457, după bătălia victorioasă împotriva lui Petru Aron de la Orbic (apr. 1457). Biserica veche a mănăstirii a fost demolată, pe locul ei zidindu-se biserica actuală cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1760-1787; picturile murale interioare au fost executate abia în 1987). Complexul monahal a fost restaurat în anii 1980-1990.

RĂZBOIENI, com. în jud. Neamț, situată în Subcarpații Neamțului, pe râul Valea Albă și pe dr. văii râului Moldova; 2.293 loc. (2005). Reșed. com. este satul Războienii de Jos. În arealul actual al com. R. a avut loc (26 iul. 1476) bătălia de la Valea Albă în care, după o apărare eroică, oastea moldovenească, comandată de Ștefan cel Mare și fiul său Alexandru, a fost înfrântă de armata otomană condusă de Mehmet II, superioară din punct de vedere numeric. În amintirea și în cinstea eroilor căzuți în luptă, Ștefan cel Mare a construit (1495-1496) biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sfințită la 8 nov. 1496), pictată la interior în sec. 19 și restaurată în 1973-1974. În 1991, aici s-a redeschis o mănăstire de maici. În satul Valea Mare (fost Tâmpești) există biserica Sf. Gheorghe (1740).

LUNCA 1. Com. în jud. Bihor, în SE Depr. Beiuș, pe Crișu Negru; 3.319 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul L.). Păstrăvărie. 2. Com. în jud. Botoșani, în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Sitna; 4.949 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul Zlătunoaia). 3. Com. în jud. Mureș, situată în NV Dealurilor Mureșului; 3.017 loc. (2000). Centru de confecționare a pieselor de port popular (în satul Logig). În satul Băița a fost identificată o necropolă birituală (cu morminte de înhumație și de incinerație), datând din Hallstatt-ul târziu, în care s-au găsit vase ceramice, brățări de bronz, cercei din aur în amestec cu argint, pumnale (akinakes-uri) ș.a. Satul L. apare menționat documentar în 1319. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1723), în satul Băița. 4. Com. în jud. Teleorman, situată în Câmpia Boian, pe râul Sâiu; 6.831 loc. (2000). Nod rutier. Creșterea porcinelor. Până la 1 ian. 1965, satul și com. L. s-au numit Râioasa. Conac (1830), în satul L.

ROMÂNAȘI, com. în jud. Sălaj, pe râul Agrij, la poalele M-ților Meseș; 2.960 loc. (2005). În satul Romița, atestat documentar în 1408, au fost descoperite (1969) urmele unui castru roman (130 x 158,5 m) datând de la începutul sec. 3, cunoscut sub numele de Largiana. Satul R. apare menționat documentar în 1310. În satul Păușa se află biserica de lemn cu dublu hram – Sf. Nicolae și Nașterea Domnului (1730), cu picturi pe pereții interiori și exteriori din 1800. Bisericile cu același hram – sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în satele Chichișa (sfârșitul sec. 17), Poarta Sălajului (1670) și Ciumărna (1771, cu picturi pe pereții interiori din 1801). În arealul satului Poarta Sălajului se află o poiană naturală cu lalele pestrițe (Fritillaria meleagnis).

ROZAVLEA, com. în jud. Maramureș, situată în depr. Maramureș, pe râul Iza; 3.582 loc. (2005). Nod rutier. În satul R., atestat documentar în 1373, se află biserica de lemn (pe fundație de piatră) Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1716-1720, cu picturi pe pereții interiori datând din 1825), iar în satul Șieu, menționat documentar în 1373, biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1760).

SÂG, com. în jud. Sălaj, situată în depr. Șimleului, la poalele NE ale m-ților Plopiș, pe cursurile superioare ale râurilor Barcău și Valea Banului; 3.530 loc. (2005). Centru de prelucr. a firelor și fibrelor textile (în satul Tusa). Satul S. este atestat documentar în 1257. Bisericile de lemn cu același hram – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în satele Tusa (începutul sec. 17) și Sârbi (1707, cu picturi interioare din 1824).

REBRIȘOARA, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona dealurilor Năsăudului, pe Someșu Mare, la confl. cu râurile Rebra și Gersa; 4.926 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul R.). Pomicultură. Centru de confecționare a obiectelor din Răchită (în satul R.). În satul R., atestat documentar în 1375, se află o biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1721) și o biserică de zid din 1903. Rezervația naturală peștera Izvorul Tăușoarelor (Tăușoare-Zalion).

RECEA-CRISTUR, com. în jud. Cluj, situată în zona dealurilor Gârboului, la poalele E ale dealului Cacova, pe cursul superior al râului Lonea; 1.632 loc. (2005). Satul R.-C. apare atestat în 1320. În satul Osoi, menționat documentar în 1341, se află biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1800, cu picturi murale interioare din 1821), iar în satul Ciubâncuța, amintit documentar în 1554, biserica de lemn Sf. Nicolae (1829).

SĂCUIEU, com. în jud. Cluj, situată la poalele NE ale m-ților Vlădeasa, pe râul Henț; 1.578 loc. (2005). Centru de prelucr. artistică a lemnului (în satul Rogojel). Satul S. apare menționat documentar în 1461. În satul Rogojel se află biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18).

SĂLĂȚIG, com. în jud. Sălaș, situată în depr. dealurilor Sălașului și Asuajului, pe râul Sălaj; 3.113 loc. (2005). În satul S., atestat documentar în 1329, se află o biserică reformată (1793, renovată în 1809), iar în satul Mineu, menționat documentar în 1335, o biserică din 1514 (azi biserică reformată), cu unele transformări din sec. 18. Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1547, cu picturi pe pereții interiori de la începutul sec. 20) și Sfinții Voievozi (1842), în satele Bulgari și Noțig.

SĂLIȘTEA, com. în jud. Alba, situată în culoarul Orăștiei, la poalele NV ale m-ților Șureanu, pe stg. văii Mureșului; 2.299 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul Tărtăria). Până la 1 ian. 1965, satul și com. S. s-au numit Cioara. În arealul satului Tărtăria au fost descoperite vestigiile unei așezări neolitice, aparținând Culturii Turdaș (milen. 4 î. Hr.), iar în perimetrul satului S., un tezaur dacic (sec. 1 î. Hr.-1 d. Hr.) compus dintr-o placă de argint decorată (prin ciocănire) cu figuri de războinici, un lanț ornamental și două coliere. În satul S., atestat documentar în 1458, se află mănăstirea Afteia (de călugări), înființată la mijlocul sec. 16 și cunoscută inițial sub numele de de Sihăstria Plăișor, iar din sec. 17 cu denumirea actuală (sau Mănăstirea de la Cioara). De aici a pornit mișcarea în frunte cu călugărul ortodox Sofronie (1759-1761) împotriva Unirii cu Biserica Romei a unei părți din populația românească a Transilvaniei. În 1788, mănăstirea a fost desființată și demolată, din materialul recuperat construindu-se (în 1798) biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (pictată în 1830). Mănăstirea a fost reînființată în 1975.

SĂCĂLĂȘENI, com. în jud. Maramureș, situată în E depr. Baia Mare, în zona de confl. a râului Chechiș cu râul Lăpuș; 2.390 loc. (2005). Pomicultură (meri, pruni, peri). În satul Coltău, atestat documentar în 1405, se află o colecție muzeală „Petöfi Sándor” și castelul „Teleki” (1740-1780), iar în satul S., menționat documentar în 1405, există biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1442, reconstruită în sec. 18), ornamentată cu decor sculptat și cu picturi pe pereții interiori datând din 1865. Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1720), Sf. Ana (1794) și Sfinții Apostoli Petru și Pavel (sec. 18), în satele Culcea, Coruia și Întrerâuri; biserica de zid Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1730), în satul Coaș.

SĂCEL 1. Com. în jud. Harghita, situată în E pod. Târnavelor; 1.377 loc. (2005). Expl. de gaze naturale (în satul S.). Satul S. apare menționat documentar în 1453. În satul Șoimușu Mic se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), cu unele refaceri din sec. 15. 2. Com. în jud. Maramureș, situată în SE depr. Maramureș, la poalele NV ale m-ților Rodnei, pe cursul superior al râului Iza, în zona pasului Șetref; 3.731 loc. (2005). Stație de c. f. Expl. de gresii și calcar. Vechi centru de ceramică roșie, nesmălțuită, decorată cu linii negre sinuoase. În satul S., atestat documentar în 1453, se află o biserică de lemn cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1728) și una de zid cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1910). Rezervația naturală Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei, inclusă în Parcul Național al m-ților Rodnei.

SĂCELE 1. Lac de acumulare realizat pe cursul superior al râului Tărlung, în arealul municipiului Săcele. Supr.: 123 ha; vol.: 13,8 mil. m³. 2. Municipiu în jud. Brașov, în SE depr. Brașov, la poalele m-ților Bârsei, pe râul Tărlung; 31.192 loc. (2005). Nod rutier. Constr. de electromotoare și echipament electric, de mașini. Fabrici de mobilă și cherestea. Țesătorie. Muzeu etnografic și de artă populară (inaugurat în 1970), cu colecții de costume populare, obiecte de uz casnic, unelte etc. Satul S., împreună cu alte patru sate (Baciu, Cernat, Satulung, Turcheș), menționate documentar, separat, între 1482 și și 1496, s-au contopit (la 23 iul. 1950) într-o singură localit., cu numele Săcele, ridicată la rang de oraș la aceeași dată și declarat municipiu la 7 iul. 2000. Monumente: bisericile Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 17), Sf. Nicolae (1776-1808, cu zid de incintă și turn-clopotniță) și Adormirea Maicii Domnului (1812-1819, cu picturi murale interioare executate în 1874 de Mișu Popp); Casa Dijmelor – monument istoric și de arhitectură datând din 1543, care adăpostește azi Muzeul etnografic și de artă populară; numeroase case vechi. 3. Com. în jud. Constanța, situată în SE pod. Istriei, pe malurile lacurilor Nuntași și Sinoie; 2.198 loc. (2005). Pescuit.

SANISLĂU, com. în jud. Satu Mare, situată în C. Carei, la granița cu Ungaria; 3.670 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S.). Viticultură. Pomicultură. Complex avicol. Pe terit. satului Ciumești, atestat documentar în 1306, au fost descoperite (1961-1965) urmele mai multor așezări suprapuse datând din Paleolitic, Neolitic, Epoca bronzului, perioada dacică și din perioada de trecere la feudalism. În arealul satului Berea au fost identificate vestigiile unei așezări dacice (sec. 3-2 î. Hr.) în care s-a găsit ceramică autohtonă, lucrată cu mâna, ceramică, celtică, lucrată la roată (vase mari cu gât înalt, castroane) ș.a., iar în satul S., menționat documentar în 1306, a fost scoasă la iveală o necropolă feudală timpurie (sec. 10-12) cu morminte de cneji români. În satul Ciumești se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), în stil gotic, o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18) și o biserică romano-catolică (1856). În arealul com. S. se află o rezervație naturală, reprezentată printr-un sector de câmpie nisipoasă, cu porțiuni depresionare, cu exces de umiditate, cuprinse între șiruri de dune, cu vegetație și faună caracteristice, între care trifoiștea (Menyanthes trifoliata) și broasca de mlaștină (Rana arvalis). Important loc de popas pentru păsările de apă, migratoare.

PĂLATCA, com. în jud. Cluj, situată în câmpia Fizeșului; 1.356 loc. (2003). În satul P., menționat documentar în 1296, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), iar în satele Băgaciu și Sava, bisericile de lemn cu hramurile Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1700) și Sf. Petru (1774).

OCNA MUREȘ, oraș în jud. Alba, pe valea Mureșului; 15.802 loc. (2003). Expl. de argile bentonitice și de sare. Ind. mat. de constr. (var, prefabricate din beton). Produse sodice și alim. (alcool, panificație, fermentarea și prelucr. tutunului). Stațiune balneoclimaterică de interes local, cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentrație (266 g/l), provenite din lacurile cantonate în vechile saline, folosite pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, a celor posttraumatice, neurologice periferice (pareze) și ginecologice. În perimetrul orașului au fost descoperite urmele unei așezări civile romane din sec. 2-3 (o statuie din marmură reprezentând-o pe zeița Hekate și un coif din bronz al unui legionar roman), iar în satul Războieni-Cetate din apropiere au fost identificate vestigiile unui castru roman din sec. 2-3 și ale unei așezări civile romane (opaițe, lei funerari, terra sigillata, statueta unui zeu, un relif cu Lupa capitolina ș.a.). Cunoscută din perioada daco-romană cu numele Salinae, localitatea apare menționată documentar în 1203 cu numele Uioara. Declarat oraș în 1956. În O.M. se află ruinele cetății Uioara (sec. 12) și o biserică romano-catolică (sec. 18). În localit. componentă Uioara de Sus există castelul Teleki (1742, cu unele transformări din 1869), iar în satul Cisteiu de Mureș, atestat documentar în 1320, se află o biserică ortodoxă de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18) și un ansamblu arhitectonic alcătuit dintr-o curie (1796), în stil baroc, un castel în stil neoclasic (sec. 19), hambar (sec. 19) și o capelă romano-catolică (sec. 18), în stil baroc.

OCNA SIBIULUI, oraș în jud. Sibiu, situat la NV depr. Sibiu, pe cursul superior al râului Vișa; 4.209 loc. (2003). Fabrică de tacâmuri de inox și de obiecte de uz casnic. Produse lactate și de panificație. Fermă avicolă. Bibliotecă orășenească (c. 25.000 vol.). Stațiune balneoclimaterică (din 1858) de interes general, cu funcționare permanentă, cu ape minerale clorurate, sodice, bicarbonatate și cu nămoluri sapropelice, indicate pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, dermatologice, metabolice și de nutriție etc. Pavilion balnear (1906-1909). În arealul orașului există 15 lacuri sărate, helioterme, cu ape clorurat-sodice, cu concentrație ridicată (180-300 g/l), cantonate în minele de sare prăbușite în sec. 19 (lacurile Horea, Ocna Pustie, Brâncoveanu, Mâțelor, Lacul fără Fund ș.a.). Menționată ca sat în 1263, O.S. apare consemnată ca târg în 1346 și ca oraș (comună urbană) în 1910. În perioada 1928-1968 a fost trecută în categoria așezărilor rurale; redeclarată oraș la 17 febr. 1968. Biserică-cetate construită în stil romanic, în etape, în perioada 1240-1280, cu picturi murale în stilul Renașterii, datând din 1522; biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1697-1701, pictată în 1723), construită prin grija lui Constantin Brâncoveanu, pe locul unei biserici de lemn din 1599; bisericile Sf. Nicolae (1790), Schimbarea la Față (1790-1820), Sf. Ioan Botezătorul (1810, pictată în 1827).

OCNA ȘUGATAG, com. în jud. Maramureș, situată în depr. Maramureș; 4.196 loc. (2003). Nod rutier. Zăcăminte de sare și gips. Prelucr. pieilor (Sat-Șugatag) și a lânii (Hoteni). Stație meteorologică (din 1858). Satul O.Ș., menționat documentar în 1355, are statul de stațiune balneoclimaterică de interes local, cu ape minerale clorurate, de mare concentrație (119,5 g/l), calcice, cantonate în lacuri instalate în ocne prăbușite. Stațiunea este indicat în tratarea afecțiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, ginecologice și vasculare. Complex sanatorial. Biserici de lemn cu hramurile Cuvioasa Parascheva (1642, cu decor sculptat și pereții pictați) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1657), în satele Sat-Șugatag și Hoteni. Porți monumentale din lemn, cu sculpturi executate în stil maramureșean. Rezervație forestieră (Pădurea Crăiască, 44 ha) cuprinzând o veche plantație de larice cu arbori monumentali și pădure naturală de stejar. În satul Berb, rezervația Lacul (Tăul) Morărenilor (20 ha).

OCOLIȘ, com. în jud. Alba, pe râul Arieș; 808 loc. (2003). Halte de c. f. (în satele O. și Vidolm). Satul O. apare menționat documentar în 1408. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1733, reconstruită în 1852), în satul Runc. În arealul satului Vidolm se află o rezervație forestieră (92 ha) alcătuită din arbori seculari de larice (Larix decidua species carpatica). În arealul satului Runc, rezervațiile naturale Cheile Runcului și Cheile Pociovaliștei.

ODOREU, com. în jud. Satu Mare, situată în câmpia Someșului, pe râul Someș; 5.059 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de balast. În satul O., menționat documentar în 1335, se află o biserică din 1586 (azi biserică reformată) și o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1818).

SĂRMAȘ 1. Câmpia colinară a Sărmașului, subunitate a pod. Transilvaniei, situată la N și V de valea Mureșului, cuprinsă între Reghin și Luduș. Relieful, cu alt. de 400-600 m, suprapus în mare parte peste structuri de domuri, este format dintr-o succesiune de interfluvii prelungi, domoale, cu versanți asimetrici, afectați de ravene și alunecări de teren. Râurile care drenează câmpia (Lechința, Pârâu de Câmpie, Șesu, Bologa, Șar, Agriș ș.a.) prezintă văi largi, cu lunci extinse, în care se remarcă adesea procese de înmlăștinire. Structura în domuri determină prezența unor însemnate zăcăminte de gaze naturale, exploatate la Zau de Câmpie, Sărmășel, Șincai, Bogata, Luduș, Ceaușu de Câmpie, Râciu, Ulieș ș.a. 2. Com. în jud. Harghita, situată în N depr. Giurgeu, pe cursul superior al râului Mureș; 4.137 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul S.). Expl. de aglomerate andezitice. Expl. și prelucr. lemnului (în satul Hodoșa). Centru de țesături și cusături populare (în satul S.). Muzeu etnografic (în satul S.). În satul S., atestat documentar în 1850, se află biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1936-1939, renovată și pictată în anii 1989-1994 și resfințită în aug. 1994).

SĂRMAȘU, oraș în jud. Mureș, situat în câmpia colinară a Sărmașului, pe cursul superior al Pârâului de Câmpie; 7.607 loc. (2005). Stație de c. f. și halte de c. f. (în satele Balda, Sărmășel și Sărmășel-Gară). Expl. de gaze naturale (în satul Sărmășel). Expl. de gaze naturale (în satul Sărmășel). Expl. și prelucr. lemnului (cherestea). Produse textile. Muzeu cu colecții de istorie și etnografie (în satul S.). Centru de prelucr. artistică a lemnului, de cusături și țesături populare. Localitatea S. apare menționată documentar, ca sat, în 1329. Declarat oraș la 6 oct. 2003. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, datând din 1692, a fost mutată în 1939 din satul Dâmb în satul Sărmășel-Gară. Biserica păstrează picturi pe pereții interiori realizate în 1781 de Toader zugravul.

SĂVĂDISLA, com. în jud. Cluj, situată în depresiunea cu același nume, la poalele NE ale masivului Muntele Mare și cele de V ale dealurilor Feleacului, pe râul Feneș; 4.427 loc. (2005). Expl. de marmură roșie. Pomicultură. Muzeu cu colecții de artă. În satul S., menționat documentar în 1332, se află un castel (sec. 19), în satul Vlaha, o biserică romano-catolică din sec. 14, cu picturi murale interioare din 1380, în satul Stolna există biserica Sf. Nicolae (1730, cu picturi murale interioare din 1772), iar în satul Finișel biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1758, cu picturi pe pereții interiori datând din 1807).

SÂNMĂRTIN, com. în jud. Cluj, situată în zona dealurilor Jimborului, pe dr. râului Fizeș; 1.704 loc. (2005). Satul S. apare menționat documentar în 1292. Bisericile de lemn cu același hram – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în satul Târgușor (sec. 17), Cutca (1720) și Sâmboieni (1753).

SÂNMIHAIU ALMAȘULUI, com. în jud. Sălaș, situată în depr. Almaș; 1.736 loc. (2005). Nod rutier. Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu de istorie. În satul S.A., menționat documentar în 1564, se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1778).

SÂNMIHAIU DE CÂMPIE, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în N colinelor Comlodului; 1.630 loc. (2005). Halte de c. f. (în satele S. de C. și Brăteni). Nod rutier. Satul S. de C. apare menționat documentar în 1329. În satul Sălcuța, atestat documentar în 1329, se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 17), cu picturi interioare executate în 1779 (în altar) și 1788 (în naos și pronaos).

SÂNTANDREI, com. în jud. Bihor, situată în zona de contact a C. Miersingului cu C. Barcăului, pe Crișu Repede; 3.815 loc. (2005). Creșterea porcinelor (în satul Palota). În satul S., atestat documentar în perioada 1291-1294, se află biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1782), îiar în satul Palota, menționat documentar în 1214, o biserică romano-catolică cu hramul Sf. Anton de Padova (1825).

SALVA, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona muscelelor Năsăudului, la confl. râului Sălăuța cu Someșu Mare; 4.386 loc. (2005). Nod feroviar și rutier. Segmentul de c. f. dintre S. și Vișeu de Jos (jud. Maramureș), în lungime de 61 km, a construit în 1948 cu ajutorul brigăzilor voluntare de tineret. Pomicultură (meri, pruni). Satul S. apare menționat documentar în 1440 cu numele Zalva, ca sat românesc care aparținea districtului Rodna, iar în 1519 este consemnat faptul că S. era condusă de cneazul Toma. Din 1547 apare în documente cu numele actual. Bisericile de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel (sec. 18) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Runcul Salvei.

SOMEȘ-ODORHEI, com. în jud. Sălaj, situată la poalele de E ale dealurilor Sălajului, pe valea Someșului; 2.908 loc. (2005). Stație (în satul S.-O.) și haltă de c. f. (în satul Inău). Pomicultură. Satul S.-O. apare menționat documentar în 1387. Bisericile de lemn cu același hram – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în satele Domnin (1753, cu picturi pereții interiori datând din 1812) și Inău (1832), și cu hramul Sf. Gheorghe (sec. 18), în satul Bârsa.

LECHINȚA 1. Râu, afl. dr. al Mureșului în aval de Iernut; 60 km. Izv. din Colinele Mădărașului. Cunoscut și sub numele de Comlod. 2. Com. în jud. Bistrița-Năsăud, pe stg. râului Dipșa; 6.365 loc. (2000). Stație (în satul L.) și halte de c. f. (în satele Chiraleș, Sângeorzu Nou, Țigău și Vermeș). Nod rutier. Expl. de balast. Fabrică de zahăr. Centru viticol și pomicol. În satul L., menționat documentar în 1335, se află o biserică fortificată (sec. 15), o biserică evanghelică, și un conac din sec. 18 (azi sediul Primăriei), iar în satul Bungard, o biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1711). 3. Stațiune arheologică situată pe terit. satului L. (care aparține orașului Iernut), jud. Mureș, unde au fost descoperite vestigii de cultură din Epoca bronzului, din prima Epocă a fierului, din perioada stăpânirii romane și din sec. 9 și 11-12.

LETCA, com. în jud. Sălaj, situată la poalele de ENE ale Culmii Prisnel, pe dr. râului Someș; 2.256 loc. (2000). Stații de c. f. (în satele L. și Cuciulat). Expl. de calcar și balast. Pomicultură (meri, pruni, peri). În arealul satului Cuciulat există o peșteră, în interiorul căreia au fost identificate picturi rupestre datând de la sfârșitul Paleoliticului (c. 12.000-10.000 î. Hr.) între care se remarcă imaginile unui cal (24,5 cm lungime și 12,5 cm înălțime) în mișcare și ale unei feline (80 cm lungime și c. 50 cm înălțime), asemănătoare picturilor rupestre de la Altamira (Spania). Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (c. 1700, cu pridvor adăugat în 1864), Adormirea Maicii Domnului (începutul sec. 19) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1736, cu picturi interioare din 1863), în satele Toplița, Purcăreț și Șoimușeni. În satul L., menționat documentar în 1405, se află bisericile de lemn Sfânta Maria (sec. 17) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18).

LEȚCANI, com. în jud. Iași, pe Bahlui; 6.389 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L.). Creșterea bovinelor. Viticultură. Izvoare de ape minerale, predominant sulfuroase. În satul L., menționat documentar în 1516, se află bisericile Sfinții Împărați Constantin și Elena (1802) și Sf. Spiridon-Rotundă, construită în 1795, în stil neoclasic, din inițiativa soților Ana și Constantin Balș, restaurată în 1924 și pictată în 1936. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (ante 1622), în satul Cucuteni și biserica de lemn Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (1848), în satul Cogeasca. Rezervația floristică și faunistică Fânațele de la Valea lui David (c. 50 ha) cuprinde peste 500 de specii de plante, cu multe rarități (amăreala/Rumex tuberosus, sânziana/Asperula moldavica ș.a.).

MOCIU, com. în jud. Cluj, situată în Câmpia Fizeșului; 3.744 loc. (2000). Satul M. apare menționat documentar în 1219. În satul Crișeni a fost descoperit (1965) un tezaur, alcătuit din 82 de monede din argint, datând din a doua jumătate a sec. 3 î. Hr. Biserici în satele Boteni (sec. 13, cu modificări gotice din sec. 15 și baroce din sec. 18) și Chesău (sec. 15-16, cu arhitectură gotică). Biserică de lemn cu hramul – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil în satul Crișeni (1791).

LAZURI, com. în jud. Satu Mare, situată în Câmpia Someșului; 5.137 loc. (2000). Nod rutier. Pe terit. satului Lazuri, menționat documentar în 1261, au fost descoperite vestigii dacice din sec. 3-2 î. Hr., precum și urmele unei așezări din sec. 3-4. Biserici reformate, în satele L. (sec. 16, cu transformări din sec. 19), Nisipeni (sec. 16) și Bercu (1840) și bisericile ortodoxe cu același hram – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – în satele Noroieni (1810) și Peleș (1828).

SIC, com. in jud. Cluj, situată în zona dealurilor Sicului; 2.697 loc. (2005). Piscicultură în iazuri și heleșteie. În arealul com. S. se află o rezervație ornitologică (biocomplexul acvatic „Stufărișurile de la Sic”), care constituie loc de pasaj pentru păsările migratoare. În satul S., menționat documentar în 1291, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), cu forme de tranziție de la arhitectura romanică la cea gotică, ce păstrează fragmente de picturi murale interioare din sec. 14, bisericile de lemn Sf. Ioan Gură de Aur (1707), cu decor sculptat și turn-clopotniță cu foișor pe pronaos, și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1731) și o biserică romano-catolică (1758-1795).

SILIVAȘU DE CÂMPIE, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona de contact a colinelor Comlodului cu cele ale Mădărașului, pe cursul superior al râului Șaeș; 1.221 loc. (2005). Nod rutier. Satul S. de C. apare menționat documentar în 1329. Bisericile de lemn Adormirea Maicii Domnului (1662, refăcută și pictată în 1842) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 17), în satele S. de C. și Fânațele Silivașului.

SINEȘTI 1. Com. în jud,. Ialomița, situată în C. Vlăsiei, pe cursul superior al râului Mostiștea; 2.3047 loc. (2005). Abator (în satul Hagiești). Fermă piscicolă (în satul Cătrunești). În satul S., menționat documentar în 1709, se află biserica Adormirea Maicii Domnului (1855), iar în satul Hagiești, atestat documentar în 1624, există bisericile Sf. Nicolae (1704, cu fresce originare în pridvor și picturi murale interioare din 1884), Sfinții Împărați Constantin și Elena (1810) și Sfinții Voievozi-Măriuța (1873). În satul Boteni se află biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1820-1823, cu fragmente de picturi murale originare), iar în satul Hagiești, conacul lui Mihail Marghiloman, construit în anii 1869-1874 de meșteri italieni, ruinat în anii ’80 ai sec. 20 și reparat în anii ’90 sub îngrijirea Direcției Monumentelor istorice. Între 17 febr. 1968 și 23 ian. 1981, com. S. a făcut parte din jud. Ilfov. Pe terit. com. S. se află pădurea cu același nume (în trecut s-a numit Țiganca), extinsă pe o supr. de 304 ha, alcătuită din stejar, gârniță salcâm. Popas turistic (în pădurea Sinești), pe șoseaua București-Urziceni. 2. Com. în jud. Iași, situată în zona de contact a C. Jijiei Inferioare cu pod. Central Moldovenesc; 4.369 loc. (2005). Viticultură. În satul S., menționat documentar în 1458, se află bisericile Buna Vestire (c. 1717) și Adormirea Maicii Domnului (1820, cu pridvor adăugat la mijlocul sec. 19 și picturi murale interioare din 1827; renovată în anii 1965-1958). 3. Com. în jud. Vâlcea, situată în zona piemontului Oltețului, pe cursul mijlociu al râului Olteț; 2.620 loc. (2005). Centru pomicol. În satul S. se află un spital din sec. 19 și biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1746, extinsă în 1839), în satul Popești biserica Sfinții Voievozi (1693, refăcută în 1834), iar în satul Ciuchești biserica de lemn Sfinții Voievozi (1806).

LIVEZENI, com în jud. Mureș, situată în zona Dealurilor Nirajului; 3.595 loc. (2000). Expl. de gaze naturale. Până la 1 ian. 1965, satul și com. L. s-au numit Iedu. În satul Corunca se află un castel (1830), iar în satul Sânișor, o biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18).

LIVEZILE 1. Com. în jud. Alba, situată la poalele NNE ale M-ților Trascău, pe râul Aiudu de Sus; 1.688 loc. (2000). Expl. de calcar (în satul Poiana Aiudului). Până la 1 ian. 1965, satul și com. L. s-au numit Cacova. Biserica Adormirea Maicii Domnului (1611). 2. Com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în depr. Bistrița, pe râul Bistrița (afluent al Șieului); 4.267 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L.). Expl. de balast. Pomicultură. Muzeu cu colecții de ceramică populară, țesături și picturi pe lemn. Până la 1 ian. 1965, satul și com. L. s-au numit Iad. În satul L., atestat documentar în 1311, se află o biserică evanghelică (sec. 16) și un conac (sec. 18), iar în satul Dumbrava, o biserică ortodoxă de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18). 3. Com. în jud. Mehedinți, pe cursul superior al râului Blahnița; 2.063 loc. (2000). Până la 1 ian. 1965, satul și com. s-au numit Broscari.

LUNA, com. în jud. Cluj, situată în zona de contact a Câmpiei Turzii cu Colinele Ludușului, pe cursul inferior al râului Arieș; 4.486 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul L.). Expl. de dacite. Creșterea bovinelor. În satul L., menționat documentar în 1270, se află Monumentul eroilor, iar în satul Luncani există o biserică în stil gotic timpuriu (1290-1299), o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 17) și un conac (1815) în stil baroc.

LUNGULEȚU, com. în jud. Dâmbovița, situată în Câmpia Titu, pe râurile Dâmbovița și Sabar; 5.714 loc. (2000). Expl. de petrol. Culturi de cartofi. În satul L. a fost descoperit (1958) un tezaur monetar (27 denari romani imperiali) datând din timpul împăratului Traian (98-117) și până în vremea împăratului Commodus (180-192). Bisericile Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1780-1790) și Adormirea Maicii Domnului (1831-1832), în satele L. și Serdanu.

MARGINEA, com. în jud. Suceava, pe râul Sucevița; 9.244 loc. (2000). Expl. și prelucr. lemnului. Centru de ceramică neagră și de ceramică roșie smălțuită. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1849).

MĂGEȘTI, com. în jud. Bihor, situată în Depr. Vad-Borod, pe stg. Crișului Repede; 2.855 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul Butani). Biserică de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Josani.

MĂNĂȘTIUR, com. în jud. Timiș, pe Bega; 1.637 loc. (2000). Fabrică de cherestea. Stație de c. f. Pomicultură. Satul M. apare menționat documentar în 1427. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18, cu picturi pe pereții interiori din 1746), în satul Topla.

MĂRIȘELU, com. în jud. Bistrița-Năsăud, pe Șieu; 2.662 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.) și halte de c. f. (în satele Bârla și Domnești). Pomicultură. Satul M. apare menționat documentar în 1243. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Domnești.

MERIȘANI, com. în jud. Argeș, situată în partea de S a Dealurilor Argeșului, în zona de confl. a râului Vâlsan cu Argeșul; 4.039 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul Vâlcelele) și halte de c. f. (în satele M. și Borlești). Expl. de petrol și balast. Hidrocentrală (11,5 MW) intrată în funcțiune în 1976. Fermă avicolă. Pomicultură. În satul M., menționat documentar în 1428, se află biserica Adormirea Maicii Domnului (1808). Bisericile Cuvioasa Parascheva (1653), Sf. Nicolae (1751-1753), Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1809-1810) și Sf. Nicolae (1868), în satele Vărzaru, Borlești, Dobrogostea și Vâlcelele.

MICA 1. Com. în jud. Cluj, situată la poalele Dealurilor Jimborului, în zona de confl. a Someșului Mic cu Someșu Mare; 3.690 loc. (2000). Pomicultură. Satul M. apare menționat documentar în 1330. În satul Mănăstirea se află o biserică din sec. 13, în stil romanic, biserica ortodoxă Sf. Nicolae (1520) și un castel (1593) în stilul Renașterii transilvănene. 2. Com. în jud. Mureș, situată în Pod. Târnavelor, pe râul Târnava Mare; 4.609 loc. (2000). Halte de c. f. (în satele M. și Deaj). Viticultură. În satul M., menționat documentar în 1376, se află un conac din sec. 18, în satul Abuș există un castel în stil baroc (sec. 17), o biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18) și o casă din 1820. La 13 sept. 1944, în arealul com. M. au avut loc puternice lupte ale unităților armatei române cu cele germane.

MILAȘ, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în partea de SE a Dealurilor Lechinței, pe cursurile superioare ale râurilor Lechința și Archiud; 1.408 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul M.). Satul M. apare menționat documentar în 1315. Satul M. apare menționat documentar în 1315. În satul Comlod se află o biserică reformată (sec. 17), o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 17) și un castel din sec. 17.

MINTIU GHERLII, com. în jud. Cluj, situată în partea de NV a Dealurilor Jimborului, pe Someșu Mic; 3.699 loc. (2000). Halte de c. f. (în satele Bunești și Nima). Pomicultură. În satul M.G., menționat documentar în 1304, se află o biserică din sec. 13, iar în satul Nima, atestat documentar în 1225, o biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1774).

MOARA, com. în jud. Suceava, situată în Pod. Sucevei, pe râul Șomuzu Mare; 4.429 loc. (2000). Reșed. com. este satul Moara Nica. Biserica armeano-gregoriană Adormirea Maicii Domnului-Hagigadar (1512), în satul Bulai și biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1774), în satul Moara Nica.

MOGOȘ, com. în jud. Alba, pe cursul superior al râului Geoagiu; 1.205 loc. (2000). Centru tradițional de port popular. Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 15, cu modificări și adăugiri din sec. 18 și 20) și Sfinții Împărați Constantin și Elena (1844, cu picturi interioare din 1846), în satele Cojocani și Bârlești.

MOLDOVENEȘTI, com. în jud. Cluj, pe Arieș; 3.451 loc. (2000). Stație (în satul Plăiești) și haltă de c. f. (în satul M.). Pomicultură. În satul M., menționat documentar în 1075 (castrum), se află ruinele uneia dintre cele mai vechi fortificații din Transilvania (sec. 10-13). Bisericile unitariene, în satele M. (sec. 17-18), Bădeni (sec. 17) și Plăiești (sec. 15-18); biserică reformată (1714), în satul Stejeriș; bisericile din lemn Sf. Nicolae (1765), Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1784), în satele Bădeni și Podeni.

MOȚCA, com. în jud. Iași, situată în SE Pod. Sucevei, pe stg. râului Moldova; 5.162 loc. (2000). Mănăstirea Boureni, cu biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1657), în satul Boureni.

NOCRICH, com. în jud. Sibiu, situată în Pod. Hârtibaciului, pe dr. râului Hârtibaci; 2.453 loc. (2000). Halte de c. f. (în satele Nocrich și Țichindeal). Expl. de gaze naturale (Ghijasa de Jos) și de balast. În satul Nocrich, menționat documentar în 1263, se află o cetate (sec. 16-18), cu biserică evanghelică de incintă (1802), o biserică ortodoxă (1832) și casa baronului Samuel Brukenthal (sec. 18). În satul Țichindeal există biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1789), iar în satul Fofeldea, biserica Sf. Vasile (1804-1810).

NOȘLAC, com. în jud. Alba, pe Mureș, situată pe stânga văii Mureșului; 2.011 loc. (2000). Pe terit. satului N., menționat documentar în 1288, a fost identificată o necropolă din sec. 4-7 în care s-au găsit vase din ceramică daco-romane, fibule, aplice ș.a. În satele N., Copand și Găbăud se află câte o biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, datând din 1833 (cu picturi interioare din 1822), 1803 (cu picturi interioare din 1856) și 1776 (pictată în 1777).

ORADEA, municipiu în NV țării, reșed. jud. Bihor, situat pe Crișu Repede, în Câmpia de Vest, la 12 km SE de punctul vamal Borș de la granița cu Ungaria; 209.904 loc. (2003). Nod foroviar și rutier. Aeroport. Termocentrală (105 MW). Centrală electrică geotermică. Ind. constr. de mașini (mașini-unelte de forjat, presat și debitat metale, mașină de găurit, raboteze, ciocane pneumatice, mașini de filetat, produse metalice de larg consum), mat. de constr. (cărămidă, prefabricate din beton, azbociment), de prelucr. a lemnului (mobilă, cherestea, dofărie și butoaie), chimică (coloranți și medicamente), a blănăriei și încălțămintei, textilă (țesături de bumbac, tricotaje, conf.), poligrafică și alim. (uleiuri vegetale, conserve, produse lactate, carne, spirt și drojdie, vin și băuturi alcoolice). Sere legumicole. Universitate fondată în 1963). Institut Biblic de învățământ superior (fondat în 1990). Centru național de cercetări geotermale. Teatru de stat cu secții de română și maghiară, teatri de păpuși, filarmonică. Biblioteca județeană „Gheorghe Șincai” (fondată în 1911). Muzeul Țării Crișurilor, adăpostit în Palatul episcopal, cuprinde colecții de istorie și arheologie, de ceasuri, argintărie, numismatică, lucrări de artă plastică, precum și piese de etnografie și și științele naturii (în special exponate ornitologice). La O. apare (din 1965), printre altele, revista literară „Familia”, ca o continuare a revistei omonime, apărută, sub conducerea lui Iosif Vulcan, în perioada 1880-1906. Monumente: cetatea Oradei (1114-1131, distrusă de invazia tătară în 1241, reconstruită în perioada 1570-1589, refăcută și extinsă între 1717 și 1780); bisericile romano-catolice Maica Îndurerată (1741), catedrala romano-catolică Sf. Maria (1752-1780), în stil baroc, cu o orgă de mari dimensiuni; biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1760-1780, refăcută în 1864), cu turn-clopotniță de 40 m înălțime; Palatul episcopal construit în anii 1762-1770, în stil baroc, după planurile arhitectului austriac Franz Anton Hillebrand; biserica romano-catolică Sf. Ladislau (1720-1733); biserica Mănăstirii Ursulinelor (1772), azi biserica romano-catolică Sf. Ana; Biserica cu Lună, având hramul Adormirea Maicii Domnului (azi Catedrala episcopiei ortodoxe din Oradea), construită în anii 1784-1790, în stil baroc, cu elemente neoclasice, pictată pe pereții interiori în 1816-1817, repictată în 1977; în 1793 a fost instalat în turlă un orologiu și un glob care se învârte în jurul propriului ax, indicând fazele Lunii; biserica Mănăstirii Capucinilor (1827); Biserica reformată (1835-1853); sinagogă (1877); clădirea Teatrului de Stat (1899-1900), în stil neoclasic; pasajul Vulturul Negru (1907-1908) ș.a. În apropiere se află stațiunile Băile Felix și 1 Mai. Fondat pe locul unui castru roman. prima atestare documentară datează din anul 1113. Distrusă în timpul invaziei tătare (1241). Cunoaște o perioadă de înflorire a meșteșugurilor și comerțului în sec. 14-17. La jumătatea veacului 15 este menționat la O. un observator astronomic, primul în această parte a Europei. Aici s-a încheiat în 1538 pacea dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zápolya cu privire la stăpânirea Transilvaniei. S-a aflat sub stăpânire otomană (1660-1692), apoi, de la sfârșitul sec. 17, a fost ocupată de Habsburgi. Monetăria locală bate, începând cu 1338. dinari de argint, iar în 1706-1710 trupele austriece emit monede de necesitate din cupru. În 1918, o dată cu Unirea, revine României, iar după pronunțarea Dictatului de la Viena (30 aug. 1940) a intrat sub ocupație ungară (până la 12 oct. 1944). Important centru cultural și politic al românilor transilvăneni. Declarat municipiu la 17 febr. 1968.

ORĂȘTIE 1. Culoarul Orăștiei, culoar depresionar, de origine tectonică, situat pe valea mijlocie a Mureșului (parte componentă a culoarului Mureșului), în continuarea culoarului Alba Iulia-Turda. cuprins între prelungirile M-ților Metaliferi (la N) și cele ale m-ților Șureanu (la S) și, aproximativ, între localit. Vințu de Jos (la NE) și Turdaș (la SV). Are formă alungită, cu numeroase „golfulețe” depresionare, care pătrund în zona montană, cu relief predominant deluros în S și terase și lunci în N. 2. Munții Orăștiei, denumirea sub care este cunoscută zona muntoasă (parte componentă a m-ților Șureanu) situată la S de cursul mijlociu al Mureșului și la E de valea Streiului unde, în Antichitate, a existat un centru economic, politic, militar și religios al statului dac. Aici se aflau importante așezări și puternice cetăți: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Costești și Piatra Roșie. Întregul complex al cetăților dacice a fost declarat, în 1999, ca aparținând patrimoniului cultural universal. 3. Municipiu în jud. Hunedoara situat în culoarul omonim, la poalele dealului Lipadia, în zona de confl. a râului Orăștie cu Sibișel; 22.757 loc. (2003). Stație de c. f. Nod rutier. Expl. de nisip și balast. Ind. chimică (coloranți, vopsele, mase plastice etc.), a blănăriei și marochinăriei, de prelucr. a lemnului și a plantelor medicinale, mat. de constr. și alim. Fabrică de uleiuri esențiale. Muzeu cu secții de istorie și etnografie (fondat în 1952). Renumit centru folcloric. Monumente: cetatea Orăștiei (sec. 14-15, transformată și amplificată în sec. 16-17); biserică fortificată (azi biserică reformată), datând din sec. 14, refăcută în 1560; bisericile ortodoxe Adormirea Maicii Domnului (sec. 17), Sf. Nicolae (sec. 18) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1936-1945); sinagogă (sec. 18); biserică luterană (1820); monumentul „Paliei de la O.” (dezvelit în 1974), operă a sculptorului Nicolae Adam. La c. 35 km SSE de O. se află complexul de cetăți dacice din M-ții Orăștiei. Prima mențiune documentară datează din 1224. Distrusă de invazia tătarilor în 1241, așezarea este refăcută ulterior, devenind în sec. 14 un important centru meșteșugăresc. În 1420 orașul a fost incendiat și jefuit de turci. În sec. 14-16, a fost un activ centru politic și cultural al românilor transilvăneni, aici funcționând mai multe școli și o tipografie, de sub teascurile căreia a apărut, la 15 iul. 1582, Palia de la Orăștie. Sediu al scaunului săsesc omonim. A fost declarat municipiu la 18 ian. 1995.

PAȘCANI 1. Vârf în partea centrală a obcinei Feredeu, reprezentând alt. max. a acesteia (1.479 m). 2. Municipiu în jud. Iași, situat pe terasele de pe dr. văii Siretului; 43.202 mii loc. (2002). Nod feroviar și rutier. Expl. de balast. Ateliere pentru reparat material rulant feroviar. Constr. de utilaje pentru ind. textilă și de utilaje agricole. Fabrici de produse electrotehnice (adaptoare și regulatoare de temperatură, debitmetre electromagnetice, diafragme și ventile electromagnetice, traductoare de temperatură, contoare electrice), de armături grele, de scule și accesorii, de mobilă, tricotaje, perdele, țesături de in, prefabricate din beton, preparate din carne și lapte, zahăr ș.a. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1664, restaurată în 1807), casa Cantacuzino-Pașcanu (1640-1650), cu un bogat decor sculptat. Prima atestare documentară datează din 8 apr. 1419. Recunoscut ca târg în 1842, devine oraș în 1923 și municipiu la 18 ian. 1995.

PĂUCA, com. în jud. Sibiu, situată în pod. Secașelor; 2.187 loc. (2003). În satul P., menționat documentar în 1309, au fost descoperite vestigiile unei așezări neolitice (milen. 3 î. Hr.), în care s-au găsit vase ceramice pictate, figurine antropomorfe ș.a. În satul P. se află o biserică ortodoxă, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18) și o biserică evanghelică (1804), iar în satul Presaca, biserica de lemn Sf. Treime (sec. 18).

PETREȘTII DE JOS, com. în jud. Cluj, situată în depr. Petrești, la poalele m-ților Trascău, pe râul Hăjdate; 1.888 loc. (2003). Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1842-1846), în satul Livada. În arealul com. se află rezervația complexă Cheia Turzii.

PETROȘANI 1. Depresiunea ~, depresiune intramontană, de origine tectonică, situată în V Carpaților Meridionali, între M-ții Retezat, Șureanu, Parâng și Vâlcan, la 550-650 m alt. Axată pe cursul superior al Jiului, depresiunea are formă triunghiulară, alungită pe direcția SV-NE, pe o lungime de 45 km și o lățime ce variază între 3 km în V și 9 km în E. Supr.: c. 160 km². Comunică cu depr. Hațeg-Pui prin pasul Merișor și cu Depresiunea Subcarpatică Olteană prin pasul Lainici. Relief reprezentat prin terase și piemonturi de eroziune care fac trecerea spre zona montană înconjurătoare. Climă răcoroasă (media anuală 6°C). Însemnate zăcăminte de cărbune. Numeroase așezări cu profil minier; ca bazin carbonifer este cunoscută și sub denumirea de Valea Jiului. 2. Municipiu în jud. Hunedoara, pe Jiul de Est, în depresiunea cu același nume; 46.472 loc. (2003). Important centru carbonifer pentru exploatarea și prelucr. huilei. Constr. de utilaj minier; prefabricate de beton, mobilă, cherestea. Fabrică de tricotaje. Aparataj electrotehnic. Universitate tehnică pentru minerit. Teatrul dramatic „I.D. Sârbu” (1948). Muzeul mineritului (1961). Biserica Sf. Treime (1940-1944); biserică romano-catolică (1880); biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18). Localit. P. a luat ființă în sec. 17 prin stabilirea în această zonă a unor păstori veniți din Țara Hațegului și este menționată documentar în 1850. Declarată oraș în 1930 și municipiu la 17 febr. 1968.

POBORU, com. în jud. Olt, situată în SV piemontului Cotmeana, pe cursul superior al râului Plapcea; 2.433 loc. (2003). Nod rutier. Expl. de petrol și gaze naturale. Centru de țesături populare și de confecții a pieselor de port popular. În satul Seaca se află mănăstirea Seaca-Mușetești, cu biserica Adormirea Maicii Domnului, care păstrează picturi murale interioare din 1854, ctitorie din anii 1515-1518 a marelui clucer Manea Perișanu; bisericile Sfânta Treime (1886) și Sf. Nicolae (1800), în satele P. și Albești; biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1812), în satul Cornățelu. În satul Seaca există rezervația forestieră Seaca-Optășani (124 ha) alcătuită predominant din gârniță, nai rar gorun, cu exemplare de arbori seculari.

PODGORIA, com. în jud. Buzău, situată în zona de contact a Câmpiei Române cu Subcarpații Buzăului, pe râul Râmnic; 3.305 loc. (2003). Centru viticol. Satul P. apare menționat documentar în 1593. Până la 1 ian. 1965 satul și com. P. s-au numit Jideni. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1817), Sfinții Voievozi (1843) și Sfinții Voievozi (1859), în satele P., Coțatcu și Oratia. În satul Coțatcu se află mănăstirea Podul Bulgarului (de maici), cu biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1940) și biserica de lemn Sfânta Treime (1951).

POIAN, com. în jud. Covasna, situată în N depr. Târgu Secuiesc, pe cursurile superioare ale râurilor Râu Negru, Estelnic și Cașin; 2.896 loc. (2003). Haltă de c. f. (în satul Belani). Pe terit. satului P., menționat documentar în 1332, au fost descoperite (1964-1969) vestigiile a două așezări de bordeie (sec. 7-9) în care s-au găsit vase ceramice cu decor rudimentar. În satul Estelnic, atestat documentar în 1332, se află o cetate țărănească (sec. 14) cu biserică romano-catolică de incintă (sec. 15), iar în satul P. o biserică ortodoxă din lemn, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1834) și o biserică romano-catolică (1717-1804, reconstruită în 1822) cu zid de incintă. Rezervație botanică (tinovul Fagul Rorund), în satul Estelnic.

POIANA BLENCHII, com. în jud. Sălaj, situată în zona dealurilor Ciceului, pe râul Poiana; 1.312 loc. (2003). Satul P.B. este menționat documentar în 1591. În satul Măgura se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1707).

POIANA LACULUI, com. în jud. Argeș, situată în SE piemontului Cotmeana, pe cursurile superioare ale râurilor Teleorman și Cotmeana; 6.750 loc. (2003). Expl. de petrol (în satul Sămara). Bisericile Cuvioasa Parascheva (1789) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1737), în satele Cepari și Păduroiu din Deal.

POIANA TEIULUI, com. în jud. Neamț, situată la poalele V ale m-ților Stânișoarei și cele ENE ale m-ților Bistriței, pe valea Bistriței, la coada lacului Izvoru Muntelui; 4.971 loc. (2003). Expl. și prelucr. lemnului. În apa lacului Izvoru Muntelui există o stâncă singuratică (Piatra Teiului), înaltă de 23 m, reprezentând un martor de eroziune alcătuit din calcare recifale compacte de vârstă cretacică (declarată rezervație geologică). Bisericile de lemn Buna-Vestire (1741, cu foișor și turle adăugate în 1894) și Trei Ierarhi (1802), în satul Poiana Largului; bisericile de lemn cu același hram – Sf. Gheorghe, în satele Galu (1818) și Petru Vodă (începutul sec. 19) și Sf. Dumitru (1826-1830, reparată în 1903), în satul Călugăreni. În satul Petru Vodă există o mănăstire de călugări, cu biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, construită în 1990.

POMEZEU, com. în jud. Bihor, situată în depr. Beiuș, pe râul Holod; 3.384 loc. (2003). Satul P. apare menționat documentar în 1492. Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 17, cu modificări din 1889) și Sf. Nicolae (1730, pictată în 1867), în satele Câmpani de Pomezeu și Vălani de Pomezeu.

PONOR, com. în jud. Alba, situată la poalele N ale m-ților Trascău, pe râurile Cheia și Geogel; 673 loc. (2003). Satul P. apare menționat documentar, în 1648. În satul Geogel se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1751, pictată în 1756). Rezervația naturală „Vânătările Ponorului”.

POPEȘTI 1. Com. în jud. Argeș, situată în C. Găvanu-Burdea, pe cursul superior al râului Teleorman; 2.451 loc. (2003). Expl. de petrol. Biserica Sf. Nicolae (1836-1843), în satul Palanga. 2. Com. în jud. Bihor, situată în zona Dealurilor Barcăului, pe râul Bistra; 8.522 loc. (2003). Stație finală de c. f. (în satul P.). Expl. de lignit (în satele Cuzap, Varviz, Vărzari, Voivozi) și de șisturi și nisipuri bituminoase (în satul Budoi). Satul P. apare menționat documentar în 1435. 3. Com. în jud. Iași, situată în zona de contact a Câmpiei Jijiei cu Pod. Central Moldovenesc; 4.193 loc. (2003). În satul P., menționat documentar în 1476, se află o biserică de zid cu hramul Sfinții Voievozi (1776, reparată în 1937 și 1947), una de lemn cu hramul Sfânta Treime (1700, cu pridvor adăugat în 1920 și tencuită la interior în 1947) și conacul „Cantacuzino-Pașcanu” (începutul sec. 18, cu transformări ulterioare care i-au dat o înfățișare neoclasică); bisericile Sfinții Voievozi (1785) și Sf. Nicolae (1857), în satul Doroșcani; bisericile Sfinții Împărați Constantin și Elena (1833) și Sf. Dumitru (1835), în satele Hărpășești și Obrejeni. 4. Com. în jud. Vâlcea, situată în NE Piemontului Oltețului, pe râul Luncavăț; 3.285 loc. (2003). Biserica de lemn cu dublu hram – Buna-Vestire și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1757), în satul Urși. 5. Com. în jud. Vrancea, situată în zona de contact a Subcarpaților Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la poalele de SE ale Dealului Deleanu; 3.084 loc. (2003). Centru viticol. 6. Sat care aparține orașului Mihăilești, jud. Giurgiu, pe terit. căruia au fost descoperite urmele unei așezări fortificate geto-dacice (sec. 2-1 î. Hr.), identificată ipotetic cu Argedava – important centru politic și reșed. unei căpetenii geto-dacice.

POPEȘTI-LEORDENI, com. în jud. Ilfov, pe dr. văii Dâmbovița; 14.052 loc. (2003). Uzină de anvelope și de articole tehnice din cauciuc; fabrică de fire și fibre artificiale. Termocentrala București-Sud. Preparate din carne. Sere legumicole. Creșterea bovinelor și porcinelor. Bisericile Sf. Alexandru (1672-1676) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1808, cu un tablou votiv pictat de Nicolae Polcovnicu). Curte boierească, fortificată cu ziduri înalte, aparținând marelui vornic Mihail Manu (sec. 18). Între 23 ian. 1981 și 10 apr. 1997, com. P.-L. a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

POȘAGA, com. în jud. Alba, situată în depr. Sălciua, în zona de confl. a râului Poșaga cu Arieșul; 1.426 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul Lunca) și haltă de c. f. (în satul Poșaga de Jos). Reșed. com. este satul Poșaga de Jos, atestat documentar în 1365. Expl. de calcare compacte. Muzeu etnografic. În satul Poșaga de Sus de află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1789), iar în satul Poșaga de Jos, schitul Izvorul Poșaga, cu Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorie călugărească din anul 1935 (renovată în anii 1980-1989). În arealul com. P. există rezervația Șesul Craiului – Scărița-Belioara, care cuprinde mai multe rarități floristice, printre care se numără și strugurii ursului (Arctostaphyllos uva-ursi) și rezervația Cheile Poșegii.

IEPUREȘTI, com. în jud. Giurgiu, pe Neajlov; 2.364 loc. (1998). Bisericile Sf. Nicolae (1790, refăcută în 1827) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1825), în satele Iepurești și Gorneni. Între 1968 și 1981, com. I. a făcut parte din jud. Ilfov.

IAȘI 1. Municipiu în NE României, situat în lunca și pe terasele râului Bahlui, reșed. jud. cu același nume; 349.544 loc. (1998). Nod de comunicații. Aeroport. Important centru industrial, cu numeroase întreprinderi, care produc: energie electrică și termică, țevi sudate, laminate de diferite profile, utilaj greu, mașini și utilaje agricole, utilaje pentru ind. lemnului, chimică și a mat. de constr., aparate radio, mase plastice, fibre sintetice, fire de bumbac, tricotaje, țesături de bumbac, in și cânepă, mătase artificială, conf., mobilă, medicamente, preparate din carne și lapte, conserve de legume și fructe, ulei, alcool etc. Centrul unei importante zone pomiviticole. Ape minerale sulfuroase, iodurate, clorurate, bromurate sodice, bicarbonatate (în cartierul Nicolina), indicate în tratarea afecțiunilor reumatice, ginecologice, dermatologice etc. Centru cultural-artistic, științific și de învățământ cu vechi tradiții. Aici a luat naștere, în 1640, Academia Vasiliană, școală superioară de limbă greacă și slavonă, întemeiată de Vasile Lupu la mănăstirea Trei Ierarhi, iar în sec. 19 s-au înființat mai multe instituții culturale: Societatea de Medici și Naturaliști (1834), Academia Mihăileană (1835), Conservatorul Filarmonic-Dramatic (1836), Universitatea (1860). În aceeași perioadă au început să apară la I. reviste și ziare de mare însemnătate: „Albina românească” (1829), „Dacia literară” (1840), „Propășirea” (1844), „România literară” (1855), „Convorbiri literare” (1867), „Contemporanul” (1881), „Viața românească” (1906) ș.a. În I. azi există numeroase instituții de învățământ superior (politehnic, agronomic, medico-farmaceutic, de informatică, conservator), o filială a Academiei Române, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” (întemeiat în 1840), Teatrul de Operă și Balet (1956), o orchestră simfonică (Filarmonica „Moldova”), Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie a municipiului Iași, Muzeul de Științe Naturale, Muzeul Teatrului, biblioteci, edituri, stații de radio-emisie publice (postul „Moldova” emite din 2 nov. 1941) și particulare, șase posturi locale de televiziune, Grădina publică „Copou” (1834) etc. Valoroase monumente de arhitectură, obiective arheologice și istorice: Curtea Domnească (1434), pe locul căreia s-a ridicat în anii 1906-1921 Palatul Administrativ, azi Palatul Culturii, construit în stil neogotic după planurile arhitectului I.D. Berindei; biserica Sf. Nicolae-Domnesc, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1491-1492 (cu adăugiri din sec. 16); biserica Înălțarea Domnului a Mănăstirii Galata, ctitorie din 1579 a lui Petru Șchiopul, terminată în 1584; complexul Mănăstirii Golia, cu biserica Înălțarea Domnului, rezidită în 1650-1653 de Vasile Lupu; biserica Trei Ierarhi, ctitorie a lui Vasile Lupu, construită între 1635 și 1639 și refăcută după planurile lui Lecomte de Noüy (cu paramentul sculptat în întregime). Aici se află mormintele lui Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza; biserica Mănăstirii Cetățuia, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1668-1672); biserica Frumoasa, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1818-1819), în stil neoclasic; Catedrala Mitropoliei, cu hramul Întâmpinarea Domnului, construită în etape (1833-1839 și 1881-1886), cu picturi interioare de Gh. Tattarescu (1887). Aici se află moaștele Sfintei Parascheva, aduse de Vasile Lupu, în 1641, de la Constantinopol și depuse inițial în biserica Trei Ierarhi. Arhitectura civilă este reprezentată prin: Casa Dosoftei (1677), palatul D. Sturdza (sec. 19), palatul Cantacuzino-Pașcanu (sec. 17, cu modificări din sec. 19), casa Alecu Balș (sec. 19) etc. Numeroase case memoriale: bojdeuca lui Ion Creangă din cartierul Țicău, casele în care au locuit Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Vasile Alecsandri, Otilia Cazimir, Vasile Pogor, Mihail Kogălniceanu, A.D. Xenopol, Emil Racoviță ș.a. Săpăturile arheologice au identificat pe terit. I. o suprapunere de culturi materiale din neolitic (cultura Cucuteni) și perioada dacică (sec. 3). Prima mențiune documentară a orașului datează din perioada 1387-1392, dar existența sa este anterioară întemeierii Moldovei. Punct de vamă, reședință a Curții Domnești, important centru meșteșugăresc și comercial (sec. 16-17). Capitală a Moldovei începând din a doua jumătate a sec. 16 până în 1862. La 29 dec. 1791/9 ian. 1792, la I. a fost semnat un tratat de pace ce punea capăt Războiului ruso-turc, izbucnit în 1787, și care prevedea revenirea Principatelor Române sub suzeranitatea Porții Otomane, iar Rusia primea Oceakovul și terit. dintre Bug și Nistru, devenind astfel, pentru prima oară, vecină cu Moldova, granița aflându-se pe Nistru. La I. s-a desfășurat mișcarea revoluționară din mart. 1848, iar în perioada luptei pentru unirea Principatelor (1859), orașul a fost un puternic centru al mișcării unioniste. În timpul Primului Război Mondial, între 1916 și 1918, în I. s-a aflat sediul guvernului român. – Iași-Chișinău, operațiune strategică (aug. 1944), desfășurată la aripa de sud a frontului sovieto-german, în partea de est a României, pe un front de 634 km, și executată de fronturile 1 și 2 ucrainene, comandate de generalii R.I. Malinovski și F.I. Tolbuhin, soldată cu ruperea frontului și înaintarea trupelor sovietice până în apropierea aliniamentului fortificat Focșani-Nămoloasa. 2. Județ în NE României, în partea central-estică a Moldovei, în zona bazinelor mijlocii ale râurilor Prut și Siret, la granița cu Rep. Moldova; 5.476 km² (2,30% din supr. țării); 826.307 loc. (1998), din care 51% în mediul urban; densitatea: 150,9 loc./km². Reșed.: municipiul Iași. Orașe: Hârlău, Pașcani (municipiu), Târgu Frumos. Relief deluros cu aspect de podiș înalt (Pod. Moldovei), fragmentat, cu înălțimi ce depășesc 500 m, străbătut de văi largi. Climă temperat-continentală cu ierni aspre și veri călduroase; precipitații medii (550-650 mm/an); vânturi predominante dinspre N și NE. Rețeaua hidrografică majoră aparține sectoarelor Prutului (care colectează majoritatea afl. de pe terit. jud. I. prin intermediul Jijiei) și Siretului. Resurse naturale: roci de constr. (calcare și gresii exploatate la Pietrăria, Șcheia, Ipatele ș.a., argile la Ciurea, Vlădiceni). Izv. minerale cu ape bicarbonatate, sulfatate, magneziene la Strunga și ape sulfuroase, cloruro-sodice, iodurate, cu proprietăți radioactive și caracter artezian la Nicolina. Pr. ramuri cu ponderi mari în realizarea prod. globale ind. a jud, sunt: ind. constr. de mașini și prelucr. metalelor, producătoare de mașini și unelte agricole, utilaj greu, utilaje pentru ind. lemnului, chimică și a mat. de constr. (Iași), material rulant feroviar (Iași, Pașcani), apoi ind. chimică, în cadrul căreia se produc mase plastice, fibre sintetice, antibiotice (Iași), ind. textilă, metalurgică (țevi de oțel, benzi de oțel, laminate) etc. În cadrul altor întreprinderi ind. se mai produc: aparate de radio, țesături de bumbac, in și cânepă, confecții, tricotaje, mobilă curbată, articole din piele și blană, articole de sticlă și porțelan, cărămidă și țiglă, produse alim etc. În 1996, din totalul supr. agricole (275.881 ha), 248.664 ha reveneau terenurilor arabile, 105.465 ha pășunilor și fânețelor naturale, 12.678 ha viilor și pepinierelor viticole și 9.074 ha livezilor și pepinierelor pomicole. În același an, pe terenurile arabile se cultivau: porumb (117.107 ha), grâu și secară (25.345 ha), plante de nutreț (38.969 ha), plante oleaginoase (11.703 ha), sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, soia, cartofi ș.a. Legumicultură în luncile râurilor. Pomicultură (bazinele Aroneanu, Cotnari, Strunga, Bivolari, Iași); viticultură (Cotnari, Iași, Bucium). Creșterea animalelor (1997): 126.000 capete bovine, 235.000 capete porcine, 421.000 capete ovine; avicultură (2.842.000 capete); apicultură (21.000 familii albine). C. f. (1996): 289 km (132 km electrificate); drumuri: 3.337 km (415 km modernizate). În 1996, în jud. I. existau 511 școli generale, 36 licee, 23 școli profesionale, 481 grădinițe pentru copii, o universitate și cinci instituții de învățământ superior cu un total de 49 de facultăți și 38.774 studenți (1996/1997), trei teatre (dramatic, de operă și balet, de păpuși), o filarmonică („Moldova”), șase case de cultură, 606 biblioteci, cu 8,4 mil. volume, 13 cinematografe, numeroase muzee, formații artistice de amatori, grupuri folclorice etc. La I. apar revistele „Convorbiri literare” și „Cronica” și mai multe ziare. Numeroase obiective turistice de prim rang în municipiul Iași și în Hârlău; rezervația paleontologică de pe Dealul Repedea, palatul lui Al. I. Cuza de la Ruginoasa, stațiunea balneoclimaterică Strunga etc. Indicativ auto: IS.

RĂCHITOASA, com. în jud. Bacău, situată în colinele Tutovei, la confl. râului Răchitoasa cu Zeletin; 5.097 loc. (2005). În satul R., menționat documentar în 1452, se află biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1650, pictată în 1864) și biserica de zid Adormirea Maicii Domnului a fostei mănăstiri, construită în anii 1697-1704, reconstruită și pictată după distrugerile provocate de cutremurul din 31 mai 1739. Casele stăreției și chiliile fostei mănăstiri au fost transformate (în a doua jumătate a sec. 19) în cămin de bătrâni, iar în 1885, când se aflau în stare foarte proastă, au devenit penitenciar. Bisericile de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1640) și Sf. Dumitru (1842, reparată în 1910 și 1932), în satele Oprișești și Movilița și biserica de zid Sfinții Voievozi (1810), în satul Burdusaci.

REMETEA CHIOARULUI, com. ăn jud. Maramureș, situată în SE depr. Baia Mare, la poalele dealurilor Chioarului și a culmii Pietricica, pe cursul mijlociu al râului Lăpuș; 2.866 loc. (2005). Pomicultură. În satul Berchezoaia se află ruinele Cetății Chioarului, construită în sec. 13 ca cetate de pază și amintită prima oară în 1319. În 1367, cetatea a intrat în posesia lui Drag (voievod în Maramureș), iar în 1378 apare cu numele castrum Kewar, aflată în proprietatea voievozilor maramureșeni Drag și Balc. În 1424, cetatea cuprindea în subordinea sa c. 100 de sate, iar în 1599, Cetatea Chioarului a fost cucerită de Mihai Viteazul. În 1657 a fost ocupată de poloni, iar în 1660 de oastea otomană comandată de Ali-Pașa. Ocupată în 1685 de austrieci și stăpânită de aceștia până în 1718 când au distrus-o, după care a căzut în ruină. În perioada medievală, Cetatea Chioarului a funcționat de district de sine stătător, fiind cunoscută sub numele Cetatea de Piatră. în satul R.C., atestat documentar în 1566, se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1800), cu un turn-clopotniță monumental și cu un frumos pridvor cu arcade din bârne cioplite, iar în satul Posta, bisericile de lemn Sf. Ioan Botezătorul (sec. 17, cu picturi interioare originare), Sf. Ilie (1806) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1820).

RIENI, com. în jud. Bihor, situată în SE depr. Beiuș, pe cursul superior al Crișului Negru; 3.192 loc. (2005). Stație (în satul Sudrigiu) și haltă de c. f. (în satul R.). Fabrici de ambalaje pentru băuturi răcoritoare (din 1984), de sucuri naturale din fructe (din 1992) și băuturi alcoolice. Centru de pielărie și cojocărit și de ceramică populară (albă și roșie), în satul Valea de Jos. Moară de apă (sec. 19), în satul R. În satul R., atestat documentar în 1588, se află biserica de lemn Sf. Mucenic Teodor Tiron (1752-1754, pictată pe pereții interiori în 1755). Biserica are frumoase decorații sculptate (rozete, funii, cruci, triunghiuri, pomul vieții) realizate de meșteri locali. Restaurată în 2005. În satul Valea de Jos, menționat documentar în 1588, există biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1738).

SEINI, oraș în jud. Maramureș, situat în C. Someșului, la poalele SV ale m-ților Gutâi, pe râul Seinei; 10.166 loc. (2005). Nod rutier. Expl. de andezit, tufuri vulcanice, dolomit și trahit. Mobilă, confecții metalice și produse alim. Moară de cereale (din 1875). Centru pomicol și viticol. Abator. Muzeu de istorie. Tabără națională de pictură. Localit. apare menționată documentar în 1334, iar în 1341 este consemnată în unele documente ca oppidum, care avea paroh, capelan ș.a. Declarat oraș la 18 apr. 1989. Monumente: ruinele unei cetăți medievale; biserică romano-catolică (1421); biserică reformată/calvină (1796); biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1882); sinagogă (1904); clădirea fostei școli confesionale românești (1860-1865). Rezervație naturală (pădurea Comja).

SOCOND, com. în jud. Satu Mare, situată în zona de contact a C. Aradului cu dealurile Codrului, pe cursul superior al râului Maria (afl. dr. al Crasnei); 2505 loc. (2005). Satul S. apare menționat documentar în 1424. În satul Soconzel, atestat documentar în 1424, se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1777) cu picturi interioare originare și ornamentată cu un bogat decor sculptat la ancadramente și stâlpi, iar în satul Stâna biserica de lemn Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (sec. 18).