MLAJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener., de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din mladă.

ZDRAVĂȚ s. n. Răchită (Salix viminalis). (din zdravăn; cf. bg. sdravec, sb. sdravac)

RĂCHITĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, mlajă, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchițică, salcie, (reg.) străvăț. 3. răchită roșie (Salix purpurea) = lozie, mlajă, (reg.) răchițică, salcie. 4. răchită albă (Salix incana) = mlajă. 5. v. zalog.

SALCIE s. (BOT.) 1. (Salix alba) (reg.) lozie, răchită. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, răchițică, (reg.) străvăț. 3. (Salix cinerea) zălog, (reg.) iovă, loză, răchită. 4. salcie pletoasă (Salix babylonica) = salcie plângătoare, (reg.) lozie, răchită, răchițică; salcie plângătoare (Salix babylonica) = salcie pletoasă, (reg.) lozie, răchită, răchițică.

mladă (mlăzi), s. f. – Dumbravă. Sl. maldŭ „tînăr” (Cihac, II, 199; Tiktin), cf. sb., cr. mlad „tînăr”. – Der. mlădiu, adj. (flexibil, elastic), cu suf. -iu (după Conev 49, din bg. mlazdĭ); mlădios, adj. (flexibil); mlădia (var. înmlădia), vb. (a se undui; a se pleca); înmlădiere, s. f. (unduire); mlădoacă (var. mlădoagă), s. f. (Olt., vargă), din bg. mladoka (Iordan, Dift., 215; Pascu, Suf., 226); mlădiță, s. f. (vlăstar, lăstar, odraslă), din sl. (bg., sb., slov.) mladica (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant, BL, XIV, 10); mlaje, s. f. (varietate de salcie, Salix viminalis; nuia de răchită), din bg. mlažja (Candrea, Scriban), sau din pl. lui mladă, prin intermediul unui nou singular regresiv.

sdravăn (-nă), adj. – 1. Robust, puternic, voinic. – 2. Aspru, rezistent. – 3. Mare, impunător. – 4. (Adv.) Cu putere, tare. – Var. zdravăn, și der. Sl. sŭdravinŭ „sănătos” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336), cf. sb., cr., slov. zdravo „sănătos”. – Der. sdrăveni (var. însdrăveni, (în)zdrăveni), vb. (Banat, Trans. de V., a strănuta; refl., a se însănătoși, a deveni sănătos, a se pune picioare), care la primul sens (ALR, I, 78), se explică prin formula sdravăn „sănătos” care li se zice celor care strănută, cf. sp. Jesus; sdrăvenie, s. f. (forță, robustețe); sdraviță, s. f. (salvie, Salvia officinalis), cf. sl. zdravica „sănătate”; sdravăț, s. m. (mlajă, Salix viminalis), cf. bg. sdravec, sb. sdravac (Candrea); sdrăvui, vb. (înv., a respecta), din sl. zdraviti. Cf. năsdrăvan.

mlájă f., pl. ăjĭ (bg. mlažĭa, id.). Un fel de salcie (salix viminalis, purpurea saŭ incana). Col. Lozie, vergele de salcie de legat orĭ de împletit.

RĂCHÍTĂ (< bg., scr.) s. f. Arbore din familia salicaceelor, înalt de 4-8 m, cu ramuri lungi, erecte și subțiri (Salix viminalis). Crește spontan în regiunile de câmpii și coline, pe malurile râurilor. În țara noastră se cultivă în plantații (răchitării). Nuielele de r. sunt folosite la confecționarea coșurilor și a împletiturilor. Denumirea de r. este folosită și pentru alte specii din genul Salix (Salix fragilis, Salix purpurea, Salix triandra).

mlajă f. răchită ale cării ramuri flexibile se întrebuințează pentru facerea coșurilor de nuiele (Salix viminalis). [Serb. MLAZ, vlăstar].

lozie f. 1. Mold. răchită roșie (Salix viminalis): căsuță umbrită de niște lozii pletoase CR.; 2. nuia subțire. [Slav. LOZIĬE viță de vie (v. loază)].

MLAJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener., de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, la legatul viței-de-vie etc. – Refăcut din mladă.

MLAJĂ, mlăji, s. f. Arbust din familia salicaceelor, cu frunze cenușii-verzui, care crește prin prundișuri și prin zăvoaie și ale cărui ramuri subțiri și flexibile sînt întrebuințate Ia împletitul coșurilor, la legatul viei etc. (Salix viminalis). Trecură pe la marginea satului, prin desiș mărunt de mlajă. SADOVEANU, O. I 522. ◊ (Cu sens colectiv) În mlaja de pe prunduri, o pasăre de noapte fluieră deodată un viers. C. PETRESCU, S. 35. ♦ (Cu sens colectiv) Ramurile arbustului descris mai sus: p. ext. vițele altor plante servind la legatul viei. Mergeau într-o trăsurică ușoară, cu coșul din mlajă împletită, vopsită galben. SADOVEANU, O. IV 382. Vițele de vie ale unui butuc se leagă cu mlajă. I. IONESCU, P. 249. Vîrșa îi împletită din mlajă. ȘEZ. IV 115.

Salix viminalis L., « Mlaje ». Specie care înflorește primăvara. Flori (femele cu ovar păros, nepedicelat, cu stil scurt, apar odată cu frunzele, cele mascule cu stamine libere, filamentoase și antere galbene, apar înaintea înfrunzim) în amenți, cei femeli tubulari, mai lungi decît cei masculi, alungit-eliptici, cu solzișorii spre negru la vîrf și de culoare mai deschisă la bază. Frunze liniare sau lanceolate, lungi de cca 13 cm și late de 1,6 cm, acuminate, pe partea inferioară pubescent- lucios-alburii. Arbust, cca 4 m, lujeri elastici, erecți, verzi-cenușii.

LOZIE s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) mlajă, răchită, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) mlajă, răchită, răchițică, salcie, (reg.) străvăț. 3. (Salix purpurea) mlajă, răchită roșie, (reg.) răchițică, salcie.

MLAJĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, răchită, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) lozie, răchită, răchițică, salcie, (reg.) străvăț. 3. (Salix purpurea) lozie, răchită roșie, (reg.) răchițică, salcie. 4. (Salix incana) răchită albă.

RĂCHITĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, mlajă, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchițică, salcie, (reg.) străvăț. 3. răchită-roșie (Salix purpurea) = lozie, mlajă, (reg.) răchițică, salcie. 4. răchită albă (Salix incana) = mlajă.

RĂCHIȚICĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță mirositoare. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, salcie, (reg.) străvăț.

SALCIE s. (BOT.) 1. (Salix alba) (reg.) lozie, răchită. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, răchițică, (reg.) străvăț. 3. (Salix cinerea) zălog, (reg.) iovă, loză, răchită. 4. salcie pletoasă (Salix babylonica) = (reg.) lozie, răchită, răchițică.

lozie sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ii / E: loză + -ie] (Îrg) 1 (Bot) Salcie-albă (Salix alba). 2 (Bot) Salcie jalnică (Salix babylonica). 3 (Bot) Salcie-plesnitoare (Salix fragilis). 4 (Bot) Mlajă (Salix viminalis). 5 (Lpl) Ramuri de lozie (1) folosite la împletituri.

mâțucă sf [At: LB / Pl: ~uci, (îrg) ~uce / E: mâță + -ucă] 1-6 (Reg) Mâțică (1-6). 7 (Bot) (Trs) Mâțișor (7). 8 (Bot; reg) Lozie (Salix viminalis). 9 (Bot; Trs) Papanași (Trifolium arvense).

mlajă sf [At: I. IONESCU, P. 250 / V: (reg) mleajă / Pl: mlăji, (reg) mleji / E: sgp mlăzi (pil mladă)] 1 (Șîc răchită-de-~, răchită-~, răchițică-~) Arbust din familia salicaceelor, cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor Si: lozie, răchită, răchită albă, răchițică albă (Salix viminalis). 2 (Bot; reg) Răchită-albă (Salix incana). 3 (Bot; reg) Răchită-roșie (Salix purpurea). 4 (Bot; reg) Răchită (Salix fragilis). 5 (Csc) Tufișuri sau pădurice de mlajă (1) Si: mladă (8). 6 (Pgn; csc) Tufișuri sau pădurice de salcie Si: mladă (9). 7 (Csc) Ramură tânără de mlajă (1) sau de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și folosită la împletitul coșurilor, al leselor etc., sau la legatul viței de vie Si: mladă (4).

răchită sf [At: BIBLIA (1688), 88²/37 / V: (reg) ~iță, răpi~, răți-, rec~, ric~, roc~ / Pl: ~te, ~iți / E: bg ракита] 1 Nume dat mai multor specii de salcie, cu frunzele înguste și lunguiețe, cu ramuri elastice, folosite ca material de împletit (Salix). 2 (Șîc ~ta-cea-fragedă, ~-verde, ~-albă) Specie de salcie cu ramuri erecte, care pot fi desprinse ușor de trunchi, cu frunze înguste și lunguiețe, având marginile fin zimțate Si: lozie, mlajă, (reg) plesnitoare, salce, salcie, sălcică, sălcioară, salcie fragedă, salcie plesnitoare (Salix fragilis). 3 (Șîc ~-albă, ~-de-mlajă, ~-de-împletit) Mlajă (Salix viminalis). 4 (Reg; șîc ~-sălbatică, ~-moartă, ~-flocoasă) Răchită (1) roșie (Salix purpurea). 5 (Reg; șîc ~-albă, ~-mare, ~-sălbatică, ~-de-pădure, ~-cu-mâțoace, ~-de-luncă) Salcie (Salix alba). 6 (Reg; șîc ~-moale, ~-puturosă, ~-sălbatică, ~-cu-mâță) Iov (Salix capraea). 7 (Reg; șîc ~-supărată, ~-pletoasă, ~-iovă, ~ta-plângerii, ~-jalnică, ~-albă, -~americană, ~-moartă, ~-de-mlajă, ~-mlăjosă) Salcie pletoasă (Salix babylonica). 8 (Mpl, îf răchiți; șîc ~-furtunosă) Zălog (Salix cinerea). 9 (Șîc ~-roșie) Arbust cu ramurile de culoare cenușie, măslinie sau purpurie-închisă, cu frunze înguste, puțin mai late spre vârf, cu flori purpurii sau verzui, din ale cărui nuiele se fac împletituri Si: lozie, mlajă, (reg) răchițică (14), salcă-roșie, salce-neagră, salcie-roșie (Salix purpurea). 10 Nuiele sau coajă de răchită (1), din care se confecționează obiecte împletite (coșuri, scaune etc.). 11 Lemn moale de răchită (1), din care se fac linguri, albii etc. 12 (Pex; csc) Răchitiș. 13 (Bot; reg; lpl) Colțișor (4) (Dentaria bulbifera).

răchiteață sf [At: BORZA, D. 154 / Pl: ~ețe / E: răchită + -eață] (Reg) Mlajă (Salix viminalis).

răchițică [At: CREANGĂ, P. 316 / Pl: ~țele / E: răchită + -ică] 1 Răchită (1) tânără. 2 (Pre; csc) Răchită (1) folosită la confecționarea împletiturilor. 3 Vârfuri de răchită (4) din care se extrage o vopsea galbenă. 4 (Îc) ~-albă (sau ~-mlajă) Mlajă (Salix viminalis). 5 (Reg; șîc ~-albă) Salcie pletoasă (Salix babylonica). 6 Arbust cu frunze ascuțite, acoperite pe ambele părți cu un fel de solzi care le dau un aspect argintiu și cu flori mici, galbene Si: (rar) măslin-sălbatic, (reg) salcie-mirositoare, sălcioară (Elaeagnus angustifolia). 7 (Lpl) Arbust târâtor pitic, cu flori roz-carmin, care crește în regiunile muntoase și subalpine, al cărui fruct (bacă roșie) de mărimea unui bob de mazăre, cu gust acrișor, se folosește în alimentație și în farmaceutică (Oxycoccus quadripetalus). 8 (Buc) larbă-roșie (Polygonum persicaria). 9 (Bot; Buc) Zburătoare (Epilobium angustifolium). 10 (Bot; Mol; mpl) Canale (Impatiens balsamina). 11 (Reg) Cătină-(2)-de-garduri (Lycium halimifolium). 12 (Mol; îc) ~ de toamnă Albăstrîță (Aster tripolium). 13 (Mol; îc) Răchițele-de-toamnă Brumărele (3) {Phlox paniculata). 14 Salcie-roșie (Salix purpurea).

salcie¹ sf [At: PSALT. 285 / V: (îvp) ~lce (Pl: sălci, selci), (pop) ~lcă, (înv) sălcie / Pl: sălcii, (rar) ~ii / E: ml salix, -icis] 1 (Șîc salcă-amărâtă, salcă-aplecată, salcă-bițoasă, salcă-care-plânge, salcă-domnească, salcă-plecată, salcă-sălbatică, salcă-supărată, salce-mlăjoasă, ~-pletoasă, ~-plângătoare, ~-jalnică, ~-moartă, ~-plecată, ~-albă, ~-bătrână, ~-poloasă, ~-răchitoasă) Arbore cu ramuri foarte lungi, subțiri și flexibile, care sunt aplecate în jos Si: (reg) lozie, răchită, răchițică, sălcuță (3), (Salix babylonica). 2 (Reg; îc ~-albă, ~-alburie) Mic arbore cu ramurile erecte și flexibile, cu lemn ușor, moale, a cărui scoarță conține salicilină, folosită în medicină, iar frunzele tanin, utilizat la tăbăcitul pieilor Si: (reg) lozie, răchită, sălcuță (4) (Salix alba). 3 (Rar; șîc ~-de munte, ~-pentandră) Arbore înalt până la 12 m, cu scoarța brună închisă, cu frunzele fin și dens dințate, mirositoare și lucioase, cu florile galbene-verzui și cu fructul capsulă ovală lanceolată (Salix pentandra). 4 (Rar; șîc ~-triandră) Arbust cu ramurile lungi, subțiri și flexibile, cu frunzele lanceolate sau oblonge, ascuțite și dințate, de culoare verde închis, lucioase pe partea superioară, cu flori galbene-verzui și cu fructul capsulă (Salix triandra). 5 (Bot; reg; șîc salce-crestată, ~-căprească, ~-moale, ~-de-munte) Iov (Salix capraea). 6 (Bot; reg: șîc ~-fragedă, ~-plesnitoare) Răchită (Salix fragilis). 7 (Bot; reg: șîc ~-roșie, ~-purpurie, salce-neagră) Răchită roșie (Salix purpurea). 8 (Bot; reg: șîc salce-vânjoasă, ~-de-mlaje, ~-roșie, ~-americană) Mlajă (Salix viminalis). 9 (Bot; reg: șîc ~-albicioasă) Mlajă (Salix incana). 10 (Reg; șîc salce-aurită) Arbore cu frunze foarte subțiri și lungi, de culoare verde închis și cu nervuri foarte pronunțate (Salix aurita). 11 (Bot; reg; șîc ~-cenușie, ~-sălbatică) Zălog (Salix cinerea). 12 (Reg) Arbore din familia salicaceelor, cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate, cu flori galbene-verzui, dispuse în amenți (Salix rubens). 13 (Reg) Arbore din familia salicaceelor, cu ramuri lungi, subțiri, și mlădioase, cu frunze lanceolate, cu flori galbene-verzui (Salix rubra). 14 (Bot; reg) Iov (Salix silesiaca). 15 (Îc) ~-brumărie (sau rar, -dafnoidă) Arbore cu frunzele ca ale dafinului (Salix daphnoides). 16 (Îc) Salce-cu-foi-de-mirt Arbore care are frunzele ca ale mirtului (Salix myrsinites). 17 (Îc) Salce-cu-foi-de-rozmarin (sau -târâtoare) Arbore care are frunzele liniare, verzi închise ca ale rozmarinului (Salix rozmarinifolia). 18 (Îc) ~-pitică (sau rar, -reticulată, -retusă) Arbust alpin care crește în boschete, cu frunze mici, lucioase, având pe partea inferioară nervuri proeminente (Salix retusa). 19 (Îc) ~-de-pârâu Arbore cu lujeri subțiri, verzui sau bruni, cu frunze late, relativ mici, rotunjite, de culoare verde închis, lucitoare, cu nervuri subțiri (Salix starkeana). 20 (Îc) Salce-galbenă Arbore cu lujeri de culoare galbenă sau galbenă-roșcată (Salix alba vitellina). 21 (Fam; îe) A umbla pe după ~ A vorbi pe ocolite. 22 (Reg; îs) Tată de ~ Tată vitreg . 23 (Îs) Frate de ~ Frate vitreg. 24 (Reg; îs) Copil de ~ Copil vitreg. 25 (Îs) Rudă de ~ Amant. 26 (Prc) Ramură de salcie¹ (1), care se folosește adesea la împletitul gardurilor, al coșurilor, cu scop ornamental. 27 (Reg; prc; adesea cu determinarea „de la Florii”) Ramură de salcie¹ (1) verde (și înflorită) care se duce de către credincioși și se împarte în biserică, în duminica Floriilor Si: (pop) stâlpare (2), mâțișor, (reg) sălcuță (5). 28 (Bot; reg; șîc ~-mirositoare, salcă-domnească, salcă-ce-miroase-frumos) Răchițică (Elaeagnus angustifolia). 29 (Reg) Pat de crengi (de salcie¹ (1)) pe care se așază claia de fân. corectat(ă)

MLÁJĂ s. f. 1. Numele mai multor arbuști : a) (și în sintagmele răchită de mlajă, PANȚU PL., răchită mlajă, id. ib răchițică mlajă, id. ib.) arbust din familia salicaceelor, cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile rîurilor; lozie, răchită, răchită albă, răchițică albă (Salix viminalis). PANȚU, PL. ; b) răchită albă (Salix incana). id. ib.; c) (regional) răchită roșie (Salix purpurea). id. ib. ; d) răchită (Salix fragilis). id. ib. Trecură pe la marginea satului, prin desiș mărunt de mlajă, și dădură de o apă îngustă și limpede, frămîntînd argint pe prund și clocotind cu murmur dulce. SADOVEANU, O. III, 189. 2. (Cu sens colectiv) Tufiș sau pădurice de mlajă (1) sau, p. g e n e r., de salcie; mladă (2). În mlaja de pe prunduri, o pasăre de noapte fluieră deodată un viers. . . Freamătul sălciilor se potoli. C. PETRESCU, S. 35. Decît să stăm degeaba lîngă ghizunie, mai bine slobozim copoii în stuh și-n mlajă, devale. SADOVEANU, O. VI, 637. 3. (Adesea cu sens colectiv) Ramură tînără de mlajă (1) sau, p. g e n e r., de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc., sau la legatul viței de vie. Legatul cu mlaja a vițelor se întrebuințează la ridicat și la încordit. Legatul cu mlaja de tei este cel mai bun; iar cu mlaja de salcie este cel mai economic. I. IONESCU, P. 250. Coșurile sînt împletite din mlajă. ANTIPA, P. 59. Prin unele părți, în loc de scoarță se întrebuințează niște lese sau coșuri împletite din mlajă de tei sau răchită. PAMFILE, I. C. 135. Mergeau într-o trăsurică ușoară, cu coșul din mlajă împletită, vopsită galben. SADOVEANU, O. V, 127. Presvitera Olimbiada. . . avea într-o corfă de mlajă petrecută în cotul mînii stingi cele de trebuință lucrării sale. id. N. P. 45. Butucii de vie . . . primăvara scoțîndu-se din pămînt, fiind îngropați toamna, se ridică la arag legîndu-se cu mleji. H. III 3, cf. XII 216. Vîrșa îi împletită din mlajă (nuieluși.). ȘEZ. IV, 115. Butucu-l legăm di haraz' cu mlajî de răkiț. A IX 2. – Pl.: mlăji și (regional) mleji. – Și: (regional) mleájă s. f. PAMFILE, I. C. 69. Sg. refăcut din pl. mlăzi (al lui mladă).

loază s.f. I (bot.) 1 (pop.) v. Vie. Viță. Viță-de-vie (Vitis vinifera). 2 (reg.) v. Lăstar¹. Mladă. Mlădiță. Pui¹. Rejeton. Smicea. Telom. Vlăstar. 3 (reg.) v. Curpen. Viță. Vrej. 4 (reg.; în forma loză) v. Iovă (Salix capraea). 5 (reg.; în forma loză) v. Salcie. Salcie-cenușie. Salcie-sălbatică. Zălog¹ (Salix cinerea). 6 (reg.; în forma lozie; și lozie-pletoasă) v. Salcie. Salcie-jalnică. Salcie-moartă. Salcie-plângătoare. Salcie-plecată. Salcie-pletoasă. Salcie-răchitoasă (Salix babylonica). 7 (reg.; în forma lozie) v. Mlajă. Răchita-cea-fragedă (v. răchită). Răchită. Răchită-albă. Răchită-verde (Salix fragilis). 8 (reg.; în forma lozie) v. Mlajă. Răchită. Răchită-albă. Răchită-de-împletit. Răchită-de-mlajă. Răchită-mlajă. Răchițică. Răchițică-albă. Răchițică-mlajă. Salcie. Salcie-americană. Salcie-de-mlaje. Salcie-roșie. Salcie-vânjoasă (Salix viminalis). 9 (reg.; în forma lozie) v. Mlajă. Răchită-roșie (Salix purpurea). 10 (reg.; în forma lozie) v. Salcie. Salcie-albă. Salcie-alburie (Salix alba). 11 (colect.; reg.; și în formele loză, lozie) v. Răchitărie. Răchitiș. 12 (colect.; reg.; și în formele loză, lozie) v. Sălcet. Sălciș. II (vit.; reg.) v. Tescovină. III fig. (reg.) 1 v. Căzătură. Derbedeu. Javră. Jigodie. Lepădătură. Lepră. Lichea. Neisprăvit. Netrebnic. Om de nimic. Otreapă. Potaie. Pușlama. Secătură. Zdreanță. 2 (la pl. loaze) v. Ghidușie. Glumă. Năzbâtie. Năzdrăvănie. Nebunie. Poznă. Ștrengărie.

lózie f. (vsl. loziĭe, vlăstare, vițe; bg. lóziĭe și lozĭe, vie. V. loază 1, lozniță). Est. Salcie, mlajă, răchită din ale căreĭ crăngĭ se fac coșurĭ (sálix [purpúrea și viminális]). Pădurice supțire de lozie. – În nord lóză, pl. e (sîrb. loza, vie).

răchită (răchite), s. f. – Numele mai multor specii de salcie (Salix fragilis, S. incana, S. viminalis, S. purpurea). – Var. richită. Sl. rakyta (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 49), cf. bg., sb., cr., slov. rakita, ceh. rakyta, pol. rokita, mag. rakottya. – Der. răchitan, s. m. (plantă, Lythrum salicaria); răchitar, s. m. (fluturele lui Cossus ligniperda); răchitiș, s. n. (mulțime de răchite); răchițea, s. f. (plantă, Vaccinium oxycoccos); răchițică, s. f. (nume de arbuști, Epilobium angustifolium, Elaeagnus angustifolia). Arichiță, s. f. (zer), hapax atestat în Oltenia, poate fi același cuvînt cu răchită, richită și se explică prin obiceiul de a pune brînza pe o împletitură sau un tipar de răchită, cf. it. giunco „răchită”, giuncata „brînză”, fr. jonchée „rogojină de răchită” și „brînză” (după Hasdeu, 1643, din lat. *alicŭla < alica „secară-albă; alac”, cf. P. Papahagi, Notițe etim. 1 și DAR; după Diculescu, Elementele, 453, din lat. *alicula < gr. *ἀλλιϰύλη, din ἄλλιξ „tunică”).