ROBINSON s.m. Om care duce o viață izolată, în condiții depărtate de civilizație. [Cf. Robinson Crusoe – erou al romanului lui Daniel de Foë].

DEFOE [difɔu], Daniel (c. 1660-1731), scriitor englez. Pamfletar îndrăzneț pe teme politice și religioase. Primul mare romancier realist englez. D. este un observator și un analist minuțios, preocupat de morala individuală și socială. Cunoscut îndeosebi prin romanul „Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe”, elogiu al puterii omului de a rezista și de a stăpâni natura. Aceleași calități realiste denotă „Moll Flanders”, frescă a lumii interlope londoneze, și „Un jurnal din anul ciumei”.

RYDBERG [rüdbærʒ], Abraham Viktor (1828-1895), scriitor suedez. Supranumit „patriarhul poeziei suedeze”. Versuri de orientare romantică („Abandonarea lui Robinson Crusoe”, „Prometeu și Athashoerus”), apoi neoclasică („Poezii”). Romane istorice („Singoalla”, „Corsarul din Baltica”).

MAS A TIERRA sau ROBINSON CRUSOE, insulă chiliană în arh. Juan Fernández. Marinarul scoțian, Alexander Selkirk, care a trăit pe această insulă între 1704 și 1709, a fost eroul romanului Robinson Crusoe de Daniel Defoe.

JUAN FERNÁNDEZ [huán fernándes], arhipelag vulcanic chilian în E Oc. Pacific, la 645 km de Santiago de Chile, format din insulele Más a Tierra (sau Robinson Crusoe), Santa Clara (Viveri) și Más Afuera (Alejandro Selkirk); 185 km²; c. 480 loc. Alt. max.: 1.850 m. Climat subtropical. Păduri sempervirescente. Parc național, rezervație a biosferei. Descoperit în 1563 de navigatorul spaniol Juan Fernández. Marinarul englez Alexander Selkirk, care a trăit pe ins. Robinson Crusoe între 1704 și 1709, a fost eroul romanului cu același nume al lui D. Defoe.

Föe (Daniel de) m. romancier englez, autorul lui Robinson Crusoe (1663-1731).

MUZEU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strîngerea, păstrarea și expunerea (pentru a fi văzute de public) a obiectelor care prezintă un interes artistic, istoric, științific etc.; clădire în care sînt păstrate și expuse asemenea obiecte, colecții etc. Aș dori să mai rămîn la Paris și să vizitez amănunțit oarecare muzee istorice și arheologice. C. PETRESCU, A. 303. ◊ Fig. Într-o noapte doi școlari, frații Cuciuc, ne povestiseră nenorocirile lui Robinson Crusoe, și de atunci mintea mea devenise un muzeu de tablouri ce reprezentau corăbii sfărîmate de stînci. GHICA, S. 75. ◊ Loc. adj. De muzeu = a) rar și prețios, vrednic de a figura într-un muzeu. Pereții sînt acoperiți cu tablouri și fotografii, – piese rare, unele unice, de muzeu. STANCU, U.R.S.S. 72; b) (glumeț, despre obiecte) învechit (de tot). ♦ Templu antic dedicat muzelor. – Variantă: (popular) muzău (STANCU, D. 178, C. PETRESCU, R. DR. 37) s. n.

MAGIC, -Ă adj. 1. Care privește magia (1), care ține de magie; ocult, misterios, tainic, (învechit) maghicesc. V. c a b a l i s t i c. Al idolilor preot cu magice cuvinte, Mulțimei adunate oracole-mpărțea. ALEXANDRESCU, M. 32. Uimit ca de ceva magic, de prin basme, își stăpînește respirarea, ca să n-o deștepte. VLAHUȚĂ, D. 216. Privesc ca și orbii ce-ajung să-și cîștige, La magice semne, vederea uitată. DENSUSIANU, L. A. 121. Că din nimic pe lume am răsărit ca oaspăt, Și fără coiful magic din lume-am să dispar. LESNEA, I. 151. Nu izbutește să se ridice mai sus de gîndirea magică a vrăjitorului. BENIUC, M. C. I, 315. Baghetă (sau, rar, vargâ, nuielușă etc.) magică = bagheta de care se servește magicianul; p. e x t. bagheta scamatorului. Nu ne lipsește decît varga magică, de a ne transpune în oricare punct. .. am voi. EMINESCU, N. 49. La un semn al baghetei sale magice, făcea să apară.. . doi porumbei albi. SAHIA, N. 66. Toate s-au schimbat ca printr-o baghetă magică, C. PETRESCU, A. 305. (Glumeț) Unde ești acuma, tu, magică nuielușă, să le arăți numai în pragul unei redacțiuni de revistă literară. CARAGiALE, O. IV, 131. Cerc magic = cerc trasat pe pămînt în practicile de magie neagră, dincolo de care se crede că demonul invocat nu mai putea trece. (F i g.) De aș putea urma... dulcele vedenii de prietenie și amor pe rînd, precum trec din cercul magic și strălucitor a bucuriilor vieții. NEGRUZZI, S. II, 45. Am tras împrejurul tău un cerc magic de blăsteme, peste cari n-ar putea păși. I. NEGRUZZI, S. V, 154. Oacheșe fete se-nșiră la joc, In cercul cel magic al zării de foc. COȘBUC, P. I, 143. Lanternă magică = aparat care mărește și proiectează pe un ecran imaginea unor desene, schițe, diapozitive etc. introduse în interiorul lui. Lanterna magică s-alcătuiește asemine dintr-o lădiță. STAMATi, F. 94/25. Lumina devine naivă, amintind lanterna magică și pozele lui Robinson Crusoe. TEODOREANU, M. U. 178. Ochi magic= indicator luminos de funcționare a aparatelor de recepție radiofonică sau radiotelegrafică. DICȚ. 2. F i g. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie, care farmecă, vrăjește; feeric. Înfățoșa mulțimei. .. o adevărată maghică priveliște. AR (1829), 33²/ll. Toate aceste se uniră, spre a face un lucru a căruia efect era adevărat magic. CR (1836), 14/32. Stelele.. . erau pline de o lumină magică. FILIMON, O. I, 136. Sala tronului e plină De o magică lumină. ALECSANDRI, P. II, 83. Era odinioară acel vestit Memfis... cetatea cu magice palate. BOLINTINEANU, O. 187. In fața unui răsărit sau unui apus de soare magic. . . , sufletul omenesc este uimit și înălțat. MACEDONSKI, O. IV, 129, cf. 1, 143. În frumoasa natură, care-l înconjura ca o grădină magică, el respira aerul cel mai dulce. NEGRUZZI, S. III, 450. Tăcerea se întinde, magică, împrejur. PETICĂ, O. 245. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. ◊ (Adverbial) Fulgii se legănau magic în luminile vitrinelor. C. PETRESCU, C. V. 162. ♦ Care pare dotat cu puteri miraculoase; fermecat, vrăjit. O muzică ce-n pripă Plîngînd pe-un flaut magic se duse în abis. MACEDONSKI, O. I, 174, cf. 83. Bradul. . . pînă atunci luminase munții ca o lampă magică cu mii de focuri. GANE, N. I, 67. Pe sala cea veche și-n flăcări aprinse Murea Ziua albă pe stofele-ntinse, Iar flautul magic plîngea înainte. PETICĂ, O. 53. Coboară-ți, Iarnă albă, vălul magic Pe orășelul meu tăcut și tragic. CAZIMIR, L. U. 38. Concepția unor autori. . . care-și ridică eroii principali cu mult deasupra maselor, înzestrîndu-i cu telescoape magice, prin care văd.. . viitorul. V. ROM. ianuarie 1954, 212. - Pl.: magici, -ce. – Și: (învechit) mághic, -ă adj. – Din fr. magique. – Maghic < gr. μαγικός.

Robinson Crusoe – este numele eroului unui foarte cunoscut roman englezesc. Romanul, inspirat din întîmplarea autentică trăită de un marinar scoțian, aparține lui Daniel Defoe și a apărut la Londra în anul 1719. Tradus imediat în limbile franceză și germană și apoi în numeroase alte limbi, a cîștigat o largă popularitate și Robinson Crusoe a devenit sinonim cu un om care trăiește singur, izolat, într-un loc care figurativ ar constitui „insula” sa. În Sonete pluvioase, Topîrceanu spune: „Sînt izolat ca Robinson Crusoe, Nu vine nime-n ușa mea să bată, Si dacă stau cu ușa încuiată E că nici eu de nime n-am nevoie”. Sonetul Nostalgie de Anghel și Iosif începe cu versul: „Ah, suflet vagabond de Robinson”. LIT.