opțiuni
help ajutor
21 de definiții conțin toate cuvintele căutate (cel mult 19 afișate)

ZMEURICĂ s. f. (Trans., Bucov.; Bot.) Rezedă, rozetă (Reseda odorata). (zmeură + suf. -ică)

REZEDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) rozetă.

smeură (-ri), s. f. – Fructul roșu, aromat al unui arbust din familia rozaceelor. – Var. zmeură și der. Mr. asńură. Origine necunoscută. Forma primitivă trebuie să fie *smeu, pl. s. smeuri, de unde sing. actual; legătura cu smeu „căpcăun” (Tiktin) este posibilă, dar nu pare clară și nu explică mr. Etimonul *meulum < meum „?” (Scriban) nu pare deloc convingător; originea ngr. (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibilă. Poate e vorba de o rădăcină sl. sm(r)-, care indică un fruct sau un obiect, încrețit, cf. rus. smoródina „coacăză”, smorčok „zbîrciog”, smorstennyĭ „încrețit”, sb. smigj, smrec, smreka „ienupăr”; bg. smrăštjam „a cuta, a încreți”. – Cf. smorodin. Der. smeur (var. smeurar), s. m. (arbustul de zmeură, Rubus idaeus), smeuriș (var. smeurică), s. f. (Trans., Bucov., rezedă, Reseda odorata). – Din rom. trebuie să provină ngr. σμέουρον, tc. izmavula.

REZÉDĂ (< fr., lat.) s. f. Plantă decorativă erbacee, din familia resedaceelor, cu tulpină înaltă de 30-60 cm, ramificată la bază, cu frunze întregi alungite și cu flori mici galbene-aurii, în racem, cu miros plăcut (Reseda odorata); (pop.) rozetă (4). Utilizată pentru vopsirea fibrelor naturale în galben.

*rezédă f., pl. e (lat. reséda, d. resedáre, a alina, fiind-că unele varietățĭ ale eĭ aŭ fost întrebuințate ca sedative. V. sedativ). Bot. O plantă erbacee originară din nordu Africiĭ (Cirenaica), de unde (la 1733-37) a fost adusă de N. Granger la Paris. E cultivată p. florile eĭ plăcut mirositoare și în formă de strugureĭ ridicațĭ drept în sus (reseda odorata). Floarea acesteĭ plante. – Pop. rozetă.

REZEDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

REZEDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

ROZETĂ, rozete, s. f. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze lunguiețe, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; rezedă (Reseda odorata). 2. Nasture de alamă pe care îl purtau, în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie de roșiori. 3. Motiv decorativ circular, având forma unui trandafir, care apare frecvent în arta populară românească. 4. (Arhit.) Fereastră circulară de mari dimensiuni, decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice; rozasă. 5. (Tehn.) Armătură sau guler original al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 6. Disc, în general de formă rotundă, care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusătura în formă de triunghi, executată manual cu fire de mătase, la deschizătura buzunarelor, servind ca întăritură sau pentru înfrumusețare. – Din fr. rosette.

ROZETĂ, rozete, s. f. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze lunguiețe, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; rezedă (Reseda odorata). 2. Nasture de alamă pe care îl purtau, în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie de roșiori. 3. Motiv decorativ circular, având forma unui trandafir, care apare frecvent în arta populară românească. 4. (Arhit.) Fereastră circulară de mari dimensiuni, decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice; rozasă. 5. (Tehn.) Armătură sau guler original al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 6. Disc, în general de formă rotundă, care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusătura în formă de triunghi, executată manual cu fire de mătase, la deschizătura buzunarelor, servind ca întăritură sau pentru înfrumusețare. – Din fr. rosette.

ROZETĂ, rozete, s. f. 1. Mică plantă erbacee, cu tulpină ramificată, cu frunze lunguiețe, spintecate și cu flori galbene-aurii, mirositoare, dispuse la capătul ramurilor (Reseda odorata); rezedă. Să stropească rondurile de rozete. C. PETRESCU, O. P. I 10. În mai dădeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria, la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, V. 221. Rozeta, care își scutura sămința coaptă, împrăștia mireazma ei în zorii unora din dimineți. GÎRLEANU, L. 41. ◊ (Poetic) Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată. MACEDONSKI, O. I 117. 2. Nasture de alamă pe care-l purtau în trecut, la tunică și la cizme, ostașii din trupele de cavalerie și de roșiori. Firma pe care sta o cizmă ofițerească, lustruită, cu rozetă. CAMILAR, N. II 319. Cizmele oglindă, cu pinteni și rozetă. STANCU, D. 408. 3. Motiv decorativ sau ornament în formă de roză, în pictură, sculptură și arhitectură. Ferestrele au deasupra un fel de rozete de stuc. CAMIL PETRESCU, O. II 391. Ferestre de o înălțime absurdă, formînd în vîrful lor cîte o rozetă gotică. CĂLINESCU, E. O. I 9. În centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogone, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. 4. (Tehn.) Armătură sau guler marginal al unei tije, care servește ca element de legătură, de suspensie sau de protecție.

Reseda odorata L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori galbene-verzui, mici, foarte mirositoare, neregulate, hermafrodite, în raceme spiciforme, terminale, numeroase stamine, antere roșii-cărămizii sau aurii. Plantă anuală, uneori vivace, erbacee, pînă la 60 cm înălțime. Tulpină glabră, ramificată. Frunze alterne, alungite, lanceolate, întregi sau lobate. Fructe, capsule.

REZEDĂ s. (BOT.) 1. (Reseda odorata) rozetă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (Reseda luteola) rechie, (reg.) rozetă.

ROZETĂ s. 1. (BOT.; Reseda odorata) rezedă, (reg.) prescure, busuioc-domnesc, (Bucov. și Transilv.) zmeurică, zmeuriță. 2. (ARHIT.) (rar) rozasă, roză. (~ la bisericile gotice.) 3. rotiță. (~ la pinteni.)

rachiege sf [At: DDRF / V: răc~ / Pl: ? / E: ns cf rechie] (Bot; reg) 1-2 Rechie1 (1-2) (Reseda lutea și luteola). 3 Rozetă (1) (Reseda odorata).

rechie1 sf [At: DDRF / V: ră~, reheie / A și: rechie / Pl: ~ii / E: nct] 1-2 Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori mici, galbene-verzui Si: (reg) brobință (1), drobință, drobiță, poala-sfintei-Mării, prescurea, rachiege (1-2), rezedă galbenă, rezedă sălbatică, rozetă (3) sălbatică (Reseda lutea și luteola). 3 (Reg) Rozetă (1) (Reseda odorata).

rezedă sf [At: GRECESCU, FL. 90 / V: ~etă / S și: resedă / A și: rezedă / Pl: ~de / E: fr réséda, ger Resede, mg rezeda] (Bot) 1 Rozetă (1) (Reseda odorata). 2 (Șîc ~ sălbatică) Rechie (Reseda luteola#).

rozetă sf [At: AARON, A. 18 / V: (reg) rozet sn, ~zată, ruz~ sf ruzet sn / Pl: -te / E: fr rosette] 1 Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunzulițe lunguiețe și cu flori galben-aurii, plăcut mirositoare Si: rezedă, (reg) busuioc-domnesc, prescure, rechie1 (3), zmeurică (Reseda odorata) 2 (Îs) ~ta-vânturilor Roza (5)-vânturilor. 3 (Bot; șîc ~-galbenă, ~-sălbatică) Rechie1 (2) (Reseda luteola). 4 (Bot) Zorea (Pharbitis piirpurea). 5 Motiv decorativ sau ornament în formă de roză (1) în pictură, sculptură, arhitectură etc. Si: rozace (1). 6 (Înv) Bijuterie în formă de roză (1). 7 Ornament pentru rochii, de obicei din panglică, având forma unei roze (1). 8 (În trecut) Placă rotundă ca un nasture, prinsă în partea de sus din față a cizmei, pe care o purtau ostașii de cavalerie. 9 (Reg) Țintă de alamă prinsă ca decor pe cureaua păstorilor. 10 Insignă pentru butonieră, reprezentând decorații de un anumit grad. 11 Rotiță la pinten. 12 (Arh) Fereastră circulară cu vitralii, de mari dimensiuni, deasupra portalurilor bisericilor gotice Si: roză (7), rozace (2). 13 (Teh) Armătură sau guler marginal al unor piese, servind ca element de legătură, de suspensie sau de protecție. 14 Stea de manevră în formă de roză (1) la unii robineți.

zmeurică sf [At: PANȚU, PL. / P: zme-u~ / V: (reg) zem~ / S și: sm~ / Pl: ~ici / E: zmeur+ -ică] 1-2 (Șhp) Zmeură (1) (mică) Si: zmeuriță (1-2). 3 (Bot; pop) Rozetă (1) (Reseda odorata). 4 (Reg) Rachiu roșu îndulcit cu zahăr sau cu miere Si: (îvr) rozol.

zmeuriță sf [At: PANȚU, PL. / P: zme-u~ / S și: sm~ / Pl: ~țe / E: zmeură + iță] 1-2 (Șhp) Zmeurică (1-2). 3 (Bot; reg) Rozetă (1) (Reseda odorata).

zmeurică s.f. (bot.) 1 Dim. al lui zmeură; zmeuriță. 2 (pop.) Rozetă (Reseda odorata). • sil. zme-u-. pl. -ci. și smeurică s.f. /zmeură + -ică.

prescurea sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 247 / Pl: ~ele / E: prescură + -ea] 1-4 (Pop; șhp) Prescură (1-2) (mică) Si: (reg) prescurice (1-4), prescuricea (1-4), prescuriță (1-4). 5 (Bot; reg) Rozetă (Roseda odorata). 6-7 (Bot; reg) Rechie (Reseda luteola și lutea). 8 (Bot; Mol; lpl) Floare-de-colț (Leontopodium alpinum). 9 (Bot; Trs) Urechelniță (Sempervivum tectorum).