SECESIUNE, secesiuni, s. f. Acțiunea unui grup de a se separa, de a se despărți de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou. ♦ Războiul de secesiune = război civil (pentru desființarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice și cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrângerea statelor din sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.

SECESIUNE, secesiuni, s. f. Acțiune de separare a unui grup de persoane față de o colectivitate căreia îi aparține ori a unui stat sau a unui grup de state față de o federație sau de o confederație. ◊ Războiul de secesiune = război civil din SUA (1861-1865), purtat între coaliția statelor din Nord (aboliționiste) și a celor din Sud (susținătoare ale sclavagismului) și terminat cu înfrângerea statelor din Sud și cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. sécession, lat. secessio, -onis.

SECESIUNE s. f. (În expr.) Războiul de secesiune = război civil (pentru desființarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice și cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu înfrîngerea statelor din sud separatiste și cu abolirea sclavajului.

RĂZBOI. Subst. Război, răzbel (înv.), oaste (înv.), conflagrație. Beligeranță, stare de război. Război mondial; război civil, război de secesiune; război pentru apărarea patriei; război de partizani, gherilă; război drept, război de eliberare; război de independență (de neatîrnare); război nedrept; război de cucerire; război colonial; război chimic; război bacteriologic; război atomic. Război rece. Măcel (fig.), masacru, carnaj (franțuzism). Conflict militar (armat), confruntare de forțe, ostilități. Agresiune, invazie, intervenție militară. Campanie militară, expediție militară; cruciadă. Operații militare, incursiune, raid. Luptă, luptare, bătălie, bătaie (înv.), ciocnire (fig.), războire. Ofensivă, atac; apărare, rezistență; retragere, defensivă. Stare de război; declarație de război. Ocupație. Capturare. Capitulare; armistițiu; tratat de pace. Militarism. Tactică. Strategie. Militar, luptător, soldat, războinic, combatant, beligerant; agresor; invadator, cotropitor, cuceritor; militarist. Adj. De război, de luptă; beligerant, conflagrant; războinic, râzboinicesc (înv.), războitor (înv.), răzbelnic (înv.), belicos (livr.), belicist (rar); agresiv, revanșard, militarist. Vb. A (se) război, a duce (a purta) război, a se bate în război, a fi pe picior de război; a se bate, a se lupta, a (se) oști (înv. și pop.), a ostăși (înv.), voinici (înv.). A declara război, a declanșa un război, a dezlănțui un război, a aprinde butoiul cu pulbere, a se pune pe picior de război, a intra în război, a intra în luptă, a începe războiul, a chema sub arme (sub drapel), a ridica (a lua) armele, a scoate sabia din teacă, a dezgropa securea de război. V. apărare, armată, armă, atac, ostaș.

SUDIST, -Ă, sudiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. Adept al politicii statelor din sudul Statelor Unite ale Americii, în cursul Războiului de secesiune. 2. Adj. Care aparține sudiștilor (1), privitor la sudiști. – Din fr. sudiste.

YANKEU ~i m. 1) Persoană care face parte din populația ce locuiește în nord-estul Statelor Unite ale Americii. 2) Nume dat locuitorilor din nordul S.U.A. în timpul războiului de secesiune. 3) Locuitor al S.U.A.; american. /<engl. yankee

CONFEDERAT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o confederație; (spec.) adept al Confederației Sudului, formată în America după războiul de Secesiune. [Cf. fr. confédéré].

SCLAVAGIST, -Ă adj. Referitor la sclavagism, specific sclavagismului. // s.m. și f. Partizan al sclavajului negrilor (din sudul S.U.A. în timpul războiului de secesiune). [Cf. fr. esclavagiste].

SUDIST, -Ă adj., s. m. (luptător) al Confederației Sudului în Războiul de secesiune din SUA (1861-1865). (< fr. sudiste)

AMERICÁN, -Ă (< America), adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Națiune constituită pe terit. S.U.A. din populații eterogene, de religie creștină (majoritatea populației). Există c. 260 de confesiuni religioase. ♦ Persoană aparținînd populației S.U.A. 2. Adj. Care aparține Americilor sau populației acestora, privitor la Americi sau la populațiile lor; (mai ales) care aparține S.U.A. sau populației lor, privitor la S.U.A. sau la populația lor. ♦ Arta a. = arta care s-a dezvoltat pe teritoriul S.U.A. și al Canadei și care a apărut o dată cu primii colonizatori. În arhitectură, în sec. 17 și 18 este caracteristic „stilul colonial” (construcții în lemn). Către sfîrșitul sec. 18 se impune în arhitectura oficială neoclasicismul („Capitoliul” din Washington), căruia i se adaugă în prima jumătate a sec. 19 neogoticul. Din a doua jumătate a sec. 19 se afirmă în construcțiile publice și de locuit arhitectura funcțională (cea mai semnificativă creație fiind „zgîrie-norii”). Folosirea scheletului de oțel, a betonului armat și a sticlei a dat posibilitatea unor soluții noi, formele evoluînd către simplitate și eleganță (Școala din Chicago-Louis Sullivan). Artele plastice s-au dezvoltat sub influența europeană, mai ales olandeză și engleză. În sec. 17-18, John Smibert crează un realism figurativ care durează aproape un secol, avînd ca reprezentanți principali pe: John Singleton Copley, Robert Feke, Benjamin West. Sec. 19 este dominat de influența neoclasică și și romantică, constînd în apariția peisajului „cu adevărat american” și în descoperirea „bunului sălbatic”. Se remarcă George Catlin, George Caleb Bingham și, după războiul de Secesiune, Thomas Eakins și Winslow Homer. Impresionismul, reprezentat mai ales de Mary Cassat nu are o importanță deosebită în evoluția a. a.. Sec. 20 începe cu o criză de identitate a artei, a cărei depășire o încearcă Școala celor opt („Școala lăzii de gunoi”) condusă de Robert Henri. Momentul intrării a. a. în contextul artei moderne îl constituie apariția Galeriei Stieglitz (Armony show). Sub influența marilor artiști postimpresioniști din Europa lucrează – încercînd în același timp o situare prin subiect în lumea americană – Arhur B. Dove, John Marin, Georgia O’Keefe. Perioada interbelică este dominată de așa-numitul „Imn al dinamului”, acceptare și deificare a industrialului ce va determina apariția stilului „Hard edge” și a trei artiști majori: Stuart Devis, folosind în lucrări sale colajul, schematismul decorativ și variațiunile abstracte, Alexander Calder cu „Stabilele” și „Mobilele” sale realizate în metal și David Smith cu sculpturile ideografice. În timpul și după al doilea război mondial, sub influența Bauhausului, F.L. Wright caută să creeze în spirit modern o arhitectură organică. I se adaugă o suită de pionieri ai arhitecturii moderne veniți din Europa: W. Gropius, Mies van der Rohe, E. Saarinen, R. Neutra. În artele plastice, Galeria „Arta secolului” a lui Peggy Guggenheim duce la apariția expresionismului abstract (Arshile Gorky), a picturii gestuale (Jackson Pollack) și a unui expresionism de nuanță brutal-tragică (Willem de Kooning). Prin arta abstractă a lui Rothko și Barnett Newman se ajunge la Noua Școală din New York, în cadrul căreia se dezvoltă curentele Op art (Noland), sculptura minimalistă, Pop Art (Rauschenberg, George Segal) și hiperrealismul anilor ’70 (Charles Close, Noël Mahaffey, Tony Smith).

APPOMATTOX [æpəmætəks], localit. în E S.U.A. (Virginia); 1,3 mii loc. (1980). În timpul Războiului de Secesiune armatele „Nordului”, conduse de generalul W.S. Grant, au obținut aici o victorie decisivă (9 apr. 1865), care a determinat capitularea trupelor „Sudului”, comandate de generalul R.E. Leé.

BOOTH [bu:θ], John Wilkes (1838-1865), actor american. Membru al unei familii aristocratice. La izbucnirea Războiului de Secesiune a îmbrățișat cauza Sudului. L-a asasinat pe președintele Abraham Lincoln (1865).

BULL RUN [bul-ran], pîrîu în E S.U.A. (Virginia). Aici s-au desfășurat două bătălii importante în timpul Războiului de Secesiune. În prima (21 iul. 1861) trupele federale au învins. În cea de-a doua (29-30 aug. 1862) armatele confederate, sub conducerea generalului R. Lee, au obținut o strălucită victorie.

KU KLUX KLAN, organizație secretă teroristă și rasistă americană, fondată (1866) după Războiul de Secesiune, ca un club social în Pulaski (Tennessee), de veteranii sudiști, cu scopul declarat al îngrădirii drepturilor cetățenești acordate negrilor după desființarea sclaviei (în special dreptul la vot). Interzisă în 1877, a fost refăcută la Atlanta (1915), bucurându-se de un mare număr de adepți. Activitatea ei a fost îndreptată și împotriva evreilor, a străinilor și a sindicatelor. În declin după 1928, a reapărut în anii ’60 pentru a se opune politicii de integrare rasială și acordare de drepturi civile.

RĂZBOI DE SECESIUNE (1861-1865), denumirea Războiului civil din S.U.A. purtat între coaliția statelor din nord (aboliționiste) și a celor din sud (susținătoare ale sclavagismului), care s-au desprins din „Uniune” și au format o confederație. În urma alegerii ca președinte a lui A. Lincoln, cunoscut pentru convingerile sale aboliționiste, statele din S țării s-au răsculat (apr. 1861) cu scopul de a menține sclavia. După victoriile de la Gettysburg și Vicksburg, nordiștii au silit pe rebeli să capituleze la Appomattox. În urma războiului, sclavajul (abolit încă de la 1 ian. 1863) a fost desființat de pe întreg terit. S.U.A.

SARDINIA (SARDEGNA [sardéña]), ins. italiană în bazinul vestic al M. Mediterane, situată șa c. 200 km V de țărmul peninsular; 24 mii km²; 265 km lungime, 145 km lățime max. Țărm neregulat, cu golfuri largi (golfurile Cagliari, Oristano, Orosei, Palmas, Asinara ș.a.). C 90% din supr. ins. este muntoasă și de podiș. În partea de E se înaltă un masiv muntos vechi (Monti del Gennargentu), cu alt max. de 1.834 m (Punta de la Marmora), în S și SV se extind câmpia și depr. Campidano, în NV C. Sassari, iar în rest câmpii litorale. Climă mediteraneană. Vegetație de maquis și de frigana. Expl. de cărbuni, de min. de plumb și zinc. Culturi de cereale. Plantații de măslini, citrice și viță de vie. Creșterea animalelor. Orașe pr.: Cagliari, Sassari, Olbia, Iglesias. Locuită inițial de sarzi, liguri și iberi, a fost colonizată în sec. 8 î. Hr. de fenicieni, apoi de greci, din sec. 6 î. Hr. de cartaginezi, iar în 238 î. Hr. a intrat în componența Imp. Roman. Stăpânită de vandali (c. 456-534), de Imp. Bizantin (534-550), de ostrogoți (550-553) și din nou Imp. Bizantin (553-sec. 8). În sec. 8-11 a suferit de pe urma atacurilor arabilor veniți din N Africii și Pen. Iberică, care au reușit să se înstăpânească pe o porțiune a ins. Papa Benedict VIII, considerând ins. ca fiind parte a patrimoniului Sf. Petru, a făcut apel la pisani și genovezi, care au organizat în 1015 o expediție comună, prin care au înlăturat pe arabi; eliberarea S. a potențat pretențiile Papalității, a permis pisanilor așezarea în ins. și a introdus o dură rivalitate pisano-genoveză pentru stăpânire aici (sec. 12-14). În sec. 13-14 S. a deținut un rol important în schimburile maritime dintre Pen. Italică, Maghreb, Provence și Catalonia. Cucerită în 1326 de aragonezi – cărora le fusese concedată ca feud de Papalitate (1297) -, ins. s-a aflat în dependență catalană, apoi spaniolă (până în sec. 17). În 1708 a fost ocupată de englezi în timpul Războiului de Secesiune la tronul Spaniei, iar prin Tratatul de pace de la Rastatt (1714), revenea Imperiului Habsburgic; în 1718 Tratatul de pace de la Londra hotăra ca s. să revină lui Vittorio Amedeo II (a primit-o la 8 aug. 1720, cedând în schimb ins. Sicilia), care în 1720, împreună cu NV Italiei (Piemontul) a pus bazele Regatului S. În sec. 19, Regatul S. a constituit nucleul în jurul căruia s-a realizat unificarea Italiei. Din 1948, reg. autonomă cu statul special, în care majoritatea loc. vorbesc limba sardă.

*Războiul de Secesiune (-si-u-) s. propriu n.

LEE [li:], Roberts Edward (1807-1870), general american. S-a distins în timpul Războiului Americano-Mexican (1846-1848). Comandant suprem al armatei sudiste în Războiul de Secesiune din S.U.A. (1861-1865); Din 1862, a condus de facto operațiunile militare în calitate de consilier al președintelui Jefferson Davis. A capitulat la Appomattox, după o îndelungată rezistență (1865).

FEDERÁT, -Ă (< fr., lat.) s. m. și f. 1. (La m. pl.) Populații așezate la granițele Imp. Roman, care, în schimbul unor subsidii, se angajau să-i apare hotarele. 2. (În timpul Revoluției Franceze, 1789-1794) Voluntar din provinciile Franței venit la Paris pentru apărarea cuceririlor revoluției. 3. (În timpul Comunei din Paris, 1871) Membru al gărzii naționale. 4. Membru al organizației patriotice secrete „Federația italiană”. care a luat parte, în 1821, la răscoala antiaustriacă din Lombardia și Piemont. 5. Nume purtat de soldații nordiști în timpul Războaielor de Secesiune, adepți ai uniunii federale.

GETTYSBURG [ghétizə:rg], oraș în NE S.U.A. (Pennsylvania); 7 mii loc. (1990). Expl. de min. de fier și granit. În apropierea lui, în timpul Războiului de Secesiune (1861-1865), armatele statelor nordiste au obținut o victorie hotărâtoare asupra celor sudiste (1-3 iul. 1863).

DUNKA 1. Nicolae R.D. (1837-1862, n. Iași), ofițer român în armata austriacă. S-a înrolat, în 1860, în rândurile celor „o mie” de voluntari ai lui Garibaldi, iar, în 1862, a participat la Războiul de Secesiune din S.U.A. în armata nordistă; a murit în luptă. 2. Titus Al. D. (1845-1903, n. Iași), inginer român. Frate cu D. (1). Participant la răscoala poloneză din 1863-1864; a luptat în Italia în armata lui Garibaldi (1862, 1867), în Franța împotriva Prusiei (1870) și în armata română pentru cucerirea independenței naționale (1877). A lucrat la construirea Canalului Suez.

GRANT [grænt], Ulysses Simpson (1822-1885), general și om politic republican american. A contribuit la înfrângerea sudiștilor în Războiul de Secesiune; comandant suprem al armatelor nordiste (1864-1865). Președinte al S.U.A. (1869-1877).

LINCOLN [líŋkən] 1. Abraham L. (1809-1865), om politic american. Unul dintre creatorii Partidului Republican (1856). Președinte al S.U.A. (1861-1865); alegerea sa ca președinte a dus, datorită convingerilor sale aboliționiste, la secesiunea statelor sudiste și la declanșarea Războiului de Secesiune din S.U.A. (1861-1865). Asasinat în 1865 de actorul sudist J.W. Boothe. 2. Oraș în partea central-nordică a S.U.A., centrul ad-tiv al statului Nebraska; 209,2 mii loc. (1995). Nod rutier. Aeroport. Constr. de mașini agricole, de automobile și de echipament telefonic. Produse textile și chimico-farmaceutice. Ind. de prelucr. al lemnului (mobilă), a pielăriei și alim. (preparate din lapte). Două universități (1869, 1887). Capitoliu (1932), cu un turn de 120 m înălțime. Fundat în 1856. Vechea denumire (până în 1867)Lancaster. 3. Vârf în SE M-ților stâncoși, în partea centrală a statului Colorado (S.U.A.) Alt.: 4.354 m. 4. Complex de trei tuneluri subacvatice, plasate la 30 m sub fl. Hudson, asigurând legăturile rutiere între între ins. Manhattan (respectiv strada 39 din New York) și localitatea Weehawken din statul New Jersey. Lungime: 2.504 m. Prima galerie a fost inaugurată în 1937, a doua în 1954 și a treia în 1957.

MOBILE [moubí:l] 1. Golf în partea de N a G. Mexic, adâncit pe o lungime de 56 km în interiorul statului Alabama (S.U.A.); lățime: 13-19 km. În el se varsă fl. Alabama. Aici a avut loc (5-23 aug. 18640 o bătălie navală în timpul Războiului de Secesiune. 2. Oraș în SSE S.U.A. (Alabama), pe țărmul de NV al golfului omonim; 204,5 mii loc. (1994). Port. Aeroport. Metalurgia aluminiului. Constr. navale, produse textile și chimice; fabrici de ciment, de prelucr. a lemnului, de celuloză și hârtie. Rafinărie de petrol. Universitate (1963). Vizitat de coloniști francezi (1702), a devenit, capit. Louisianei (1702-1720).

MONTGOMERY [məntgámri], oraș în SE S.U.A., centru ad-tiv al statului Alabama, port fluvial pe Alabama; 196,4 mii loc. (1996). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. alim. (conserve de carne), textilă (bumbac), de prelucr. a lemnului, chimică (îngrășăminte). Piață agricolă (bumbac). Universitate (1874). Capitoliu în stil arhitectonic georgian (1851). Fundat în 1819. Capitală a sudiștilor la începutul Războiului de Secesiune.

NASHVILLE [næʃvil], oraș în S.U.A., pe râul Cumberland, centru ad-tiv al statului Tennessee; 511,3 mii loc. (1996, împreună cu Davidson). Nod de comunicații. Aeroport. Laminate; constr. de avioane. Ind. chimică (îngrășăminte, cauciuc), textilă, a pielăriei și încălțămintei, poligrafică, a sticlăriei, mat. de constr. și alim. Două universități (1866, 1872). Principal centru muzical al S.U.A., cu o abundentă producție discografică. Fedtival anual (din 1979) de muzică country și western. Fundat în 1779 cu numele de Nashborough (din 1789, N.). În timpul Războiului de Secesiune, forțele unioniste le-au învins pe cele sudiste (15-16 dec. 1864).

POMUȚ, Gheorghe (1818-1882, n. sat Giula, jud. Cluj), general român. Participant activ la Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania. Stabilit în S.U.A. (1849), în statul Iowa. Angajat ca voluntar în armatele statelor aboliționiste din Nord, cu gradul de căpitan, a participat la Războiul de Secesiune, remarcându-se în luptele de la Shiloh, Corinth, Atlanta, Vicksburg și Savannah. Consul general al S.U.A. la Sankt-Petersburg.

HARPERS FERRY [há:pərz feri], oraș în E S.U.A. (Virginia de Vest), la confluența râurilor Shenandoah și Potomac, la 88 km NV de Washington; 308 loc. (1990). Parc național istoric. Atacul aboliționiștilor, conduși de John Brown, asupra arsenalului orașului (16-18 oct. 1859) a constituit una dintre primele acțiuni premergătoare Războiului de Secesiune.

JACKSON [dʒæksn], Thomas Jonathan (Stonewall „zid de piatră”) (1824-1863), general american. Mare strateg, a luptat în armata separatiștilor sudiști în Războiul de Secesiune, câștigându-și celebritatea în bătăliile de la: Bull Run (1861, 1862), Antietam (1862), Fredericksburg (1862) și Chancellorsville (1863), unde a fost rănit mortal.

DAVIS [déivis], Jefferson (1808-1889), om politic american. Președinte al Confederației Statelor de Sud în Timpul Războiului de Secesiune (1861-1865).

SUDIST, -Ă, sudiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politicii statelor din Sudul Statelor Unite ale Americii, în cursul Războiului de secesiune. 2. Adj. Care aparține sudiștilor (1), privitor la sudiști. – Din fr. sudiste.

sclavagist, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. II, 17 / Pl: ~iști, ~e / E: fr esclavagiste (după sclav)] 1 a Care aparține sclavagismului (1). 2 a Privitor la sclavagism (1). 3 a Care provine din sclavagism (1). 4 a Specific sclavagismului (1). 5 a Care reprezintă sclavagismul (1). 6 smf (Iuz) Adept al menținerii sclaviei negrilor (din sudul Statelor Unite ale Americii, în timpul războiului de secesiune).

secesionist¹, ~ă [At: SCRIBAN, D. / P: ~si-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr sécessionniste] 1 smf Partizan al secesiunii (2). 2 smf (Rar; spc) Partizan al Confederației Sudului în timpul războiului de secesiune din America de Nord. 3 a Care se referă la secesiune (2). 4 a Privitor la secesiune (2). 5 a Care ține de secesiune (2).

sudist, ~ă [At: DER III, 132 / Pl: ~iști, ~e / E: sud² + -ist cf fr sudiste] 1 smf Adept al politicii statelor din sudul² Statelor Unite ale Americii, în timpul războiului de secesiune. 2 a Care aparține sudiștilor (1). 3 Privitor la sudiști (1).

yankeu, -ee s. m., s.f. 1 Nume dat de către englezi locuitorilor din coloniile Americii de Nord în perioada Războiului de Independență. ♦ Persoană care purta acest nume. 2 Gener. (astăzi adesea deprec.) Cetățean al SUA; american. 3 Nume dat nordiștilor în timpul Războiului de Secesiune. ♦ Persoană care purta acest nume. • pl. -ei. /<engl. yankee.

!Războiul de Secesiune (desp. -si-u-) s. propriu n. art.

*UNIONIST sm. ⏲ 1 Partizan al unirii Principatelor (înainte de 1859) ¶ 2 Numele partidului opus separatiștilor în războiul de secesiune al Statelor-Unite ¶ 3 Numele unei fracțiuni a partidului conservator englez [fr.].

SECESIONIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face secesiune. ◊ partizan al Confederației Sudului în timpul războiului civil din America de Nord. (< fr. sécessionniste)

SECESIONIST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care face secesiune; care rupe uniunea. ♦ Partizan al Confederației Sudului în timpul războiului civil din America de Nord. [Pron. -si-o-. / < fr. sécessionniste].

SECESIUNE s. f. acțiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. ♦ războiul de ~ = război civil dintre statele sudice și cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu înfrângerea celor dintâi și cu abolirea sclavajului. (< fr. sécession, lat. secessio)

secesiune sf [At: BARCIANU / P: ~si-u~ / V: (înv) secesie / Pl: ~ni / E: fr sécession, lat secessio, -onis] 1 (Rar) Separare (2). 2 (Spc) Acțiune a unui grup, a unui stat sau a unei federații ori confederații de state de a se separa, în mod pașnic sau violent, de restul colectivității, de statul, de federația sau de confederația din care făcea parte, în vederea unirii cu un alt grup, un alt stat, o altă federație sau confederație ori a formării unui grup, stat, federație sau confederație de state noi. 3 (Ist; îs) Războiul de ~ Războiul civil din 1861-1865 dintre statele nordice (aboliționiste) și cele sudice (susținătoare ale sclavagismului) ale Statelor Unite ale Americii.