ADIRONDACK, grup muntos în NE S.U.A. (New York), constituind sectorul nordic al M-ților Apalași. Alcătuit din roci dure caledoniene, modelate de eroziunea glaciară. Alt. max.: 1.629 m (vf. Mount Marcy). Mare rezervație forestieră și parc natural. În apropiere, stațiunea de sporturi de iarnă Lake Placid.

ALBANY [ɔlbəni]. 1. Fl. în Canada; 981 km. Izv. din Cîmpia înaltă a Marilor Lacuri și se varsă în G. James (G. Hudson) la Fort Albany. Cascade. 2. Oraș în NE S.U.A., port pe fl. Hudson, centru ad-tiv al statului New York; 117,7 mii loc. (1984); împreună cu Troy și Schenectady formează o conurbație cu 850,8 mii loc. (1988). Ind. constr. de mașini, textilă, siderurgie, chim.-farmaceutică, hîrtie. Rafinării de petrol. Universitate (1844).

AMERICÁN, -Ă (< America), adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Națiune constituită pe terit. S.U.A. din populații eterogene, de religie creștină (majoritatea populației). Există c. 260 de confesiuni religioase. ♦ Persoană aparținînd populației S.U.A. 2. Adj. Care aparține Americilor sau populației acestora, privitor la Americi sau la populațiile lor; (mai ales) care aparține S.U.A. sau populației lor, privitor la S.U.A. sau la populația lor. ♦ Arta a. = arta care s-a dezvoltat pe teritoriul S.U.A. și al Canadei și care a apărut o dată cu primii colonizatori. În arhitectură, în sec. 17 și 18 este caracteristic „stilul colonial” (construcții în lemn). Către sfîrșitul sec. 18 se impune în arhitectura oficială neoclasicismul („Capitoliul” din Washington), căruia i se adaugă în prima jumătate a sec. 19 neogoticul. Din a doua jumătate a sec. 19 se afirmă în construcțiile publice și de locuit arhitectura funcțională (cea mai semnificativă creație fiind „zgîrie-norii”). Folosirea scheletului de oțel, a betonului armat și a sticlei a dat posibilitatea unor soluții noi, formele evoluînd către simplitate și eleganță (Școala din Chicago-Louis Sullivan). Artele plastice s-au dezvoltat sub influența europeană, mai ales olandeză și engleză. În sec. 17-18, John Smibert crează un realism figurativ care durează aproape un secol, avînd ca reprezentanți principali pe: John Singleton Copley, Robert Feke, Benjamin West. Sec. 19 este dominat de influența neoclasică și și romantică, constînd în apariția peisajului „cu adevărat american” și în descoperirea „bunului sălbatic”. Se remarcă George Catlin, George Caleb Bingham și, după războiul de Secesiune, Thomas Eakins și Winslow Homer. Impresionismul, reprezentat mai ales de Mary Cassat nu are o importanță deosebită în evoluția a. a.. Sec. 20 începe cu o criză de identitate a artei, a cărei depășire o încearcă Școala celor opt („Școala lăzii de gunoi”) condusă de Robert Henri. Momentul intrării a. a. în contextul artei moderne îl constituie apariția Galeriei Stieglitz (Armony show). Sub influența marilor artiști postimpresioniști din Europa lucrează – încercînd în același timp o situare prin subiect în lumea americană – Arhur B. Dove, John Marin, Georgia O’Keefe. Perioada interbelică este dominată de așa-numitul „Imn al dinamului”, acceptare și deificare a industrialului ce va determina apariția stilului „Hard edge” și a trei artiști majori: Stuart Devis, folosind în lucrări sale colajul, schematismul decorativ și variațiunile abstracte, Alexander Calder cu „Stabilele” și „Mobilele” sale realizate în metal și David Smith cu sculpturile ideografice. În timpul și după al doilea război mondial, sub influența Bauhausului, F.L. Wright caută să creeze în spirit modern o arhitectură organică. I se adaugă o suită de pionieri ai arhitecturii moderne veniți din Europa: W. Gropius, Mies van der Rohe, E. Saarinen, R. Neutra. În artele plastice, Galeria „Arta secolului” a lui Peggy Guggenheim duce la apariția expresionismului abstract (Arshile Gorky), a picturii gestuale (Jackson Pollack) și a unui expresionism de nuanță brutal-tragică (Willem de Kooning). Prin arta abstractă a lui Rothko și Barnett Newman se ajunge la Noua Școală din New York, în cadrul căreia se dezvoltă curentele Op art (Noland), sculptura minimalistă, Pop Art (Rauschenberg, George Segal) și hiperrealismul anilor ’70 (Charles Close, Noël Mahaffey, Tony Smith).

ASSOCIATED PRESS [æsóușieitid] (AP), agenție de presă din S.U.A., înființată în 1848, cu sediul central la New York.

ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE (O.N.U.; în engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizație internațională guvernamentală cu sediul în United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondată, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la San Francisco de către 50 de state (intrată în vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizație cu vocație universală, creată în scopul menținerii păcii și securității internaționale prin luarea de măsuri colective împotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relațiilor prietenești între națiuni, promovarea cooperării internaționale în domeniul economic, social, cultural și umanitar. La 12 iun. 1941 este parafată la Londra „Declarația interaliată” în care semnatarii se angajau „să conlucreze cu celelalte națiuni libere, atît în timp de război, cît și în timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, președintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt și primul-ministru britanic Winston Churchill au căzut de acord asupra unor principii care urmau să favorizeze colaborarea internațională în scopul menținerii păcii și securității. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizației a fost folosit prima dată, la sugestia președintelui F.D. Roosevelt, în „Declarația Națiunilor Unite”, semnată, la Washington, la 1 ian. 1942, de către reprezentanții a 26 de state care luptau contra Axei și care și-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Într-o declarație semnată la Conferința de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite și Chinei au preconizat crearea unei organizații internaționale, obiectiv reafirmat de conducătorii Statelor Unite, Marii Britanii și U.R.S.S. la Conferința de la Teheran (1 dec. 1943). Primul proiect al O.N.U. a fost elaborat în cursul unei conferințe ținute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, În cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cînd, reprezentații U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite și Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii și funcționării acestei organizații mondiale. La 11 febr. 1945, după reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill și Stalin și-au declarat voința de a pune bazele unei „organizații generale internaționale pentru salvgardarea păcii și securității”. La 25 apr. 1945 reprezentanții a 50 de state s-au reunit la San Francisco în Conferința Națiunilor Unite asupra Organizației internaționale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptată în unanimitate. Aceasta definește scopurile și principiile Organizației, structura, organele principale și funcțiile acestora. A doua zi ei au semnat-o în auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanți. A intrat în vigoare după ce a fost ratificată de cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate și a majorității celorlalți semnatari (24 oct. 1945, nașterea O.N.U.). Prima Adunare Generală, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oară la Londra (17 ian. 1946) adoptă regulamentul său de ordine interioară. Adunarea Generală adoptă (24 ian. 1946) prima sa rezoluție consacrată în principal utilizării pașnice a energiei atomice și eliminării armelor atomice și a celorlalte arme de distrugere în masă. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generală proclamă oficial această zi drept „Ziua Națiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. În istoria sa de aproape șase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfășurat în condiții nefavorabile determinate de confruntarea din anii războiului rece, O.N.U. a reușit în mare măsură să răspundă speranțelor pe care omenirea le pusese în Organizație. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdicția armelor de distrugere în masă și neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului internațional, mediul, drepturile omului etc. Astfel, în iun. 1948 este stabilit în Palestina organismul Națiunilor Unite însărcinat cu supravegherea armistițiului, prima misiune de observare a Națiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obține încetarea focului între noul stat creat, Israel, și țările arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generală adoptă Declarația universală a omului (10 dec. 1948). În absența reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide să intervină de partea Coreii de Sud și să respingă invazia Nordului. O convenție de armistițiu în Coreea este semnată (27 iul. 1953) de către Comandamentul O.N.U. și Comandamentul China-Coreea de Nord. În 1954, Înaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiați primește primul dintre cele două Premii Nobel pentru Pace pentru intervențiile sale în favoarea refugiaților europeni. Adunarea Generală își ține prima sa sesiune extraordinară de urgență (1 nov. 1956) pentru a face față crizei Canalului Suez și creează (5 nov.) prima forță de menținere a păcii a O.N.U. – Forța de Urgență a Națiunilor Unite (F.U.N.U.). În sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intră în O.N.U. (cea mai numeroasă primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjöld moare într-un accident de avion în Congo, în cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adoptă un embargou voluntar asupra armamemtelor împotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aprobă trimiterea unei forțe de menținere a păcii în Cipru. Adunarea Generală retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sancțiuni obligatorii împotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de către Consiliul de Securitate. După „Războiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adoptă, la 22 nov. 1967, Rezoluția 242, baza viitoarelor negocieri care vizează instaurarea păcii în Orientul Mijlociu. Adunarea Generală aprobă Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare și cere statelor membre să-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intră în vigoare Convenția internațională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială. Adunarea Generală admite (25 oct. 1971) R.P. Chineză în O.N.U. În iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferință a Națiunilor Unite pentru Mediu care creează Programul Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generală recunoaște Organizație pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul internațional al femeii”, marcat de prima conferință O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizată la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de către Adunarea Generală la 18 dec. 1979 a Convenției asupra eliminării oricăror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor în domeniul politic, economic, social, cultural și civil. Consiliul de Securitate adoptă un embargou obligatoriu asupra armamentelor împotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generală convoacă prima sa sesiune extraordinară consacrată dezarmării (mai-iun. 1978). Trei ani după declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) proclamă oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generală adoptă Declarația asupra eliminării oricăror forme de intoleranță și discriminare pe bază religioasă. La 10 dec. 1982 este semnată Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării de către 177 state și două entități (cel mai mare număr de semnături puse pe un tratat în ziua votării). În dec. 1984 secretarul general Javier Pérez de Cuéllar creează Biroul de operații de urgență în Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generală adoptă Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferința de încheiere a Deceniului Națiunilor Unite pentru femei, care reunește mii de participanți. În sept. 1987 eforturile desfășurate de P.N.U.E. sunt încununate de semnarea Tratatului asupra protecției păturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montréal, primul acord mondial de protecție a mediului. În 1988 Operațiunile O.N.U. de Menținere a Păcii primesc Premiul Nobel pentru Pace (în acel moment erau în desfășurare un număr de 7). În apr. 1989, Grupul de Asistență O.N.U. pentru perioada de tranziție (G.A.N.U.P.T.) este trimis în Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud și pentru a furniza asistență în vederea alegerilor care au avut loc în nov. 1989 (Namibia devine independentă la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociată o încetare a focului în Angola (unde războiul civil se desfășura de 16 ani) supravegheată apoi de Misiunea de verificare a Națiunilor Unite în Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador și Frontul de Eliberare Națională (F.E.N.) semnează (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de încetare a focului și un tratat de pace, după 12 ani de război. Consiliul de Securitate ține prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul șefilor de stat și de guvern. În iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferința Națiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 șefi de stat și guvern și alți conducători (Conferința, cea mai mare din istorie, adoptă „Acțiunea 21” – plan de acțiune pentru dezvoltarea durabilă). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publică „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomație preventivă, de restabilire și menținere a păcii. La 27 apr. 1993 este declarată independența Eritreii, în urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la sută din electoratul înscris (Eritrea a fost pe urmă admisă ca membru al O.N.U. și al Organizației Unității Africane, azi Uniunea Africană). În mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizată de O.N.U., au drept consecință elaborarea unei noi Constituții și instalarea unui guvern democratic, marcînd încheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferința Mondială asupra drepturilor omului în timpul Anului Internațional al populațiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publică „Agenda pentru dezvoltare”, plan de acțiune al cărui scop este de a ameliora condiția umană. Au loc alegeri în Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Națiunilor Unite în Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marchează sfârșitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridică embargoul asupra armelor și altor restricții impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud își reia locul în Adunarea Generală, după 24 ani de absență. La 13 sept. 1994 Conferința Internațională a O.N.U. asupra populației și dezvoltării, reunită la Cairo, adoptă un Program de acțiune. În oct. 1994 au loc în Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internaționali. În același an, este adoptat un program de activitate, însoțit de manifestări care marchează a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Națiunilor Unite... aliate pentru o lume mai bună”. Se reunește la Copenhaga (mart. 1995) Conferința mondială pentru dezvoltare socială, una dintre cele mai importante reuniuni a conducătorilor politici, pentru a reînnnoi angajamentul de a combate sărăcia, șomajul și excluderea socială. La 26 iun. 1995 are loc la San Francisco (California) o conferință de celebrare a celei de a-50-a aniversări de la semnarea Cartei Națiunilor Unite, urmată la 22-24 oct. 1995 de o reuniune specială cu participarea șefilor de stat și guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generală adoptă Tratatul pentru interzicerea completă a experiențelor nucleare (Acest tratat, a cărui adoptare semnifică o cotitură în istoria eforturilor în materie de dezarmare și de neproliferare, este deschis semnării la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generală alege pentru prima dată un reprezentant al țărilor din Africa neagră (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care și România (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunării Generale a ales drept președinte pe ministrul de Externe al României, Corneliu Mănescu (era pentru prima dată în istoria de până atunci a organizației când un reprezentant al țărilor socialiste era ales în această demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totuși statutul de observator permanent). În anul 2002 au fost admiși ca membri Elveția (în urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) și Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizația pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic și Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Internațională de Justiție, Secretariatul. 1. Adunarea Generală este organul reprezentativ al O.N.U. alcătuit din reprezentanții tuturor țărilor membre (maximum 5 din fiecare țară), învestit cu dreptul de a discuta orice problemă de competența organizației. Rezoluțiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum și pentru celelalte organe sau instituții din sistemul Organizației Națiunilor Unite. Se întrunește în sesiuni ordinare anuale, dar și în sesiuni extraordinare sau de urgență, atunci când este necesar. Acestea din urmă sunt convocate de către Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majorității membrilor organizației. Ia hotărâri cu majoritatea simplă a membrilor prezenți și votanți sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandările pentru menținerea păcii etc.) și cu majoritate de două treimi în fiecare ședință plenară sau în Comisii. Adunarea Generală își stabilește propriile reguli de procedură și își alege un președinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ în domeniul menținerii păcii și securității internaționale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenți (R.P. China, Franța, Marea Britanie, S.U.A. și Federația Rusă, care ocupă locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, și 10 nepermanenți, aleși de Adunarea Generală (câte 5 în fiecare an), de regulă pentru un mandat de doi ani (în 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 și 2004-2005. România a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartiției geografice echitabile. Fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenți). Rezoluțiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricărui stat membru și la lucrările sale poate participa, fără drept de vot, orice membru al organizației. III. Consiliul Economic și Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promovează cooperarea internațională în domeniile economic și social. Este alcătuit din 54 de membri, aleși de Adunarea Generală pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartiției geografice echitabile (18 sunt aleși în fiecare an). Rezoluțiile sale au caracter de recomandări. Se întrunește anual, principala sa funcție fiind de a stabili direcțiile de acțiune și de a coordona agențiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale și pe domenii de activitate. Pentru prima dată România a fost aleasă membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutelă supraveghează administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) și-a declarat independența (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. și-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmând ca în viitor să fie convocat numai în cazul în care va apărea o situație deosebită. V. Curtea Internațională de Justiție (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizației, are sediul la Haga (Olanda) și cuprinde 15 judecători independenți, fiecare de altă naționalitate, aleși cu titlu personal (sau realeși), pentru o perioadă de 9 ani, cu majoritate absolută, de către Adunarea Generală și de către Consiliul de Securitate. Statul Curții este parte integrantă a Cartei O.N.U. Curtea rezolvă numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdicția sa intr-o anumită categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ și executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generală, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioadă de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Execută programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. și are delicata funcție de mediere. Au ocupat această funcție: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjöld – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Pérez de Cuéllar – Perú (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) și Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). În vederea desfășurării activității în bune condițiuni, Adunarea Generală, Consiliul de Securitate și C.E.S. au înființat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe lângă O.N.U. funcționează 5 comisii regionale, în calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economică pentru Europa (C.E.E.; în engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondată în 1947; sediu: Geneva (Elveția). Studiază problemele economice, tehnologice, și de mediu și face recomandări privind soluționarea acestora. Membri: statele europene, precum și Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel și S.U.A. – Comisia Economică și Socială pentru Asia și Pacific (C.E.S.A.P.; în engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondată în 1947 sub denumirea de Comisia Economică pentru Asia și Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire în urma reorganizării din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezintă singurul forum interguvernamental pentru Asia și Pacific. Acordă asistență tehnică, servicii de consultanță pe lângă guverne, programe de cercetare, pregătire și informare. Membri: statele din Asia și Pacific, precum și Franța, Marea Britanie, Rusia și S.U.A. – Comisia Economică pentru America Latină și Caraibe (C.E.A.L.C.; în engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondată în 1948; sediu: Santiago de Chile (Chile). Comisia colaborează cu guvernele statelor membre în analizarea problemelor economice naționale și regionale și acordă sprijin în elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordonează programe de asistență tehnică, cercetare, informare, pregătire a cadrelor și cooperare cu organizații naționale, regionale și internaționale. Membri: statele din America de Sud și zona Caraibelor, precum și Canada, Franța, Italia, Marea Britanie, Spania și S.U.A. – Comisia Economică pentru Africa (C.E.A.; în engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondată în 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitățile sale au ca scop încurajarea dezvoltării economice și sociale, creșterea cooperării dintre țările membre și dintre Africa și alte părți ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economică și Socială pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; în engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondată în 1974 sub denumirea de Biroul Economic și Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire în 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii și măsuri menite să promoveze cooperarea în domeniul economic și social. Membri: Arabia Saudită, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.

AUGUSTINĆIĆ [augústincici], Antun (1900-1979), sculptor iugoslav. Portrete și monumente („Monumentul păcii” din fața Palatului O.N.U., New York).

BARENBOIM, Daniel (n. 1942), pianist și dirijor israelian. Carieră internațională începută la 7 ani (integrala concertelor pentru pian de Mozart, a sonatelor și concertelor pentru pian de Beethoven etc.). A dirijat filarmonicile din Londra, New York, Viena, Berlin, Israel ș.a.

BARTHOLDI [bartoldí], Frédéric Auguste (1834-1904), sculptor francez. Autorul Statuii Libertății din New York.

BAUMOL [bɔ:məl], William Jack (n. 1922), economist american. Prof. univ. la New York. Constribuții la studiul analizei economice și a aplicării în practică a teoriilor economice („Productivitatea și sistemul american de conducere”, „Perspective”, „Piețe în concurență și teoria structurilor industriale”).

BENACERRAF, Baruj (n. 1920), medic american de origine venezuelană. Prof. univ. la New York și Boston. Cercetări de microbiologie, patologie, imunologie și oncologie. Specializat în imunogenetică, a descoperit și inaugurat studiul factorilor genetici în reglarea activității celulelor imunitare. Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie (1990), împreună cu S. Dausset și G.D. Snell.

BERNSTEIN [bærnștain], Leonard (1918-1990), dirijor, pianist și compozitor american. Directorul orchestrei filarmonice din New York (din 1958). Musicaluri („West Side Story”), muzică de balet, simfonii, sonate.

BINGHAMPTON [biŋəmtən], oraș în NE S.U.A. (New York), pe rîul Susquehanna, la S de Syracuse; 264 mii loc. (1984, cu suburbiile). Ind. constr. de mașini (avioane, aparate foto, vase fluviale), chimică (filme), încălț și alim. Universitate.

BJÖRLING [biörliŋ], Jussi (1911-1960), tenor suedez. A făcut parte din ansamblul operei Metropolitan din New York. Repertoriu francez și italian.

BREUER [brɔiər], Marcel (1902-1981), arhitect american de origine ungară. Profesor la Bauhaus și în S.U.A. Unul dintre reprezentanții funcționalismului. Clădiri (ambasada S.U.A. la Haga, Muzeul de artă americană „Whitney” la New York, Muzeul de artă din Cleveland), proiectare de mobilier.

BUFFALO [báfələu], oraș în NE S.U.A. (New York), port la L. Erie; 1,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Niagara Falls, St. Catharines ș.a.). Nod de comunicații și unul dintre pr. porturi la Marile Lacuri (c. 8 mil. t). Aeroport. Uzine siderurgice și ale metalurgiei neferoase, constr. de mașini (automobile, avioane, motoare electrice, material rulant); produse chimice și alim. Universitate (1846).

carillon (cuv. fr. [kariλõ] < lat. med. quadrilo, „grup de patru”) 1. Grup de clopote (inițial 4, de unde și numele), acordate diatonic* sau cromatic*, plasate în turnul catedralelor și acționate fie cu ajutorul unei claviaturi*, fie printr-un mecanism de ceasornic. C. e cunoscut încă din sec. 13, dar s-a răspândit mai ales între sec. 16-18 în N Franței și în Țările de Jos. C. moderne au până la 50 de clopote, cele mai mari aflându-se la Universitatea din Chicago și la Riverside Church din New York. 2. Piese scrise special pentru c (1) (compozitori: Mathias van der Gheyn, Pothoff, ambii din sec. 18) sau care imită clopotele. Cultivat de compozitorii preclasici, c. este reluat uneori și de cei moderni (Pièces impromptues pentru pian de Enescu se încheie cu un „C. nocturn”).

CALLAS, Maria (pseud. Mariei Kalogeropoulos) (1923-1977, n. New York), soprană americană de origine greacă. Voce de mare întindere. Repertoriu vast, de la coloratură la roluri dramatice („Norma” și „Puritanii” de Bellini, „Traviata” de Verdi, „Lucia di Lammermour” de Donizetti ș.a.). A cînta pe scena Scalie din Milano și la Metropolitan Opera din New York.

filarmonică 1. Societate muzicală având ca scop organizarea și realizarea unei vieți de concert (1) permanente, asigurată de colaborarea unor instrumentiști de mare calificare. 2. Orchestră* cu activitate permanentă, având în frunte dirijori proprii și învitând, de asemenea, șefi de orchestră și soliști reputați cu care se dau concerte extraordinare. (Ex. Orch. din Viena, Orch. din Berlin, Orch. F. Regală din Liverpool, Orch. F. din Leningrad, Orch. F. din Moscova, Orch. F. din Budapesta, Orch. F. Națională din Varșovia, Orch. F. din New York, Orchestra F. din Philadephia, F. „George Enescu”).

CARUSO, Enrico (1873-1921), tenor italian. Timbru și intensitate excepțională a vocii. A cîntat la Londra, la Scala din Milano, la Metropolitan Opera din New York ș.a. Creații remarcabile în „Carmen”, „Rigoletto”, „Paiațe”.

CENDRARS [sādrár], Blaise (pseud. lui Frédéric Sauser-Hall) (1887-1961), scriitor francez. Poeme-reportaj caleidoscopice de viziune cosmică și colorit exotic („Paștele la New York”, „Proza transsiberianului”); proză de aventuri cu inflexiuni lirice („Moravagine”, „Aurul”).

minimală, muzică ~ O definiție simplificatoare a noțiunii afirmată în spațiul amer., „minimal music”, ar viza o orientare muzicală postmodernă (Danuser, 1984), apărută după 1960, manifestată prin compunerea unui flux sonor repetitiv, adesea de lungă durată, unde muzica se transformă gradual prin repetarea ușor modificată a celor mai mici componente ale discursului. Conceptul a fost împrumutat din artele plastice din perioada respectivă: criticul Richard Wollheim publica în 1965, în Arts Magazine, un articol despre „minimal art”. În muzică, termenul este folosit de la începutul anilor ’70 (v. Tom Johnson, recenzie în The Village Voice, 1972), desemnând la început diverse tendințe muzicale manifestate din 1960: „muzica hipnotică”, „pulsatorie”, „repetitivă”, „procesuală”, „modulară”, „sistemică” etc. A devenit emblematic pentru creația americanilor La Monte Young (n. 1935), Terry Riley (n. 1935), Steve Reich (n. 1936) și Philip Glass (n. 1937), ceea ce nu înseamnă că cei citați ar fi fost de acord cu această etichetă. (Reich vorbește mai degrabă de „muzica – proces gradual”). M.m. este cunoscută așadar și sub denumirea de „sistemică” (semnificația termenului de „sistem” în jur de 1960 de referă la varietatea de noi practici componistice, dintre acestea accentul fiind pus pe repetiție). Este vorba de repetări extinse ale unui motiv* sau un grup de motive muzicale (Riley), repetările fiind guvernate de un sistem: fie lungirea progresivă a materialului repetat (Glass), fie discrepanțe care modifică simultaneitatea (Reich) etc. Alături de ancorarea în cultura californiană (al cărei sincretism relevă puternice influențe asiatice), în scena avangardistă a New York-ului, de experiența muzicii seriale*, asimilarea lui J. Cage, a practicii de jazz*, pop* și rock*, de folosirea posibilităților electronice, de raporturile stabilite între compozitor și practica interpretativă în asambluri proprii, compozitorii americani de m.m. studiază – și din punct de vedere interpretativ – muzicile extra-europene. Acest interes îi conduce în diverse zone asiatice și africane: în India (Glass, Riley, Young), Africa de N (Glass), Africa de V (Reich). Unele piese vizează psihologia receptării, ceea ce a condus spre descrierea autorilor drept componenți ai „școlii new-yorkeze hipnotice” (Johnson, 1989). În publicațiile muzicale de lb. engleză s-a folosit adesea termenul de „minimalism” sau „muzică minimală” fără un conținut specific, ci doar ca extindere la muzică a termenului din artele plastice. De fapt, încă nu s-a clarificat în literatura de specialitate definirea precisă, bine delimitată, a m.m. Însăși enumerarea trăsăturilor caracteristice – repetiție, non-evoluție, reducția materialului tematic, armonic, ritmic, renunțarea la expresivitatea tradițională, decontextualizarea, renunțare la finalitate și scop – nu descriu exclusiv și nici integral m.m. În plus, reprezentanții săi au stiluri componistice extrem de diferite: concepțile personale includ elemente minimale aplicate la diverși parametri* muzicali (desfășurarea temporală non-evolutivă pe sunete lungi, dedusă dintr-o practică a muzicii seriale la Young, construcția pe un model unic a frazei* muzicale, generator de multiple variante, sonoritate continuă / pulsatorie, cu schimbări lent – gradual, repetiții mecanice ale unui singur cluster* etc.). Diatonia*, în unele cazuri întoarcerea la funcționalitate armonică justifică pe unii teoreticieni să considere minimalismul drept curent postmodern (v. postmodernă, muzică). În multe cazuri, repetiția ritmică se cuplează chiar cu tonalitatea* tradițională (John Adams, n. 1947). Criticii amer. preferă definirea m.m. ca orientare genuin amer., extinsă la numeroși alți compozitori; ei au studiat însă prea puțin afinitățile minimaliștilor cu jazz-ul, semnificative la Reich, Riley și Young. Acestora le urmează compozitori mai tineri care aderă la minimalism – în spațiul amer. și englez. În ceea ce privește compoziția europ., atributele m.m. se pot găsi, pasager, în creații semnificative: exemplul cel mai celebru îl constituie György Ligeti (1923-2006), care utilizează tehnici minimaliste în Poéme symphonique (1962), Continuum (1968), Clocks and Clouds (1972), Studiile pentru pian (1985), adică suprapuneri de grile ritmice, ritmuri iluzorii, transformări repetitive de pattern-uri. De altfel, predilecția pentru cercetarea folc. african îi conduc pe Ligeti, Reich și Riley spre similitudini creatoare. Pierzând cu timpul semnificațiile sale inițiale, m.m. devine în anii ’90 un „mainstream” al muzicii cotidiene, de la muzica reclamelor la genul „tehno”, „hip-hop” (repetivitatea, motorica), muzica ambientală (liniște pseudo-meditativă). Tendința de a uza de formule simple, în scopul obținerii unui efect psihic maxim, alătură această orientare unui tip de neoromantism, practicat în ideea găsirii unei noi accesibilități a „muzicii contemporane”.

CHAPLIN [tʃæplin], Sir Charles Spencer (1889-1977, n. Londra), actor, regizor și producător de film englez. Îndelungată activitate în cinematografie (debut 1914). Creator al celebrului Charlot, personaj comic și în același timp tragic, simbol al omului simplu în luptă cu viața. Comedii cu substrat de polemică socială („Piciul”, „Goana după aur”, „Luminile orașului”, „Dictatorul”, „Timpuri Noi”, „Luminile rampei”, „Un rege la New York”).

CHARGAFF [tʃá:gəf], Erwin (1905-2002), biochimist american de origine austriacă. Prof. univ. la New York. Contribuții fundamentale la stabilirea structurii dublu-elicoidale a DNA. Autor (împreună cu J.N. Davidson) al primei monografii asupra biochimiei acizilor nucleici.

CHARTERIS [tʃá:tris], Leslie (1907-1993), scriitor american. Romane polițiste: creator al personajului „Sfîntul” („Sfîntul la New York”).

METRÓU (METRÓ) (< fr.) s. n. Mijloc de transport în comun pe cale ferată urbană, cu precădere subterană, cu trenuri rapide, alcătuite obișnuit din 3-8 vagoane. În m. subterane, calea ferată se montează în tuneluri care au adâncimi până la 60 m. Primul m. din lume a fost construit la Londra (1860-1863). Cele mai extinse rețele de m. sunt: la New York (1868, peste 500 km), Londra (408 km), Paris (1900, peste 300 km), Berlin (1902, 235 km), Moscova (1935, 230 km), Tokyo (1927, 155 km), Ciudad de Mexico (1902, peste 140 km), Seul (1972, 120 km). M. din Moscova transportă cei mai mulți călători (mai mult de 2 miliarde pe an). În România, construcția primei linii de m. a început în 1975, în București, fiind dată în folosință la 16 noiembrie 1979; ulterior, s-au construit încă două magistrale, în prezent rețeaua având o lungime de peste 60 km. Sin. metropolitan (2).

STATUIA LIBERTĂȚII, monument situat la întrarea în G. New York, pe ins. Liberty (Bedloe), reprezentând o femeie care ține în mână o torță, simbol al S.U.A. și orașului New York, realizată în 1886 de sculptorul francez Frédéric-Auguste Bartholdi (1834-1904) și dăruită de Franța guvernului american. Înălțime 40 m. Declarată monument național (23,5 ha) și inclusă (în 1984) în Patrimoniul cultural universal.

*New York (engl.) [pron. nĭuĭorc] s. propriu n., art. New Yorkul

airbus s. n. (av.; franțuzism) Aerobuz ◊ „Este vorba de proiectul unui uriaș avion de pasageri, de 300 de locuri. Încă nu se reușise să fie studiat cu atenție acest proiect și, la Londra, au început să vină oferte pentru un «airbus» american.” Sc. 4 IX 67 p. 1. ◊ „Avion de tipul celor cu rază lungă de acțiune, la construcția căruia au participat mai multe țări vest-europene, așa-numitul «airbus» a parcurs, fără escală, distanța dintre Paris și New York în 8 ore.” Sc. 20 XI 75 p. 4; ◊ „[...] guvernul britanic rămâne reticent, pe de o parte datorită dificultăților financiare pe care le întâmpină Airbus iar pe de alta datorită concurenței acerbe pe care o pregătesc Boeing și McDonnell-Douglas, deocamdată în avantaj net față de aerobuzul construit de consorțiul vest-european.” R.l. 10 III 84 p. 6; v. și 21 III 74 p. 6, 30 VIII 78 p. 6 [pron. erbüs] (din fr., engl. airbus; DMN 1965, BD 1970)

antiterorist, -ă adj. Care protejează în cazul unui act de terorism ◊ „Nu demult și orașul New York a găzduit o expoziție originală. Tema: vestimentație antiteroristă.” R.l. 17 VI 82 p. 6 (din anti- + terorist; cf. fr. antiterroriste)

bărbat-cavaler s. m. Bărbat cu atitudine cavalerească ◊ „Nefiind suficiente bărci de salvare pentru cei 2200 de pasageri de pe navă, peste 1000 de bărbați au consimțit să-și sacrifice viața lăsând să plece femeile și copiii. În 1931, o asociație a femeilor de pe «Titanic» a organizat ridicarea la New York a unei statui în memoria «bărbaților-cavaleri» de pe navă. Statuia s-a pierdut însă [...] și a fost regăsită în 1978 de actualul președinte al societății bărbaților «titaniști».” R.l. 3 V 85 p. 6; v. și 10 V 85 p. 1 //din bărbat + cavaler//

bos(s) s. m. (americanism) Patron; căpetenie, inițial în America ◊ „[...] lângă frontiera cu Franța s-au depistat câteva rețele cu largi ramificații la New York și Marsilia, au fost închiși câțiva renumiți «boss» ca G.B., G. A. sau L.L.” I.B. 6 IV 74 p. 6. ◊ „După moartea lui G. G., «capo di tutti capi» (bosul boșilor) își dispută postul doi candidați: C.G. și A. D.” Sc. 20 V 77 p. 5. ◊ „Boșii vechi au dat mâna cu boșii noi.” R.l. 20/21 II 93 p. 8; v. și I.B. 28 XII 74 p. 4, ◊ Rev. 22 25 X1 XI/91 p. 6; v. și gheretist, interpol (din engl. americ., fr. boss; D. Am., DP; DEX, DN3)

cuvânt-cheie s. n. Cuvânt de mare importanță ◊ „Cuvântul-cheie al politicii externe franceze este independența.” R.l. 22 I 67 p. 6. ◊ „La New York a apărut al doilea volum al unei biografii scrise de L.S. Primul volum, publicat în 1968, se numea «O’Neill, fiu și dramaturg». Volumul al doilea se numește «O’Neill fiu și artist». Cuvântul-cheie este, în ambele titluri «fiu».” R.lit. 21 III 74 p. 30; v. și L. 27 V 67 p. 9, Cont. 16 II 73 p. 11, 2 II 74 p. 10, R.lit. 23 V 74 p. 18 (din cuvânt + cheie, după fr. mot-clef; DMN 1968)

cvasitotalitate s. f. Cantitate aproape totală ◊ „Hotărârea Muzeului Metropolitan din New York de a oferi spre vânzare cvasitotalitatea colecțiilor sale numismatice – în ansamblul lor 6664 de piese – a produs spectaculoase oscilații pe piața monetelor antice.” R.l. 21 XI 72 p. 6. ◊ „Potrivit directorului general al U.N.I.C.E.F., cvasitotalitatea copiilor din lume ar putea ca, până în anul 1990, să fie imunizați împotriva maladiilor infantile [...]” R.l. 10 V 85 p. 6 (din cvasi- + totalitate; cf. fr. quasitotalité; DMC 1968; FC I 142; DN3)

display s. n. (tehn.) ◊ „Ieri, pentru prima dată am jucat șah la teleimprimator, împotriva unei mașini [...] electronice de calcul «Varian-72». De dimensiunea unui dulap mediu, având alături un teleimprimator terminal [...] avea deasupra sa un display – un fel de ecran TV care înfățișa tabla de joc.” R.l. 27 VIII 75 p. 5. ◊ „Compania Philips a realizat o mașină de scris electronică «W.P. 5001» care oferă o serie de avantaje în raport cu mașinile obișnuite. Textul dactilografiat apare pe display – un ecran asemănător celui de televizor.” R.l. 30 XI 77 p. 6. ◊ „La New York există deja un display electronic care aduce permanent la zi cuantumul uriașei datorii publice a Americii, de ordinul trilioanelor de dolari.” Ad. 22 XI 93 p. 8; v. și bancă (de informații), fotozaț [pron. displei] (din engl. display; TDE; DEX-S)

extraatmosferic, -ă adj. Aflat în afara atmosferei ◊ „Grupul de lucru al Comitetului O.N.U. pentru folosirea spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice și-a început activitatea.” R.l. 10 IX 66 p. 4. ◊ „La Palatul Națiunilor Unite din New York se desfășoară lucrările Comitetului O.N.U pentru utilizarea pașnică a spațiului extraatmosferic.” R.l. 14 VI 75 p. 6. ◊ „Odată cu revenirea pe Terra a navei cosmice «Soiuz-28» s-a consumat un episod important, s-a inaugurat o etapă nouă a colaborării în cadrul programului «Intercosmos» pentru explorarea și folosirea spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice.” Sc. 11 III 78 p. 2; v. și R.l. 16 IV 83 p. 6 (din fr. extra-atmosphérique; DMN 1966; DEX-S)

oraș-mamut s. n. Oraș de mari proporții ◊ „[...] a vizitat recent New Yorkul. A dorit, firește, ca în limita timpului fixat să cunoască cât mai mult orașul-mamut.” Fl. 4 VII 70 p. 32. ◊ „Se apreciază că pe harta acestei regiuni vor apărea adevărate orașe-mamut, cu populații de până la 40 milioane de locuitori.” Sc. 19 X 75 p. 6 (din oraș + mamut)

planning familial sint. s. Controlul nașterilor într-o familie, planificarea nașterii copiilor ◊ „[...] președintele planning-ului familial din New York le-a ținut partea fabricanților, păpușile care nasc sunt foarte bine venite; ele le vor da părinților ocazia să le vorbească copiilor despre modul în care se fac copiii [...]” As 15 XI 92 p. 4. ◊ „Nivelul educațional este un determinant important al gradului de cunoaștere a metodelor de planning familial.” ◊ Rev. 22 31/94 p. 11; v. și Z. 13 VI 95 p. 4; v. și contraconcepție (din fr. planning familial; cf. engl. family planning; PR 1960, BD 1970)

postfațat, -ă adj. ♦ 1. Urmat de o postfață ◊ „În revista «Mioritza» a Universității de limbi și literaturi romanice Rochester din New York [...], în volumul VIII, dec. 1983, postfațat de Mircea Eliade [...]” R.lit. 2 II 84 p. 24. ◊ „Umberto Eco – Numele trandafirului. Romanul este tradus și postfațat de Florin Chirițescu [...]” R.lit. 10 I 85 p. 2; v. și 16 V 85 p. 24. ♦ 2. (Prin extensie) Urmat ◊ „Nu cred că mai este necesar să aduc argumente în sprijinul organizării unor spectacole de teatru prefațate, sau mai bine-zis, postfațate de un dialog viu, direct între scenă și public.” Cont. 1 II 75 p. 2 (din postfață + -at)

preț-record s. n. Preț foarte ridicat ◊ „O statuetă din bronz suflată cu aur, găsită la un fermier englez, a fost vândută cu un preț-record: 36750 lire.” Sc. 18 XII 72 p. 4. ◊ „La o licitație ce a avut loc la galeriile «Christie’s» din capitala britanică, un vas chinezesc din secolul 15 a fost achiziționat la prețul record de 183880 dolari.” R.l. 15 VI 75 p. 6. ◊ „Tabloul «Hina Naruru» de Paul Gauguin a atins la licitație la New York prețul record de 1,9 milioane mărci.” R.lit. 17 VII 75 p. 22; v. și R.l. 28 III 74 p. 6, Sc. 28 V 74 p. 6 (din preț + record)

slum s. n. (cuv. engl.) Cartier (casă) insalubru/ă și foarte sărăcăcios/oasă ◊ „3050 la sută din populația urbană a țărilor sărace trăiește la ora actuală în «slums»-uri, în condiții înspăimântătoare.” Sc. 2 XI 75 p. 4. ◊ „Este porecla pe care localnicii au dat-o slums-ului Nishinari, cea mai mare aglomerație de cocioabe din Japonia încă de acum 50 de ani. Având o suprafață de 0,62 km pătrați, slums-ul se întinde în sud-vestul orașului Osaka.” Sc. 8 VII 76 p. 4. ◊ „[Imaginea] slumsului din New York.” R.l. 30 VI 80 p. 6; v. și Sc. 26 XII 75 p. 3; v. și favela [pron. slam; scris și slums, pornindu-se, greșit, de la pl. engl.] (DN3)

snack(-bar) s. n. (anglicism) Bufet expres ◊ „Într-un snack-bar din New York au năvălit ieri noapte trei tineri înarmați.” R.l. 9 X 74 p. 6. ◊ „În corpul «B», cumpărătorii vor avea la dispoziție, foarte curând, un restaurant, cofetărie, un snack-bar.” Sc. 14 XII 75 p. 3. ◊ „În 23 săptămâni dăm drumul și la snack în timpul zilei.” R.l. 27 X 92 p. 6; v. și braca, shop [pron. snec-bar] (din engl. snack-bar; cf. fr. snack-bar; DN3, DEX-S)

supermaraton s. n. (sport) Întrecere sportivă care cere un efort mai mare chiar decât maratonul ◊ „Faimoasa cursă contra-cronometru Bordeaux-Paris (un supermaraton al ciclismului, aproape 600 km parcurși fără escale)” I.B. 23 XI 72 p. 3. ◊ „K.B. a încheiat unul din cele mai originale și dificile supermaratoane atletice.” R.l. 2 IX 75 p. 6. ◊ „Supermaraton. Irlandezul T.M. a realizat un neobișnuit record, la alergare, parcurgând în 53 de zile distanța de 3046 mile dintre New York și San Francisco.” Sc. 29 X 77 p. 6. ◊ „Un supermaraton pe o distanță de 3400 km de-a lungul Marelui Zid Chinez [...]” I.B. 10 VII 86 p. 8; v. și Sc. 12 VI 80 p. 5 (din fr. supermaraton; PR 1950; DEX-S)

superordinator s. n. (eletron.) Ordinator de foarte mare capacitate ◊ „Superordinator. Firma japoneză «Fujitsu» a anunțat realizarea unui superordinator capabil să efectueze un miliard de operații pe secundă.” I.B. 22 I 85 p. 4. ◊ „Primele modele ale unei game de superordinatoare au fost prezentate marți la New York de I.B. M.” R.l. 14 II 85 p. 6; v. și I.B. 2 III 85 p. 8, R.l. 30 IX 85 p. 6; v. și megabit (1984) //din super- + ordinator//

teatru-laborator s. n. Teatru experimental (de tineret) ◊ „Teatrul laborator al studenților bucureșteni, «Podul», își reia activitatea.” Cont. 15 I 71 p. 4. ◊ „Teatrul viu (Living Theatre), cea mai cunoscută grupare de avangardă din S.U.A., s-a afirmat la New York și a fost stimulat de modelul Teatrului-laborator al lui Jerzy Grotowski.” (f.d.) (din teatru + laborator)

training s. n. Antrenament, pregătire ◊ „Am aflat de inițiativa înființării unui centru de jurnalism (training) sub auspiciile Fundației pentru Jurnalism Independent din New York.” R.l. internaț. 14 XI 94 [pron. treining] (din engl. training; cf. fr. training; DMC 1975; DN3; cuv. este relativ vechi în rom. cu sensul „haină pentru sport”)

transplant s. n. (med.) ♦ 1. Transplantare de organe, țesuturi printr-o intervenție chirurgicală ◊ „Congresul mondial consacrat problemei transplantului de organe a reunit la New York somități mondiale.” Fl. 21 IX 68 p. 28; v. și L. 24 IV 69 p. 2122, Sc. 30 XI 79 p. 5; v. și bancă (de transplantologie), imunologie. ♦ 2. Trecere dintr-un domeniu în altul ◊ „Alt transplant de inteligență și perseverență umană: sonda Surveyor-7.” Luc. 13 I 68 p. 3. ◊ „Transplanturi se pot face în orice domeniu, după cum vedem în zilele noastre, dar culturile naționale refuză soluri străine.” Luc. 6 IV 68 p. 10 (din engl. transplant; cf. fr. transplant; DMC 1950; Th. Hristea în LR 3/72 p. 198199; DZ; DEX, DN3; cuvântul a început să fie folosit frecvent numai după ce la 3 XII 67 a fost efectuat primul transplant de inimă de la om la om)

FONDUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; în engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din țările devastate de război cu alimente, medicamente și îmbrăcăminte. Prin Rezoluția Adunării Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutorare a copiilor a căpătat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat în vigoare convenția asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. același an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de șefi de stat sau de guvern, care adoptă un plan de acțiune în sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat în sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins în 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.

AGENȚIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU ENERGIA ATOMICĂ (A.I.E.A.; în engl.: Internațional Atomic Energy Agency – I.A.E.A.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Viena (Austria), creată la 7 oct. 1957, în scopul coordonării activităților internaționale pentru cooperarea tehnico-științifică în domeniul utilizării tehnologiei nucleare în scopuri pașnice. Are birouri de legătură în Canada, Geneva, New York și Tōkyō, laboratoare în Austria și Monaco și un centru de cercetări la Triest (Italia), administrat de U.N.E.S.C.O. A.I.E.A. are 134 state membre (2002), printre care și România (din 1957).

DE DUVE [dɔ diú:v], Christian René (n. 1917), medic, histolog și biochimist american de origine belgiană. Prof. univ. la New York. Lucrări privind structura și funcțiile celulei și organitelor subcelulare, alterărilor formațiunilor intracelulare în țesuturile patoligice. A studiat insulina, glucagonul. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1974), împreună cu A. Claude și G.E. Palade.

bisérică și (vechĭ, azĭ Trans.) besérecă și besérică și (maĭ vechĭ) băsérecă f., pl. ĭ (lat. basĭlĭca, d. vgr. basiliké, regală (adică „casă”); fr. basoche, corpu funcționarilor și avocaților unuĭ tribunal, unuĭ palat de justiție. V. busuĭoc, basilică). Societatea tuturor credincĭoșilor: biserica creștinească. Ramură a bisericiĭ creștineștĭ: biserica romană, cea grecească. Edificiu în care se adună credincioșiĭ: biserica catedrală. Cler, preuțime. – Cele mai marĭ bisericĭ sînt: Sfîntu Petru din Roma (în care încap 45000 de oameni), domu din Milano (36000), Sfîntu Paul din Roma (32000), Sfîntu Paul din Londra (25000), Sfînta Sofia din Constantinopole (23000), Notre-Dame din Paris (21000), domu din New-York (16000), catedrala din Pisa (12000), Sfîntu Ștefan din Viena (12000) și Sfîntu Marcu din Veneția (7000).

HERLEA, Nicolae (n. 1927, București), bariton român. Voce de o rară calitate, dublată de un autentic talent actoricesc. Interpret al marilor roluri din repertoriul italian („Bărbierul din Sevilla” de Rossini, „Nunta lui Figaro” de Mozart, „Rigoletto” de Verdi). Carieră internațională pe marile scene ale lumii (Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York).

CUCLIC, Dimitrie (1885-1978, n. Galați), compozitor român la București și New York (1924-1930). Simfonii, opere („Traian și Dochia”, „Bellérophon”, „Meleagridele”), lucrări vocal-simfonice, piese instrumentale, un concert pentru vioară și orchestră, muzică de cameră, numeroase lieduri și coruri. Un tratat de estetică muzicală. Versuri.

LUNA PARK, parc de distracții în aer liber, oferind variate distracții; printre cele mai celebre din lume sunt: Coney Island (New York), Prater (Viena), Tivoli (Copenhaga), Battersea Park (Londra).

LUNDY [lándi], Victor Alfred (n. 1923), arhitect american. Lucrări de orientare funcționalistă: prima biserică unitariană din Westport (Connecticut), Biserica Învierii din Harlem (New York), Centrul comercial interamerican din Miami (Florida).

LANDSTEINER [lændʃtainər], Karl (1868-1943), chimist și medic american de origine austriacă. Stabilit în S.U.A. (1922). Prof. univ. la Viena și New York. Unul dintre fondatorii imunologiei. A descoperit (1900) grupele sangvine la om, pe care le-a clasificat în: A, B, AB, O (1909), punând bazele științifice ale tratamentului prin transfuzii și a descoperit (1940, împreună cu A.S. Wiener) factorul Rhésus (Rh negativ și pozitiv). A studiat poliomielita, demonstrând (1909, împreună cu E. Popper) natura infecțioasă a acesteia. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1930).

LABOV [léibəu], William (n. 1927), lingvist american. Prof. univ. la Pennsylvania. Unul dintre principalii reprezentanți ai sociolingvisticii, domeniu pe care l-a dezvoltat, creând o școală. Contribuții fundamentale privind corelația dintre variațiile lingvistice și factorii sociali („Modele sociolingvistice”, „Stratificarea socială a englezei la New York”).

LA CHAISE [la ʃéz], Gaston (1882-1935), sculptor american de origine franceză. Stabilit în S.U.A. (1906), naturalizat în 1916. Nuduri feminine în bronz, caracterizate prin simplitate și monumentalitate („Tors”, „Femeie în picioare”). Basoreliefuri la Rockfeller Center din New York.

ROCKFELLER [rákifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi și oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industriaș și filantrop american. Continuând afacerile cu petrol ale tatălui său, a fondat (1862) prima antrepriză petrolieră, în 1863 o rafinărie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporații, care i-a adus venituri imense. Dedicându-se activităților filantropice, a creat Fundația R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetări medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refăcută (după distrugerile din Primul Război Mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industriaș și filantrop american. Fiul lui R. (1). A continuat donațiile tatălui său (locul pe care s-a construit sediul Națiunilor Unite), a construit Center R. și a restaurat în stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic și filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepreședinte al S.U.A. (1974-1977), în timpul lui G. Ford. Colecționar de artă. A făcut donații la Muzeul de Artă Modernă și a fondat Muzeul de Artă Primitivă, ambele în New York.

RÖHEIM [róuheim], Géza (1891-1953), psihanalist și etnolog american de origine maghiară. Prof. univ. la Budapesta și New York. A cercetat, cu ajutorul unei metode psihanalitice, populațiile primitive din Australia și Noua Guinee, susținând existența unui complex oedipian universal („Originea și funcția culturii”, „Eroii falici și simboluri materne în mitologia australiană”).

JURAN, Joseph M. (1904-2008, n. Brăila), inginer american de origine română. Stabilit în S.U.A. (1912). Prof. univ. la New York. Contribuții deosebite la dezvoltarea managementului calității („Calitatea produselor. Tratat practic de planificare, proiectare și control”). M. de onoare al Acad. Române (1991).

SARATOGA SPRINGS [særətóugə spriŋz], oraș în NE S.U.A. (New York), situat la poalele m-ților Adirondack, pe fl. Hudson, la 53 km N de Albany; 26,2 mii loc. (2000). Ind. textilă și alim. Izv. minerale; stațiune balneoclimaterică și centru turistic. Aici, în timpul Războiului pentru Independența Coloniilor Engleze din America de Nord (1775-1783), trupele americane, conduse de generalul Horatio Gates, au înfrânt trupele engleze, conduse de generalul John Burgoyne, silindu-le să se predea (19 sept. și 7 oct. 1777).

OCHOA [outʃóuə], Severo (1905-1993), biochimist american de origine spaniolă. Prof. univ. de farmacologie și ulterior de biochimie la New York. Contribuții importante la descifrarea codului genetic și al mecanismului biosintezei acizilor nucleici. A demonstrat rolul important al acidului ribonucleic în creșterea celulară. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1959), împreună cu A. Kornberg.

PERLEA, Ionel (1900-1970, n. sat Ograda, jud. Ialomița), dirijor și compozitor român. Stabilit în S.U.A. (1949). Prof. la Conservatorul din București. Director al Operei din București. Dirijor de operă la Cluj și București; concerte simfonice cu orchestrele Filarmonicii și Radio (1936-1944), apoi carieră internațională în Italia (1945-1949, dirijor permanent la Scala din Milano), apoi în S.U.A. la Metropolitan Opera și Carnegie Hall din New York și în alte orașe. Prof. la Manhattan School of Music. Turnee în întreaga lume. Mare interpret al creației românești; Paul Constantinescu, Th. Rogalski, S. Drăgoi, M. Andricu, M. Jora și al repertoriului universal, unul dintre marii dirihjori români de reputație mondială. Creație simfonică și camerală de orientare neoclasică și de inspirație națională (un cvartet de coarde, „Variațiuni simfonice pe o temă proprie”, un concert de pian, lieduri).

QUEENS [kwenz], unul dintre cele cinci mari cartiere ale orașului New York, situat în V ins. Long Island, limitat de cartierele Brooklin (V), Manhattan (NV) și The Bronx (N), Nassau County (E) și G. Jamaica (S); 281,4 km²; 2,23 mil. loc. (2002). În Q. se află aeroporturile John F. Kennedy și La Guardia, St. John’s University (1870), Parcul Flushing Meadow, Centrul Național de tenis Forest Hill ș.a. Aici au avut loc târgurile mondiale din 1939 și 1964. Multe parcuri (2.600 ha). Locuit inițial de indieni, ulterior s-au instalat olandezi (1635), care au întemeiat așezările Maspeth, Flushing, Newtown, iar în 1683, britanicii au organizat în această zonă o provincie pe care au numit-o Catherine of Braganza. Din 1898 a devenit cartier al orașului New York, fiind unit cu celelate cartiere prin poduri și tunele, între care Queens-Midtown Tunnel (1930).

PIAZZOLLA, Astor (1921-1992), compozitor argentinian. Creație amplă (simfonii, concerte muzică de cameră, de film, opere), caracterizată de o pulsație ritmică proprie. Carieră începută la New York și continuată la Buenos Aires. Revoluționează tangoul, influențându-i stilul („Baladă pentru moartea mea”, „Chiquilin de Bachin”, „Baladă pentru un nebun”), compunând pe texte de o valoare poetică incontestabilă (Borges).

PIERCE [piərs], John Robinson (1910-2002), inginer american. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în laboratoarele Bell Telephone din New York și New Jersey. Prof. la California Institute of Technology (din 1971) și tehnolog șef la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena (din 1979). Contribuții în domeniul tuburilor electronice de frecvențe foarte înalte, care au dus la proiectarea sateliților pentru telecomunicații (satelitul „Echo” lansat în 12 aug. 1960). A publicat sub pseud. J.J. Coupling literatură științifico-fantastică.

DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ, document adoptat la 4 iul. 1776, la Philadelphia, de Congresul continental al reprezentanților celor 13 colonii engleze din America de Nord, prin care acestea s-au declarat independente. D., concepută de Thomas Jefferson, reprezenta chintesența celor mai înalte concepte politice și filozofice ale sec. 18. Ziua de 4 iul. a devenit sărbătoarea națională a S.U.A. Declarația de independență Atunci când, în decursul evenimentelor omenești, devine necesar ca un popor să desfacă legăturile politice care l-au unit cu un altul și să-și asume printre Puterile lumii statutul aparte și egal la care îl îndreptățesc Legile Naturii și ale lui Dumnezeu, un elementar respect față de legile nescrise ale umanității impune ca acesta să declare cauzele care îl constrâng la separațiune. Considerăm ca adevăruri grăitoare că toți oamenii s-au născut egali, că sunt înzestrați de către Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără dreptul la Viață, la Libertate și la căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Oamenii instituie Guverne, care își derivă dreptele lor puteri din consimțământul celor guvernați. Că, ori de câte ori, o Formă de Guvernare devine o primejdie pentru aceste țeluri, este Dreptul Poporului să o schimbe sau să o abolească și să instituie un nou Guvern bazat pe acele principii și organizat în acele forme de exercitare a prerogativelor sale care i se vor părea cele mai nimerite să-i garanteze acestui Popor Siguranța și Fericirea. Prudența, într-adevăr, va fi aceea care va dicta ca Guvernele de mult statornicite să nu fie schimbate pentru motive neînsemnate sau vremelnice; iar întreaga experiență ne învață că omenirea este mai dispusă să sufere, atâta vreme cât răul poate fi tolerat, decât să-și facă dreptate prin abolirea formelor de guvernare cu care s-a obișnuit. Dar atunci, când un lung șir de abuzuri și de uzurpațiuni urmărind invariabil același Scop, demonstrează intenția de a subjuga Poporul unui Despotism absolut, este dreptul său, este datoria sa să înlăture un asemenea Guvern și să găsească noi Garanți ai securității lui viitoare. Tot astfel a fost și suferința răbdătoare a acestor Colonii; și tot astfel este acum nevoia ce le obligă să schimbe fostele lor Sisteme de Guvernământ. Istoria actualului Rege al Marii Britanii este o istorie de repetate ultraje și uzurpațiuni, având toate ca scop direct statornicirea unei Tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a dovedi cele spuse, să supunem Faptele judecății unei lumi nepărtinitoare. A refuzat să-și dea Acordul pentru Legile cele mai benefice și mai necesare binelui public. A interzis Guvernatorilor săi să valideze Legi de importanță imediată și presantă dacă aceștia nu le suspendau până la obținerea asentimentului său; iar când acestea erau suspendate ca atare, el a neglijat cu totul să se ocupe de ele. A refuzat să sancționeze alte Legi ce aduc înlesniri unor mari circumscripții, dacă locuitorii acestora nu renunțau la dreptul de Reprezentare în Legislativ, un drept de valoare inestimabilă pentru ei și înspăimântător doar pentru tirani. A convocat corpurile legiuitoare să se întâlnească în locuri neobișnuite, inconfortabile și la mare distanță de Oficiile Publice cu unicul scop de a-i istovi pentru a-i face să se conformeze măsurilor sale. A dizolvat în mod repetat Camerele Reprezentanților pentru că acestea s-au opus cu bravă fermitate încălcării de către el a drepturilor poporului. A refuzat mult timp, după astfel de dizolvări, să permită alegerea altora; drept urmare, Puterile Legislative, neputând fi anihilate, au revenit Poporului în totalitatea sa pentru a fi exercitate, Statul rămânând între timp expus tuturor primejdiilor de invazie din exterior și de frământare în interior. S-a străduit să împiedice popularea acestor State; în acest scop obstrucționând Legea Naturalizării Străinilor; refuzând să sancționeze ale legi de natură să încurajeze migrarea înspre aceste locuri și înăsprind condițiile pentru noi Alocări de Pământuri. A împiedicat Administrarea Justiției, refuzând să-și dea Asentimentul pentru Legile care stabilesc Puterile Judecătorești. I-a făcut de judecători dependenți în totalitate de Voința sa în privința duratei exercitării funcției și a cuantumului și plății salariilor acestora. A înființat o mulțime de Noi servicii și a trimis încoace armate de Funcționari. care să ne hărțuiască oamenii și să le spolieze agoniselile. Și-a păstrat printre noi, în timp de pace, Armatele sale Regulate, fără Consimțământul corpurilor noastre legiuitoare. A acționat în așa fel încât Armata să fie independentă de Puterea Civilă și superioară acesteia. S-a însoțit cu alții ca să ne supună unei jurisdicții străine de constituția noastră și nerecunoscută de legile noastre; dându-și Asentimentul pentru Actele acestora de pretinsă Legislație: Pentru a încartirui printre noi mari corpuri de militari înarmați; Pentru a-i proteja de pedeapsă printr-un simulacru de Judecată pentru orice Crime pe care le-ar fi comis împotriva Locuitorilor acestor State; Pentru a împiedica Comerțul nostru cu toate colțurile lumii; Pentru a ne impune taxe fără Consimțământul nostru; Pentru a ne priva, în multe cazuri, și de avantajele proceselor la Curtea cu Juri; Pentru a ne duce peste Mări spre a fi judecați pentru pretinse delicte; Pentru abolirea liberului Sistem de Legi Engleze într-o Provincie învecinată, stabilind înăuntrul acesteia o guvernare Arbitrară și lărgindu-i Hotarele astfel încât să o folosească imediat drept exemplu și instrument pentru introducerea aceleiași conduceri absolute în aceste Colonii; Pentru înlăturarea Statutelor noastre, pentru abolirea Legilor noastre cele mai prețioase și pentru modificarea fundamentală a Formelor noastre de Guvernământ; Pentru suspendarea propriilor noastre Corpuri Legiuitoare și pentru a se fi declarat investiți cu puterea de a elabora legi pentru noi în toate cazurile, fără discriminare. A renunțat la Guvernare aici, declarându-ne în afara Protecției sale și a dus Război împotriva noastră. Ne-a prădat mările, ne-a pustiit Coastele, ne-a ars orașele și a distrus viețile oamenilor noștri. În momentul de față transportă mari Armate de Mercenari străini pentru a desăvârși actele aducătoare de moarte, pustiire și tiranie, începute în împrejurări de o Cruzime și Perfidie cu greu egalate chiar și de cele mai barbare epoci și total nedemne de Conducătorul unei națiuni civilizate. I-a constrâns pe Concetățenii noștri Capturați în largul Mării să ridice Armele împotriva Țării lor, să devină călăii prietenilor și Fraților lor sau să cadă ei înșiși răpuși de Mâinile acestora. A incitat la răzmerițe în rândurile noastre și s-a străduit să-i aducă încoace pe locuitorii de la frontierele noastre, nemiloșii Sălbatici Indieni, a căror lege de război bine-știută este de distrugere fără discriminare a tuturor, indiferent de vârstă, sex sau condiție socială. La fiecare etapă a acestor Opresiuni, Noi am înaintat Petiții de Reparare a Nedreptății în cei mai umili termeni: Cererilor Noastre repetate li s-a răspuns doar cu repetate injurii. Un Principe, al cărui caracter este astfel marcat de acțiuni care, fiecare în parte, ar putea defini un Tiran, este nepotrivit să fie conducătorul unui popor liber. Nu se poate nici spune că nu le-am atras atenția fraților noștri britanici. I-am avertizat din când în când cu privire la încercările legislativului lor de a-și extinde jurisdicția în mod inadmisibil asupra noastră. Le-am reamintit împrejurările emigrării și stabilirii noastre aici. Am apelat la simțul lor înnăscut de dreptate și mărinimie și i-am implorat în numele legăturilor noastre de rudenie comună să dezavueze aceste uzurpațiuni, care, în mod inevitabil, vor duce la întreruperea legăturilor și a corespondenței noastre. Au fost însă și ei surzi la vocea dreptății și a legăturii de sânge. Trebuie, de aceea, să acceptăm necesitatea de a ne Separa și de a-i considera, ca și pe restul umanității, Dușmani pe timp de Război și Prieteni pe timp de Pace. De aceea, noi, Reprezentanții STATELOR UNITE ALE AMERICII, întruniți în Congresul General, făcând apel la Judecătorul Suprem al omenirii pentru a cântări corectitudinea intențiilor noastre, declarăm și publicăm solemn, în Numele și prin Autoritatea investită de bunul Popor al acestor Colonii, că aceste Colonii Unite sunt și de drept trebuie să fie STATE LIBERE ȘI INDEPENDENTE; că ele sunt Absolvite de orice loialitate față de Coroana Britanică și că orice legătură politică între ele și Statul Marii Britanii este și trebuie să fie desfăcută în întregime și că, în calitate de State Libere și Independente au puteri depline să declare Război, să încheie Pace, să contracteze Alianțe, să stabilească Legături Comerciale și să facă toate actele și lucrurile pe care Statele Independente pot să le facă de drept. Și, pentru a susține această Declarație, punându-ne nădejdea în protecția Providenței Divine, ne legăm unii de față de alții cu Viețile noastre, Averile noastre și cu sfânta noastră Onoare. Declarația de mai sus a fost, din ordinul Congresului, autentificată și semnată de către următorii membri: John Hancock; NEW HAMPSHIRE: Josiah Bartlett, William Whipple, Matthew Thornton; MASSACHUSETTS BAY: Samuel Adams, John Adams, Robert Treat Paine, Elbridge Gerry; Rhode Island: Stephen Hopkins, William Ellery; CONNECTICUT: Roger Sherman, Samuel Huntington, William Williams, Oliver Wolcott; NEW YORK: William Floyd, Philip Livingston, Francis Lewis, Lewis Morris; NEW JERJEY: Richard Stockton, John Witherspoon, Francis Hopkinson, John Hart, Abraham Clerk; PENNYSYLVANIA: Robert Morris, Benjamin Rush, Benjamin Franklin, John Morton, George Clymer, James Smith, George Taylor, James Wilson, George Ross; DELAWARE: Caesar Rodney, George Read, Thomas M’Kean; MARYLAND: Samuel Chase, William Paca, Thomas Stone, Charles Caroll, of Carrollton; VIRGINIA: George Wythe, Richard Henri Lee, Thomas Jefferson, Benjamin Harrison, Thomas Nelson Jr., Francis Lightfoot Lee, Carter Braxton; NORTH CAROLINA: William Hooper, Joseph Hewes, John Penn; SOUTH CAROLINA: Edward Rutledge, Thomas Lynch Jr., Arthur Middleton; GEORGIA: Button Gwinnett, Lyman Hall, George Walton. SE DECIDE ca exemplare ale Declarației să fie trimise diverselor adunări, convenții și comitete sau consilii de securitate și diverșilor comandanți ai trupelor continentale; ca Declarația să fie adusă la cunoștință în fiecare dintre Statele Unite, la nivelul conducerii armate.

PATTI, Adelina (pe numele adevărat Adela Juana Maria P.) (1843-1919), soprană italiană. A debutat la 16 ani, la New York, în „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti. Carieră îndelungată, celebră în întreaga lume. Voce cu extindere extrem de amplă, agilitate a vocalizelor, timbru excelând prin bogăție și claritate, emisie de o egalitate perfectă. Roluri de coloratură și dramatice („Aida”, Cherubino din „Nunta lui Figaro”, Zerline din „Don Juan”, Margareta din „Faust”). A cântat și la București (1885) în spectacole organizate și conduse de G. Stephănescu. Retrasă de pe scenă în 1889, a continuat să dea concerte în teatrul său particular din Anglia până în 1914. Prima cântăreață de la care s-au păstrat discuri. Membru post-mortem al Acad. (1990).

PERRIN [perẽ] 1. Jean-Baptiste P. (1870-1942), fizician francez. Emigrat în S.U.A. (1940). Prof. univ. la Sorbona și la Univ. Columbia din New York. Studii privind sedimentarea unor particule aflate în mișcarea browniană, care au condus la determinarea (1908) numărului lui Avogadro, fundamentând astfel concepția atomică asupra structurii materiei. Cercetări asupra razelor catodice, a fluorescenței, emisiei și recepției sunetelor. Lucrări: „Tratat de chimie fizică. Principiile termodinamicii”, „Mișcarea browniană și realitatea moleculară”, „Atomii”, „Elementele fizicii”, „Știință și speranță”. M. de onoare al Acad. Române (1930). Premiul Nobel pentru fizică (1926). 2. Francis P. (1901-1992), fizician francez. Fiul lui P. (1). Prof. univ. la Sorbona. Cercetări de fizică nucleară; a stabilit teoretic (1939) posibilitatea reacțiilor în lanț. Înal comisar pentru energia atomică (1951-1970).

ROCHESTER [rótʃistə] 1. Oraș în Marea Britanie (Anglia), la 45 km SE de Londra, port în estuarul râului Medway; 127,7 mii loc. (2001). Aeroport. Rafinărie de petrol. Ind. aluminiului, a constr. de mașini (avioane, mașini agricole), mat. de constr. (ciment), hârtiei și alim. Centru turistic. Catedrala romanică Saint Andrew, construită în anii 604-605, distrusă parțial de danezi, reconstruită în 1082 de episcopul Gundulf și amplificată în sec. 14-15 (în stil gotic); ruinele unui castel fortificat, construit în 1088 de William II; Donjon (sec. 12), castelul Guildhall (1687). Muzeu, spitalul Charity (1579), Școala de matematică (1707). Vechi oraș roman (Dubrobricae), a fost un activ centru episcopal în anul 604. Menționat documentar în 1189. 2. Oraș în NE S.U.A. (New York), port pe țărmul de S al lacului Ontario, la gura de vărsare a râului Genesee, la 114 km ENE de Buffallo; 217,1 mii loc. (2002). Aeroport. Construcții de aparate optice (camere video, copiatoare, lentile) și fotografice (aici se află Compania Eastman-Kodak și corporația Xerox), de instrumente de precizie și control, de mașini-unelte, subansamble auto, utilaje textile, radioreceptoare, echipament electric, echipament pentru stomatologie ș.a. Ind. chimică (filme fotografice), pielăriei și încălțămintei, textilă și alim. (prelucr. fructelor, în special a merelor). Centru de cercetări nucleare. Institut Tehnologic (1829), Universitate (1850). Muzeu internațional de fotografie, amenajat în casa lui George Eastman; Galerie de Artă; Teatru; orchestră simfonică; Planetarium; Festivalul liliacului (anula, în luna mai). Parcul Monroe (2.000 ha). Grădină zoologică. În 1789, Allen Ebenzer a construit pe râul Genesee o moară de cereale pentru indienii seneca din această zonă. În 1811, omul de afaceri, colonelul Nathaniel Rochester a cumpărat moara și a ridicat apoi mai multe construcții, devenind (în 1812) așezare permanentă cu numele R., care s-a dezvoltat rapid după construirea canalului Erie (1817-1825) și a hidrocentralei de pe râul Genesee. Declarat oraș în 1834. Centrul orașului (down town), printr-un plan de sistematizare, a căpătat o nouă înfățișare (1960-1980).

SOTHEBY’S, casă pentru vânzarea prin licitație a obiectelor de artă, colecțiilor de carte rară ș.a. fondată, în 1744, la Londra de Samuel Baker. Își trage numele de la John Sotheby, nepotul fondatorului; cel mai de seamă reprezentant al familiei s. a fost anticarul S.L. Sotheby (1805-1861), expert principal în incunabule și manuscrise. După Primul Război Mondial s-a specializat pe pictura sec. 19-20, îndeosebi pe impresioniști. După al Doilea Război Mondial s-a stabilit la New York, iar din 1983 a trecut în proprietatea americanului A. Alfred Taubman. Are o rețea de sucursale în întreaga lume.

RITZ [rits], César (1850-1918), om de afaceri elvețian. După ce, ani la rând, a condus mai multe hoteluri, a înființat (1898, Paris) compania hotelieră R., cu numeroase hoteluri în marile orașe ale lumii (Paris, Londra, New York ș.a.).

ROBBINS [róbinz], Jerome (1918-1998), dansator și coregraf american. Creator al unui nou stil de dans modern prin integrarea temelor clasice pe muzică de jazz („Colivia”, „După-amiaza unui faun”). Realizator al coregrafiei unor comedii muzicale („Regele și eu”). Fondator (1966) al Teatrului liric american „Atelier”; codirector (1969-1989) al Teatrului de balet din New York al lui G. Balanchine. A compus numeroase lucrări („Dansuri la adunare”, „Fantezie liberă”). Premiul Oscar pentru coregrafie: 1962 („Poveste din Cartierul de Vest”).

LEDERBERG [léidəbə:g], Joshua (1925-2008), genetician american. Prof. la Univ. din Wisconsin, Stanford (California) și Columbia (New York). A descoperit, împreună cu E.L. Tatum, fenomenul de recombinare genetică la colibacilul Escherichia coli, apoi, împreună cu N.D. Zinder, transducția bacteriană sau transferul prin intermediul unui bacteriofag (virus bacterian) al informației genetice de la o bacterie la alta. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1958). împreună cu G.W. Beadle și E.L. Tatum.

LEDERMAN [lədəmən], Leon Max (n. 1922), fizician american. Prof. univ. la New York. Prin experiențele realizate împreună cu M. Schwartz și J. Steinberger (1962), a descoperit existența a două tipuri de neutrini, cel electronic și cel miuonic. Premiul Nobel pentru fizică (1988), împreună cu M. Schwartz și J. Steinberger.

LEE [li:], Tsung-Dao (n. 1926), fizician american de origine chineză. Stabilit în S.U.A. (1946). Prof. la Univ. Columbia (New York). Cercetări de mecanică statistică, astrofizică și fizică nucleară; împreună cu C.N. Yang, a descoperit nerespectarea legii de conservare a parității în cazul interacțiunilor electromagnetice slabe. Premiul Nobel pentru fizică (1957), împreună cu Chen Ning Yang.

MANHATTAN [mænhætn], insulă lângă coasta atlantică a S.U.A., cuprinsă între fl. Hudson (la V), G. New York (la SSV), str. East River (la S și SE) și Duyvil Creek Harlem River (la E și NE); 60 km²; lungime: 22 km; lățime max.: 3,6 km. Descoperită în 1524 de navigatorul florentin Giovanni da Verrazano, vizitată de exploratorul Henry Hudson în 1609 și cumpărată în 1626 de la indieni (pentru 24 de dolari) de către Compania Indiilor de Vest, care a construit aici Fort Amsterdam și apoi (1637) așezarea New Amsterdam. În 1664, insula a fost cucerită de englezi, iar așezarea a primit numele de New York. În prezent, M. constituie zona centrală a orașului New York, fiind legată de continent și de ins. Long Island prin numeroase poduri și tunele. Aici se află Palatul O.N.U., Metropolitan Museum of Art, Metropolitan Opera, Columbia University, celebrul Broadway, Empire State Building ș.a.

MANHATTAN TRANSFER, grup vocal american, constituit în 1969, la New York, avându-i în componență pe Tim Hauser, Laurel Masse (înlocuit de Cheryl Bentyne), Alan Paul și Janis Siegel. Repertoriu instrumental de jazz în versiunea vocală și gospel. Tehnică remarcabilă. Discografie selectivă: „Bodies and Soul”, „The offbeat of Avenues”, „The Best Of” etc.

MAHLER [má:lər], Gustav (1860-1911), compozitor și dirijor austriac. Elev al lui A. Bruckner. Din 1908 a trăit în S.U.A. Creația sa, impresionantă, cuprinde simfonii monumentale, dintre care unele cu soliști vocali și cor, cicluri de lieduri cu acompaniament de orchestră („Cântecele ucenicului pribeag”, „Cântecele copiilor morți”, „Cântecul pământului”). Opera sa sintetizează trăsături ale simfonismului romantic și face legătura cu noua școală vieneză. Originalitatea muzicii lui M. este dată de antinomii și paradoxuri, de conflicte intime și viziuni metafizice; a reușit să unească în opera sa toate elementele spectacolului liric: muzica, drama, poezia, decorul. Remarcabil orchestrator. A format dirijori iluștri, între care B. Walter și și O. Klemperer; a dirijat orchestrele din Viena, Praga, Hamburg, New York. A editat opera completă a lui Weber și a terminat opera acestuia „Cei trei Pintos”.

MADISON SQUARE GARDEN [mædisən skwεər ga:dn], arenă sportivă cu o capacitate de 20.000 locuri, construită (1968) în orașul New York; celebră datorită întrecerilor sportive (baschet, box, hochei și turneele de tenis Masters, organizate aici începând din 1989).

MARATÓN (< fr.; {s} n. localit. Maraton) s. n. Probă de atletism, care constă în alergarea pe o distanță de 42,195 km. Inclusă în programul Jocurilor Olimpice de la prima ediție modernă, din 1896, la Atena (câștigată de un tânăr țăran, Spiridon Louis, devenit erou național). Această probă, a celei mai lungi alergări, și-a câștigat o extraordinară popularitate, răspândindu-se în toată lumea, unele concursuri devenind tradiționale, cu mii de participanți, bărbați și femei (m. de la New York, de la Tōkyō, Rio de Janeiro etc.).

MEHTA, Zubin (n. 1936), dirijor indian. Director al Orchestrei Simfonice din Montréal (1961-1967), al Orchestrei Filarmonice din Los Angeles (1962-1978) și al celei din New York (1978-1991); director muzical (din 1969), numit pe viață (din 1981) al Orchestrei Filarmonice a Israelului; director al Operei de Stat din Bavaria (din 1998). Carieră internațională, cu un repertoriu amplu, simfonic și de operă, cu numeroase prime audiții absolute. Concerte în România.

MEIER [máiər], Richard (n. 1934), arhitect american. Influențat de mișcarea modernistă și de raționalismul reprezentat, în special, de Le Corbusier și G. Terragni. Importante lucrări la: New York (Centrul rezidențial Twin Parks), Frankfurt am Main (Muzeul de Artă Decorativă), Atlanta (Muzeul de Artă), Paris (sediul Canalului de televiziune Plus) și Barcelona (Muzeul de Artă Contemporană).

LIPPMANN [lipmən], Walter (1889-1974), ziarist și politolog american. A scris editorialele ziarului „New York Herald Tribune” (1931-1967), contribuind la definirea tendințelor neoliberalismului în economie. Secretar al Comisiei de pregătire a Conferinței de Pace de la Paris (1918-1919). Lucrări: „Orașul liber”, „Opinia publică”, „Războiul rece”.

LIPPOLD [láipəld], Richard (1915-2002), sculptor și designer american. Prof. univ. la New York. Influențat de constructivism, a creat lucrări din fibre metalice complexe, reprezentând figuri geometrice elementare în raport sugestiv cu spațiul (Centrul Lincoln din New York, Catedrala St. Mary din San Francisco, Muzeul aerului și spațiului din Washington, Deutsche Bank din Frankfurt).

LAZARSFELD [léizərfeld], Paul Felix (1901-1977), sociolog american de origine austriacă. Stabilit în S.U.A. (1934). Prof. univ. la Columbia (New York). A folosit procedee matematice în cercetarea și codificarea fenomenelor sociale („O introducere conceptuală în analiza structurii ascunse”, „Votarea”). Interesat de problemele comunicării la nivelul maselor („Filozofia științelor sociale”).

LAZARUS [læzərəs], Emma (1849-1887), poetă și eseistă americană. Poeme („Admetus și alte poeme”). Sonetul său „Noul Colos”, închinat Statuii Libertății din New York, gravat pe soclul monumentului, este un cuvânt de bun-venit adresat emigranților sosiți pe pământul american.

LOSSKI 1. Nikolai Onufrievici L. (1870-1965), filozof rus. Expulzat din țară (1922), a trăi în Cehoslovacia până în 1945, când s-a stabilit în S.U.A., unde a rămas până în 1952. Prof. univ. la Sankt-Petersburg și la New York. Creator al sistemului filozofic cuprinzând elemente de platonism, personalism și mistică („Fundamentarea intuiționismului”, „Lumea ca tot organic”, „Premisele bunătății absolute”, „Intuiția senzorială, intelectuală și mistică”, „Istoria filozofiei ruse”). 2. Vladimir Nikolaevici L. (1903-1958), teolog ortodox rus. Fiul lui L. (1). (din 1922, a trăit la Praga, apoi la Paris). A prezentat Occidentului tradiția dogmatică și mistică a ortodoxiei drept teologia prin excelență („Încercare asupra teologiei mistice a Bisericii Răsăritului”, „Introducere în teologia ortodoxă”).

SAINT LAWRENCE [sənt lórəns] (SFÂNTUL LAURENȚIU) 1. Fl. navigabil în E și SE Canadei, axat pe o vale glaciară, prin care se scurg apele din sistemul Marilor Lacuri în Oc. Atlantic; 1.225 km; supr. bazinului hidrografic; 1,3 mil. km². Izv. din lacul Ontario, curge pe direcție SV-NE, formează granița între Canada (prov. Ontario) și S.U.A. (statul New York) pe 195 km lungime, respectiv între orașele Kingston și Cornwall, trece prin Montréal și Quebéc și se varsă în golful omonim printr-un estuar. La ieșirea din lacul Ontario are 4 km lățime, iar la vărsare (în dreptul orașului Quebéc) are 16 km lățime. Este o importantă arteră hidroenergetică și de navigație, prin intermediul căreia se asigură legăturile între Oc. Atlantic și interiorul continentului nord-american. De-a lungul sistemului Marilor Lacuri și al fl. S.L. s-au construit progresiv de către S.U.A. și Canada, începând din 1783 numeroase canale și ecluze pentru crearea unei căi de navigație de la Lacul Superior și până la Oc. Atlantic, lungă de 3.790 km,. Între 1912 și 1932 a fost construit canalul Welland, unul dintre cele mai importante din acest sistem (23 km). În anii 1954-1959 s-a construit barajul Moses-Saunders, între orașele Cornwell (Canada) și Massena (S.U.A.), în urma căruia s-a format un lac ale cărui ape pun în mișcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalată de 1.800 MW. La ieșirea din L. Ontario se află Parcul Național Insulele S.L. (400 ha), care cuprinde o porțiune din malul canadian al fluviului și 13 ins. mici, renumită arie recreațională. Fl. S.L. a fost descoperit de navigatorul francez Jacques Cartier (1534-1535). Afl. pr.: Ottawa, Saint-Maurice, Saguenay, Manicouagan, Richelieu, Yamaska, Saint-Francis, Chaudière. 2. Estuar al fl. S.L., extins pe 650 km lungime, între orașul Quebéc la SV și ins. Anticosti la NE, cu o lățime max. de 125 km și una minimă de 20 km. 3. Golf în NV Oc. Atlantic, mărginit de țărmul estic al Canadei, situat între pen. Labrador (la N și NV), ins. Newfoundland (E și NE), pen. Nova Scotia (S și SV) și pen. Gaspé (V); 155 mii km²; ad. max.: 530 m. Maree max.: 2 m. Comunică cu Oc. Atlantic prin str. Belle Isle (în N) și str. Cabot (în E). În el se varsă fl. S.L. În interiorul acestui golf se află ins. Anticosti, Prince Edward și Madeleine. Îngheață în iernile foarte friguroase. Descoperit de Jacques Cartier în cea de-a doua călătorie (1534-1535). 4. Ins. americană locuită de inuiți, în M. Bering, la 190 km V de țărmul pen. Alaska și 241 km S de str. Bering; 4,4 mii km²; 153 km lungime; 16-56 km lățime. Alt. max.: 672 m. Orașe: Savoonga, Gambell. Vegetație de tundră. Vânătoare de foci. Descoperită în 1728 de exploratorul rus Vitus Bering.

SILLS [silz], Beverly (pe numele adevărat Belle Silberman (1929-2007), soprană americană. Considerată una dintre cele mai mari voci de coloratură a sec. Carieră de mare succes pe marile scene ale lumii, în peste 50 de opere (Bellini, Donizetti, Masanet, Mozart, Rossini, Verdi). Roluri în opere transpuse pe marele ecran. După retragerea de pe scenă (1979) conduce New York City Opera.

SINATRA [siná:trə], Frank (pe numele adevărat Francis Albert Sinatra) (1915-1998), cântăreț și actor american. Personalitate de seamă a industriei muzicale americane. Voce suplă, caldă, charismatică. Cântă jazz, apoi muzică pop („Strangers in The Night”, „New York, New York”, „My Way”, „For Once In My Life”). Celebritatea dobândită este transferată pe ecran în comedii muzicale de consum, dar și în drame unde nu se sfiește să fie dur, cinic, amoral („Înalta societate”, „Amicul Joey”, „Candidatul din Manciuria”, „Expresul colonelului von Ryan”). Premiul Oscar 1953 („De aici în eternitate”).

LIVING THEATRE, The ~ [liviŋ θíatə], companie americană de teatru fondată la New York, în 1947, de Julian Beck și soția sa Judith Malina. Sub influența ideilor lui B. Brecht și A. Artaud, a fost una dintre cele mai semnificative formații de avangardă din istoria spectacolului american de după război. A montat piese în care accentul era pus pe expresia corporală, pe improvizație și pe participarea publicului; a propagat ideile non-violenței și libertății sexuale.

LLANO [λáno] ESTACADO (STAKES PLAIN [stéikt plein]), câmpie înaltă în S.U.A. (Texas, Oklahoma și New York), cu aspect de platou; 90,6 mii km²; între 300 și 1.500 m. Vegetație de semideșert. Zăcăminte de petrol și gaze naturale.

LOEWI [lövi], Otto (1873-1961), biochimist american de origine germană. Stabilit în S.U.A. (1940). Prof. univ. la Graz și al Colegiul de Medicină din New York. A studiat farmacologia substanțelor active asupra sistemului nervos vegetativ și a stabilit natura chimică a procesului de transmitere a excitației prin sinapse și rolul acetilcolinei în acest proces. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1936), împreună cu Sir Henry H. Dale.

LONG ISLAND [loŋ áilənd], insulă situată lângă coasta atlantică a S.U.A., în ESE orașului New York, despărțită de ins. Manhattan prin golful cu același nume și str. East River; 4,5 mii km². Lungime: 190,6 km; lățime max.: 37 km. În V insulei se găsesc cartierele New York-ului, Brooklyn și Queens. Explorată în 1609 de H. Hudson și colonizată de olandezi (1623) și englezi (1640). În aug. 1776, aici a avut loc prima mare confruntare din timpul Războiului pentru Independența Coloniilor Engleze din America de Nord, între trupele conduse de G. Washington și cele ale lui W. Howe.

LUCA 1. Fănică L. (pseud. lui Ștefan Iordache) (1894-1968, n. București), lăutar, cântăreț și naist român. Creator al școlii românești de nai folcloric (a întemeiat prima catedră de nai la Liceul de muzică din București, 1950). Solist al orchestrei „Barbu Lăutaru” (din 1948). Turnee în străinătate cu trupe folclorice. A cântat la Expozițiile internaționale de la Paris (1937) și New York (1939). 2. Damian L. (pe numele adevărat Drăghici Gheorghe) (n. 1936, București), naist român. Nepot și elev al lui L. (1). Stabilit în Belgia (1981), unde a înființat o școală de interpretare și învățare a naiului. Solist al orchestrei „Barbu Lăutaru” (1959-1974) și al ansamblului folcloric „Rapsodia Română” (1974-1981). Virtuoz al repertoriului tradițional lăutăresc al naiului, cu adaptări din repertoriul clasic și de café-concert internațional. Compoziții originale („Dublu concert pentru nai”, „Trei concerte pentru nai și orchestră simfonică”).

LÚPTĂ (lat. lucta) s. f. 1. Înfruntare, bătaie (corp la corp) între două sau mai multe persoane (de obicei fără folosirea armelor). ◊ L. dreaptă v. drept (6). ♦ (La pl.) Ramură sportivă în care doi luptători se întrec, după anumite reguli. L. sunt organizate pe categorii, după greutatea luptătorilor (48, 52, 57, 61, 68, 74, 82, 90, 100 și 130 kg). Luptele libere s-au aflat în programul olimpic, de la prima ediție din 1896 (Atena), iar cele greco-romane din 1908 (Londra). Primul campionat mondial s-a desfășurat la New York în 1885. În România luptele au o foarte veche tradiție: în 1902, în sala Eforie din București s-a desfășurat o mare competiție internațională. Sportivii români au început să se afirme în arena internațională începând cu 1956 (Olimpiada de la Melbourne). De-a lungul anilor ei au deținut supremația în multe competiții. prin sportivi ca: D. Pârvulescu, Gh. Berceanu, V. Bularca, N. Gingă, C. Alexandru, I. Draica ș.a. ◊ Lupte greco-romane = formă de lupte la care procedeele tehnice se aplică numai la partea superioară a corpului (de la linia de centură în sus). Lupte libere = formă de lupte la care procedeele tehnice de luptă se aplică la oricare din părțile corpului, putând fi executate și cu ajutorul picioarelor. 2. Bătălie între două forțe armate inamice. ♦ Fig. Efortul pe care îl fac doi adversari sau două puteri rivale pentru a-și impune voința, pentru a triumfa interesele lor etc. ◊ L. de clasă = (în teoria marxist-leninistă) luptă desfășurată (pe plan economic, politic și ideologic) între clase cu interese fundamentale opuse. A fost folosită de regimurile comuniste pentru eliminarea adversarilor politici. 3. (BIOL.) Lupta pentru existență = denumire dată de Darwin corelațiilor dintre organisme și mediu datorită cărora supraviețuiesc indivizii cu cele mai avantajoase caractere adaptative („lupta” organismelor cu mediul abiotic, dintre organismele aceleiași specii și dintre specii diferite).

MAKAROVA, Natalia Romanova (n. 1940), balerină americană de origine rusă. Prim-balerină (1955-1970) a Teatrului de operă și balet „Kirov” (Leningrad), a Baletului Regal din Londra (1970) și apoi a Teatrului American de Balet din New York (1970-1980). În 1980 și-a fondat propria companie. Roluri de referință în „Giselle”, „Mefisto”, „Lacul lebedelor”, „Carmen”, „Frumoasa din pădurea adormită”.

EMPIRE STATE BUILDING [émpəiə stéit bíldiŋ], clădire în New York (Manhattan), situată pe Fifth Avenue. Construită în 1930-1931, are 102 etaje (449 m) și este una dintre cele mai înalte clădiri din lume. Sediu a numeroase instituții publice.

FALLACI, Oriana (1929-2006), ziaristă și scriitoare italiană. Cunoscută corespondentă de război în Vietnam, Orientul Mijlociu, America de Sud. A colaborat la principalele publicații din lume („Life”, „New York Times”, „Washington Post” ș.a.). Romane („Penelopa în război”, „Scrisoare către un copil nenăscut”, „În Sh’allah”, „Un bărbat”).

FERRARI, Ettore (1849-1930), sculptor italian. Viziune romantică exprimată în forme clasice (monumente: „Garibaldi” la Rovigo, „Lincoln” la New York, „Heliade Rădulescu” la București, „Ovidiu” la Constanța).

FLOROVSKY, Gheorghi Vasilievici (1893-1979), preot și teolog ortodox rus. Stabilit în S.U.A. Prof. univ. la New York și New Jersey. Preocupat de istoria ecleziastică, patristică și de gândirea teologică ortodoxă rusă („Aspecte ale istoriei bisericești”, „Părinții răsăriteni din sec. al IV-lea”, „Părinții bizantini din sec, al VI-lea”, „Căile teologiei ruse”).

FUBINI, Guido (1879-1943), matematician italian. A emigrat în S.U.A. (din 1938). Prof. univ. la Genova, Torino și New York. Studii în domeniul analizei matematice și al geometriei diferențiale proiective.

GARCIA LORCA [garθia], Federico (1898-1936), poet și dramaturg spaniol. Lirica sa, de inspirație folclorică și modernistă, având ca fundal peisajul andaluz, este străbătută de obsesia dragostei, a sângelui și a morții („Carte de poeme”, „Romancero țigănesc”, „Poetul la New York”). Teatru poetic evoluând sub semnul tragicului de inspirație patriotică („Mariana Pineda”, „Nuntă însângerată”, „Casa Bernardei Alba”). Condamnat de un tribunal franchist, a fost executat.

GENERAL ELECTRIC, societate americană de mașini și aparataj electric. Fondată (1892) la New York, a construit prima locomotivă electrică (1895) și un nou tip de locomotivă Diesel (1934). În 1986 a încorporat societatea RCA (Radio Corporation of America), iar în 1990 societatea franceză Thomas (echipament medical). Produce: echipamente electrice, electronice, medicale, locomotive, turbine, vehicule militare, sateliți ș.a.

GERMER [dʒə:rmər], Lester Halbert (1896-1971), fizician american. Prof. la Univ. Cornell (New York); Cercetări în domeniile radiațiilor X și particulelor elementare; împreună cu C.J. Davisson, a pus în evidență difracția electronilor (1927). Lucrări privind tuburile electronice în vid.

GESTUALÍSM s. n. Mișcare în pictura expresionistă abstractă („Action painting”) apărută la New York, în 1945, influențată de expresionismul german și de procedeele automatice suprarealiste, al cărei principali reprezentanți au fost: F. Kline, J. Pollock, W. De Kooning.

DVOŘAK [dvórjac], Antonin (1841-1904), compozitor ceh. Prof. și director la conservatoarele din New York și Praga. Simfonii, concerte pentru pian, vioară și violoncel, lucrări simfonice și vocal-simfonice, muzică de cameră, coruri, cântece, opere („Regele și cărbunarul”, „Rusalka”). Fondator, alături de Smetana, al școlii muzicale naționale cehe.

GRECIANINOV, Aleksandr Tihonovici (1864-1956), compozitor rus. Stabilit la Paris (din 1925) și la New York (din 1939). Opere, simfonii, concerte, sonate, cvartete; piese muzicale pentru copii. Continuator al tendințelor „Grupului celor cinci”.

GRUPUL CELOR 77, organizație internațională guvernamentală creată în timpul primei sesiuni a U.N.C.T.A.D. (1964), în scopul armonizării pozițiilor țărilor în curs de dezvoltare în cadrul organismelor și negocierilor din sistemul O.N.U. Din 1964, numărul membrilor a crescut de la 77 la 114 (1995), printre care și România. Reuniuni ministeriale: Alger (1967), Lima (1971), Manila (1977), Arusha (1979), Buenos Aires (1983), New York (1994).

GUGGENHEIM [gúgənhaim], familie de industriași americani, de origine elvețiană, cu importante realizări culturale și filantropice. Mai important: Solomon G. (1861-1949). Din inițiativa sa a fost fundat celebrul Muzeu G. (construit într-un stil original, avangardist, de Frank Lloyd Wright), din New York, cu o bogată colecție de capodopere ale artei contemporane (printre care și colecția de artă Brâncuși).

DOW-JONES [dau dʒəunz] 1. Metoda D.-J. = metodă de previziune a evoluției cursurilor la bursă, bazată pe analiza grafică a indicilor bursieri, pusă la punct de brokerii americani C.. H. Dow și E. Jones. 2. Index D.-J. = index american de prețuri, publicat, în 1883, de buletinul oficial al companiei Dow-Jones. 3. Indicele D.J. (mediile D.J.) = media cursurilor valorilor la bursă aparținând celor mai reprezentative 30 de companii din industrie, 15 companii de utilitate publică și 20 de transporturi, precum și media generală a acestor 65 de valori la sfârșitul unei zile de tranzacții la bursa din New York. 4. Teoria D.J. = teorie conform căreia se poate efectua o analiză a pieței după evoluția indicelui D.J. din industrie și transporturi (este considerată, în mod greșit, ca o metodă de previziune a evoluției economice).

DRAPER [dréipə], Henry (1837-1882), astronom american. Prof. univ. la New York. Contribuții în domeniul astrofotometriei. A realizat prima fotografie a unui spectru stelar (1872, Vega). Cunoscut prin catalogul fundamental al spectrelor stelare, ce-i poartă numele.

DRUCKER [drácə], Peter Ferdinand (1909-2005), economist american de origine austriacă. Prof. univ. la New York. Specialist în management și în analiza mecanismelor economice actuale („Practica managementului”, „Frontierele managementului”, „Inovația și sistemul antreprenorial”).

EAST RIVER [i:st rivə], str. maritimă, navigabilă, în NE S.U.A., care separă ins. Long Island de continent și unește G. New York cu str. Long Island. Lungime: 25 km; lățime: 180-1.215 m. Traversată, în raza orașului New York, de șapte poduri și două tunele.

EDELMAN [édəlmən], Gerald Maurice (n. 1929), biochimist american. Prof. la univ. Rockefeller (New York). Lucrări privind structura imunoglobulinelor. Autor al unei teorii privind funcțiile creierului. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1972), împreună cu R.R. Porter.

EDISON [édsən], Thomas Alva (1847-1931), inventator american. Autor al unui sistem telegrafic multiplu de transmisie simultană a mesajelor (1876-1877). A inventat microfonul telefonic cu praf de cărbune (1877), fonograful (patentat în 1878), lampa electrică cu incandescență, cu filament de cărbune (1879), dulia și soclul cu filet (soclul E.), diverse aparate pentru iluminatul electric: un contor electric, siguranțe fuzibile, întreruptorul rotativ. În 1882 a condus lucrările primei centrale electrice (New York) și a construit un dinam. A descoperit (1883) emisia termoionică (efect E.), care stă la baza electronicii moderne. A mai inventat: o mașină de fabricat ciment Portland (1903), acumulatorul alcalin fier-nichel (1914) și diverse echipamente pentru tehnica de cinema.

EDITÚRĂ (< editor) s. f. Instituție cu personalitate juridică specializată în valorificarea dreptului de autor, care publică și difuzează operele de creație intelectuală. Încă din Antichitate s-au multiplicat manuscrise prin copiere, orice persoană interesată în achiziționarea unui manuscris putând să-l recopieze. În perioada Evului Mediu, în Europa, ateliere de copiat au existat aproape numai în mănăstiri, Biserica fiind principalul editor de carte. O activitate de editare susținută a început însă, practic, o dată cu apariția tiparului în Europa. În sec. 16-17, au început să se afirme case editoriale ca Elzevir (Leiden), Plantin (Anvers), Estienne (Paris) ș.a., după care s-au înființat edituri la Leipzig, Viena, Florența, Zürich, Londra, Edinburgh (în Europa), Boston, Philadelphia, New York (S.U.A.). Printre cele mai vechi și mai importante edituri din România au fost „Socec” (1852), „Casa Școalelor” (1896), „Minerva” (1898), „Datina Românească” (1908), înființată de N. Iorga, „Cartea Românească” (1919), „Cultura națională” (1921), continuată de „Fundația regală pentru literatură și artă” (1933), condusă de Al. Rosetti ș.a. În prezent, în România există c. 3.000 de edituri și case editoriale (Editura Academiei, Editura Albatros, Cartea Românească, Editura Ion Creangă, Editura Dacia, Editura Didactică și Pedagogică, Editura Eminescu, Editura Enciclopedică, Editura Kriterion, Editura Litera, Editura Meridiane, Editura Minerva, Editura Științifică, Editura Tehnică; Editura All, Editura Fundației Culturale Române, Editura Humanitas, Institutul European, Editura Nemira, Editura RAO, Editura Teora, Editura Univers Enciclopedic ș.a.).

EIFFEL [efél], Gustave (1832-1923), inginer francez. Contribuții la dezvoltarea construcțiilor metalice, prin înlocuirea fontei cu oțelul în executarea a numeroase poduri și construcții: podul Marcia Pia, cu deschidere de 160 m, pe Douro (Porto, 1876), viaductul de la Garabit, în S Franței (165 m, 1882-1884) și Turnul E., construcție metalică, ridicată la Paris, cu ocazia Expoziției Universale din 1889 (înălțimea totală actuală, inclusiv antena emițătorului TV, 320,75 m), devenit simbolul Parisului. alte lucrări: cupola (22 m diametru) Observatorului din Nisa (1885), structura de rezistență a Statuii Libertății din New York (1886).

ELIZABETH [ilízəbəθ], oraș în NE S.U.A. (New Jersey), în aglomerația urbană New York, port. Oc. Atlantic; 110 mii loc. (1990). Siderurgie. Constr. de mașini (uzinele „Singer”), ind. chimică (prelucr. petrolului), electrotehnică, conf., poligrafică. Șantiere navale. Întemeiat în 1664.

LAFARGE [ləfárʒ] 1. John L. (1835-1910), pictor american. Influențat de arta peisagistică franceză din sec. 19. Lucrări cu tematică religioasă (frescă în Biserica Trinității din Boston, frescă în Biserica Sf. Toma din New York). Vitralii cu subiecte din viața lui Iisus Hristos (Capitoliul St. Pavel din Minessota). Scrieri teoretice: „Considerații asupra picturii”. 2. Oliver Hazard Perry L. (1901-1963), publicist și antropolog american. Nepotul lui L. (1). Studii privind originea și obiceiurile indienilor americani („Toți bărbații tineri”, „Dușmanii zeilor”, „Băiatul care râde”).

LA GUARDIA, Fiorello Henry (1882-1947), om politic și jurist american. Republican. Primar al New York-ului (1934-1945). A realizat numeroase reforme prin care a încercat să stăvilească corupția din administrația marelui oraș, ceea ce i-a adus o imensă popularitate. Unul dintre principalele aeroporturi newyorkeze îi poartă numele.

LAKE PLACID [léik plásəd], stațiune climaterică și a sporturilor de iarnă, situată în NE S.U.A. (New York), în M-ții Adirondack, la 568 m alt., în apropiere de L. Placid, la 64 km SV de Plattsburg; 2,5 mii loc. (1990). Important centru turistic estival și hibernal, cu numeroase bazine de înot, terenuri de tenis și golf, piste de schi etc. Aici au avut loc Olimpiade de iarnă în anii 1932 și 1980. Fundat în 1850.

LESCAZE [leská:z], William (1896-1969), arhitect american de origine elvețiană. Stabilit în S.U.A. (1923). Reprezentant al funcționalismului, a contribuit la crearea unui stil de arhitectură modernă (Ambasada Elveției, Pavilionul aeronautic la Expoziția universală – ambele la New York, Longfellow Building – la Washington).

LEVINE [liváin], James (n. 1943), dirijor și pianist american. Debutează la 10 ani. Din 1975, devine dirijor principal la Metropolitan Opera din New York, apoi director artistic. Repertoriu liric foarte amplu (operă italiană, germană, franceză).

LINCOLN [líŋkən] 1. Abraham L. (1809-1865), om politic american. Unul dintre creatorii Partidului Republican (1856). Președinte al S.U.A. (1861-1865); alegerea sa ca președinte a dus, datorită convingerilor sale aboliționiste, la secesiunea statelor sudiste și la declanșarea Războiului de Secesiune din S.U.A. (1861-1865). Asasinat în 1865 de actorul sudist J.W. Boothe. 2. Oraș în partea central-nordică a S.U.A., centrul ad-tiv al statului Nebraska; 209,2 mii loc. (1995). Nod rutier. Aeroport. Constr. de mașini agricole, de automobile și de echipament telefonic. Produse textile și chimico-farmaceutice. Ind. de prelucr. al lemnului (mobilă), a pielăriei și alim. (preparate din lapte). Două universități (1869, 1887). Capitoliu (1932), cu un turn de 120 m înălțime. Fundat în 1856. Vechea denumire (până în 1867)Lancaster. 3. Vârf în SE M-ților stâncoși, în partea centrală a statului Colorado (S.U.A.) Alt.: 4.354 m. 4. Complex de trei tuneluri subacvatice, plasate la 30 m sub fl. Hudson, asigurând legăturile rutiere între între ins. Manhattan (respectiv strada 39 din New York) și localitatea Weehawken din statul New Jersey. Lungime: 2.504 m. Prima galerie a fost inaugurată în 1937, a doua în 1954 și a treia în 1957.

LINDBERGH [línbərg], Charles Augustus (1902-1974), aviator american. A reușit prima traversare a Atlanticului de la vest la est, într-un singur zbor fără escală New York-Paris (20-21 mai 1927, 5.800 km, în 33 ore 27 min.), cu un avion monoplan (Spirit of St. Louis). Memorii.

LING, Frederick F. (n. 1927), inginer american de origine chineză. Stabilit în S.U.A. (1947). Prof. univ. la New York și Austin (Texas). Cercetări privind așchierea metalelor, frecarea uscată și statică; a dezvoltat numeroase tehnici de vârf pentru măsurarea temperaturilor, a tensiunilor și deformațiilor în regim static și dinamic. M. de onoare al Acad. Române (1994).

MARKELIUS, Sven Gottfrid (1889-1972), arhitect și urbanist suedez. Adept al funcționalismului, influențat de opera lui E.G. Asplund construiește Pavilionul suedez al Expoziției Universale de la New York. Ca arhitect șef al orașului Stockholm, a promovat planul regulat (1952). Alte lucrări (Kollektivhuset și Teatrul Municipal din Stockholm, sistematizarea și proiectarea orașului satelit Vällingby, Sala de concerte din Helsingborg).

MARTINS, Peter (n. 1946), balerin și coregraf danez. Reprezentant al clasicismului. Prim-solist al Baletului Regal danez (din 1965), apoi al Baletului din New York (din 1969), unde (din 1983) a devenit director artistic. A realizat coregrafia a numeroase musicaluri pe Broadway („Pe urmele tale”, „Cântec și dans” ș.a.).

MASUR, Kurt (n. 1927), dirijor german. Repertoriu amplu, simfonic și de operă. Carieră internațională, la pupitrul marilor orchestre ale lumii. A preluat (din 1970) conducerea orchestrei Gewandhaus din Leipzig, iar din 1996 a devenit directorul ei muzical, susținând numeroase turnee și înregistrări, care au readus formația în prim-planul vieții muzicale internaționale. Director muzical și dirijor al Filarmonicii din New York și dirijor al Orchestrei Filarmonice din Londra (din 1991).

McGRAW HILL [məgró: hil], prestigios grup editorial american, fondat în 1909, la New York de James H. McGraw și J.A. Hill. Publică lucrări din domeniul științelor exacte și umaniste, informaticii, economiei.

MEGALOPÓLIS (< fr.) s. n. Mare aglomerație urbană alcătuită din mai multe orașe, fără discontinuitate. Termenul a fost introdus de J. Gottmann, în anii ’60 ai sec. 20, pentru a denumi aria metropolitană din NE S.U.A., respectiv Boston-New York-Philadelphia.

MELCHIOR [mélkiö:r], Lauritz (pe numele adevărat Hommel Lebrecht) (1890-1973), tenor american de origine daneză. Celebru interpret al repertoriului wagnerian („Tristan”, „Siegfried”). A cântat la Bayreut, Covent Garden și la Metropolitan Opera din New York.

MENGELBERG [méŋəlberh], Willem Josef (1871-1951), dirijor, pianist și compozitor olandez. Prof. univ. la Utrech. Conducătorul Orchestrei simfonice din Amsterdam (1895-1945). Dirijor al orchestrelor filarmonice din Londra (1911-1914), New York (1921-1930) ș.a. Personalitate puternică, stil original cu o tehnică perfectă. Interpret al muzicii lui Mahler, R. Strauss, Debussy și al altor compozitori contemporani. A compus muzică vocală.

MERRIFIELD [mérifi:ld], Robert (1921-2006), chimist american. Prof. și cercetător la Univ. Rockefeller din New York. Studii privind sinteza peptidelor. A descoperit metodologia sintetizării moleculelor organice mari. Premiul Nobel pentru chimie (1984).

METROPOLITAN MUSEUM OF ART [metrəpólitən mjuziəm əv a:t], cel mai important muzeu din S.U.A. și unul dintre cele mai mari din lume. Fondat în 1870, la New York, în Central Park, s-a dezvoltat și s-a extins continuu, fiind unul dintre cele mai bogate din lume, datorită donațiilor particulare și a creșterii numărului de colecții. Cuprinde secțiuni de artă orientală, egipteană, greacă, romană, din Extremul Orient, picturi (multe capodopere), sculpturi, lucrări de artă decorativă, artă contemporană, costume, arme și armuri etc.

METROPOLITAN OPERA [metrəpólitən opərə], teatru liric din S.U.A. (New York), înființat în 1883. După 1966, instalat în „Lincoln Center”. Capacitate de 3.800 locuri. Spectacolele cântate frecvent în limba originară sunt susținute de cântăreți și dirijori de renume mondial.

MIES VAN DER ROHE [mi:s fan dər ró:ə], Ludwig (1886-1969), arhitect german. Stabilit în S.U.A. (1937). Prof. univ. la Chicago. Unul dintre reprezentații concepției structurale în arhitectură, promotor al tehnologiei moderne în acest domeniu. Lucrări de mare puritate și de o maximă perfecțiune tehnologică, bazate pe ideea spațiului interior continuu, pe compoziția modulată a peretelui de sticlă sau de de cărămidă și a planșeului de beton, susținute de o osatură metalică, complet lipsite de decorație (Pavilionul Germaniei la Expoziția Internațională de la Barcelona din 1929, Institutul de tehnologie din Chicago, Casa Farnsworth din Fox River, Illinois, Seagram Building din New York).

MIHĂESCU, Eugen (n. 1937, București), pictor și grafician român. Stabilit în Elveția (1937), apoi în S.U.A. (1981). M. de onoare al Acad. (1993). Grafică publicistică (în „Le Monde”, „Le Figaro”, „Te New York Times”, „Times” ș.a.). Expoziții în marile orașe ale lumii (Barcelona, Bordeaux, Buenos Aires, Geneva, Paris, New York ș.a.).

MITCHELL [mítʃəl], Arthur (n. 1934), dansator și coregraf american. Primul artist de culoare angajat într-o companie de dans americană, a debutat în 1955 la New York City Ballet. Fondator, în 1970, al celei dintâi trupe de balet clasic a negrilor (Dance Theatre of Harlem), unde a creat „Rythmetron”, „Biosfera”, „Suita Holberg”.

MITROPOULOS [mitrópulos], Dimitri (1896-1960), dirijor, pianist și compozitor american de origine greacă. Stabilit în S.U.A. (1936). Prof. univ. la Atena. A dirijat mari orchestre europene și nord-americane (Orchestra Simfonică din Minneapolis, 1937-1949). Director al Filarmonicii din New York (1949-1958) și la Metropolitan Opera (1958-1960). Opere („Sora Beatrice”), muzică simfonică, de scenă și de cameră, lieduri.

MOFFO, Anna (1932-2006), soprană americană de origine italiană. A cântat la Scala din Milano și la Metropolitan Opera din New York, la participat la festivaluri (Salzburg), ca și în show-uri de televiziune; a jucat în filme muzicale și artistice. Cunoscută mai ales ca interpretă a operelor lui Verdi și Puccini.

MOORE [muər], Stanford (1913-1982), biochimist american. Prof. univ. la New York. Cercetări în domeniul enzimologiei. A studiat, cu ajutorul cromatografiei cu schimb de ioni, structura moleculară a proteinelor și a stabilit, împreună cu W.H. Stein, secvența aminoacizilor în macromolecula de ribonuclează. A construit analizorul pentru aminoacizi. Premiul Nobel pentru chimie (1972), împreună cu W.H. Stein și C.B. Anfinsen.

MORGENSTERN [mórgənʃtern], Oskar (1922-1977), economist și matematician american de origine austriacă. Stabilit în S.U.A. (1938). Prof. univ. la Viena, Princeton și New York. Contribuții privind analiza statistică a problemelor economice și ale comerțului internațional („Acuratețea observațiilor economice”, „Prolegomene privind teoria organizării”, „Analiza activității economice”). Împreună cu J. von Neumann, a elaborat teoria jocurilor (1944).

MOSCOPOL, Jean (1903-1980, n. Brăila), cântăreț român. Stabilit la New York (1947). Repertoriu cuprinzând numeroase șlagăre, cu mare succes în epocă, ale compozitorilor I. Fernic, I. Vasilescu ș.a. („Îți mai aduci aminte, doamnă”, „Te-aștept diseară-n Cișmigiu”, „Balada fumului de țigară”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”). Interpret de cuplete politice.

NEUBERG [nóiberk], Carl (1877-1956), biochimist german. Prof. univ. la Berlin, Ierusalim și New York. Director (1920-1938) al institutului „Kaiser-Wilhelm” de biochimie. A descoperit (1911) carboxilaza drojdiei. Contribuții privind procesele de fermentație.

NEW AMSTERDAM v. New York (1).

NEWARK [njú:ərk], oraș în NE S.U.A. (New Jersey), în conurbația New York, port la G. Newark al Oc. Atlantic, la gura de vărsare a fl. Passaic; 268,5 mii loc. (1996). Aeroport. Centru economic, financiar și cultural. Constr. de mașini electrice; ind. poligrafică, chimică, textilă și alim. Catedrala Trinității (1743); biserică presbiteriană (1791). Fundat în 1666.

NEWSWEEK [njú:zui:k], săptămânal american de politică și actualități, fondat la New York, în 1933. Este publicat de grupul editorial „Washington Post” în două ediții (una pentru Asia și Pacific și cealaltă pentru Europa).

NEW YORK CITY BALLET [nju: jork siti bælei], una dintre cele mai importante companii de balet din S.U.A., fondată în 1948 (având ca punct de plecare School of American Ballet, 1934), pe baza a trei structuri diferite: „American Ballet” (1935), Balllet Caravan (1936), Ballet Society (1946). director artistic: G. Balanchine. A organizat festivaluri (Stravinski, Ravel și Ceaikovski).

NEW YORK HERALD TRIBUNE [nju: jork hérəld tríbju:n], cotidian american, fondat la New York, în 1835, de J.G. Bennett. De orientare republicană. În 1966 și-a încetat apariția.

NEW YORK TIMES [nju: jork taimz] (The ~), cotidian din S.U.A., de orientare moderat-conservatoare. Fondat la New York, în 1851, de Henry J. Raymond, George Jones și Edward B. Wesley. Este unul dintre primele patru ziare mai importante din S.U.A., cu ediții și peste hotare.

NIAGARA [najægrə], râu în partea de E a Americii de Nord, care unește lacurile Erie și Ontario, formând granița între S.U.A. (statul New York) și Canada (prov. Ontario); 56 km. Hidrocentrale. Renumit pentru cele două cascade (Niagara Falls) de pe cursul său mijlociu, zonă în care se află ins. Caprei (Goat Island), de 1,2 km lungime, care separă cascada americană de cascada canadiană (Horseshoe). În aval de cascade, râul are aspect de canion.

NEW YORK [nju: jork] 1. Oraș în NE S.U.A. (în statele New York și New Jersey), situat pe țărmul Oc. Atlantic, la gura de vărsare a fl. Hudson, extins atât pe continent, cât și pe insulele Long Island și Staten Island; 7,4 mil. loc. (1996). Orașu propriu-zis cuprinde cartierele Manhattan, Bronx, Queens, Brooklyn, Richmond, Harlem. Important nod de comunicații. Metrou. Aeroporturi („J.F. Kennedy”, „La Guardia”, „Newark”). Unul dintre cele mai mari complexe portuare ale lumii (10,2 mii km²) și una dintre cele mai mari conurbații mondiale (peste 17,9 mil. loc.). Cel mai mare centru financiar („Wall-Street”), bancar, bursier și comercial al țării. Important centru industrial: constr. navale, aeronautice, de rachete, automobile, mașini-unelte, utilaje, motoare, aparataj electrotehnic; mari uzine metalurgice, chimice și de prelucr. a petrolului. Ind. poligrafică, textilă, de confecții, a pielăriei, alim. Centru cultural cu numeroase instituții de învățământ superior („Columbia”, „CUNY”/City University of New York), operă („Metropolitan Opera”), muzee („Metropolitan”, „Guggenheim”, Muzeul de artă modernă, „Whitney”), săli muzicale (Carnegie Hall), edificii monumentale („World Trade Center”, 1974, cu 110 etaje și 411 m înălțime, „Empire State Building” cu 102 de etaje, înalt de 449 m – inclusiv antena TV -, „Statuia Libertății” de pe Liberty Island, 93 m înălțime, realizată în 1874-1886 de sculptorul francez Frédéric Auguste Bartholdi, simbol al orașului, „Madison Square Garden”, „Rockfeller Center”, 1926, podul Brooklyn, construit în 1883, Lincoln Center, inaugurat în 1969, Primăria municipală 1812, restaurată în 1956). Alte monumente: capela St. Paul (1764-1766), catedrala romano-catolică St. Patrick (1858, unul dintre cele mai celebre monumente neogotice), biserica Trinității (1846-1847), biserica protestantă St. Thomas (1961). Central Park (340 ha). Întemeiat în 1626 de olandezul Peter Minuit, sub numele de New Amsterdam/Noul Amsterdam, a fost capitala coloniei Noua Olandă. Cucerit de englezi (aug. 1664), care-i schimbă numele în N.Y., în onoarea ducelui de York, viitorul rege Iacob II. Între 1785 și 1790 a fost capitala S.U.A. Aici își are sediul O.N.U. (din 1946). 2. Stat în NE S.U.A.; 137,3 mii km²; 18,2 mil. loc. (1997). Centrul ad-tiv: Albany. Expl. de petrol, min. de fier, zinc, plumb, sare, gips. Ind. electrotehnică, conf., poligrafică, siderurgică, chimică, a cimentului, textilă și alim. Creșterea intensivă a animalelor. Cartodi și cereale. Legumicultură. Pomicultură și viticultură.

NIAGARA FALLS [najægrə fɔ:lz] 1. Cascade formate de râul Niagara în calcarele siluriene de pe cursul mijlociu al acestuia, la granița între S.U.A. (statul New York) și Canada (prov. Ontario). La 30 km aval de izv. răului Niagara (respectiv de extremitatea de E a L. Erie) se află ins. Caprei (Goat Island), care împarte râul în două brațe, unul pe terit. american și altul pe terit. canadian, fiecare braț formând câte o cascadă: cascada Niagara americană (51 m înălțime și 300 m lățime) și cascada Niagara canadiană sau Horseshoe, sub formă de potcoavă (49 m înălțime și 800 m lățime). Eroziunea puternică, provocată de căderea apei, determină retragerea cascadei canadiene către amonte în medie, cu c. 36 cm pe an. Turism dezvoltat (curse regulate de vaporașe transportă turiștii până aproape de căderile de spă ale celor două cascade). 2. Oraș în NE S.U.A. (New York), situat pe malul dr. al râului Niagara, lângă cascada americană, la 27 km NNE de Buffalo; 61,8 mii loc. (1990). Hidrocentrală. Metalurgia aluminiului; produse chimice (sodă caustică); celuloză și hârtie. Prelucr. lemnului. Universitate (1856). Unit printr-un pod cu rutier și pietonal cu orașul canadian cu același nume, construit în anii 1940-1941, lung de 286 m. Turism dezvoltat. Întemeiat în 1805. 3. Oraș în SE Canadei (Ontario), pe malul stg. al râului Niagara, lângă cascada Niagara canadiană (Horseshoe); 75,4 mii loc. (1991). Electrometalurgie, constr. de mașini, produse chimice (îngrășăminte) și textile. Articole sportive. Centru turistic. Parcul Regina Victoria (622 ha), Turnul Skylon (236 m înălțime), Parcul de distracții „Marinland” etc. Fundat în 1853. Vechiul nume: Clifton (1856-1881).

NICOLESCO, Mariana (n. 1948, Găujani, jud. Giurgiu), soprană română. Stabilită în Italia (1968). M. de onoare al Acad. (1993). Carieră internațională pe marile scene ale lumii (Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York ș.a.). Repertoriu divers clasic, romantic și contemporan, de operă (Verdi, Puccini, Donizetti, Mozart, Bellini, Leoncavallo, Mascagni) și vocal-simfonică. Președintă fondatoare a Fundației internaționale „Ateneul Român” din București și a instituțiilor similare din New York. Inițiatoarea Festivalului „Hariclea Darclée” de la Brăila.

NIEMEYER [ní:majər], Oscar (pseud. lui O.N. Soares Fieho) (n. 1907), arhitect și urbanist brazilian. Principalul reprezentant al arhitecturii moderne în Brazilia. Influențat de Le Corbusier, ale cărui principii le adaptează condițiilor locale, creația sa se caracterizează prin plasticitatea și varietatea formelor simple (Yacht Club la Pampulha, Clinica Sul America la Río de Janeiro). Împreună cu Lúcio Costa a elaborat (1956) planul construcției orașului Brasilia. A colaborat la construcția clădirii O.N.U. din New York.

NIRVANA, grup american de rock. Constituit în 1987 de Kurt Cobain (voce, chitară), Chad Channing, apoi Dave Grohl (baterie). Concerte incendiare, forță a scriiturii și inteligență a melodiilor. Voce plină de emoție, având capacitatea de a exprima durerea exacerbată, Kurt Cobain a devenit un mit al muzicii rock (s-a sinucis în 1994). Discografie selectivă: „Bleach”, „Nevermind”, „In Utero”, „Unplugged in New York”.

NOGUCHI [nogutʃi], Hideyo (Seisaku) (1876-1928), bacteriolog american de origine japoneză. Stabilit în S.U.A. (1900). Prof. univ. la New York. A dovedit (1913), în același timp cu Gh. Marinescu și I. Minea, prezența spirochetei sifilisului (Treponema pallidum) în creier și în măduva spinării bolnavilor de paralizie generală și tabes („Diagnosticul de laborator al sifilisului”, „Cercetări experimentale asupra febrei galbene”).

NOUL AMSTERDAM v. New York.

OLMSTED [ómsted], Frederick Law (1822-1903), arhitect peisagist american. Unul dintre pionierii valorificării frumuseților naturale în amenajarea parcurilor și grădinilor (Yosemite Park, Niagara Falls). Creator, împreună cu Calvert Vaux, al planurilor pentru numeroase grădini publice și parcuri în New York, Washington, Boston și Chicago. Lucrări teoretice („Parcurile publice și extinderea orașului”, „Regatul bumbacului”).

OSBORN [ózbərn], Henry Fairfield (1857-1935), paleontolog și biolog american. Prof. la univ. Princeton și Columbia. Președinte al Muzeului de Istorie Naturală din New York (din 1908). Contribuții la cunoașterea mamiferelor fosile. A elaborat o teorie metafizică a evoluției, denumită teoria aristogenezei, potrivit căreia în organism apar modificări calitative noi, pe baza unor biomecanisme adaptative, imanente, predeterminate. Lucrări: „Omul epocii de piatră”, „Originea și evoluția vieții”, „Evoluție și religie în educație”.

PALEY [péili], Grace (pe numele adevărat Grace Goodside) (1922-2007), scriitoare americană pacifistă. Prof. univ. la New York. Scurte povestiri în care prezintă condiția umană din marile metropole („Micile tulburări ale omului”, „Uriașe schimbări în ultimul minut”, „Ziua neschimbată de mai târziu”, „Plimbări lungi și conversații intime”). Poeme („Înclinație timpurie”).

PANINI (PANNINI), Gian Paolo (1691 sau 1692-1765), arhitect și pictor italian. A elaborat un limbaj stilistic personal, reprezentând monumentele reale într-un context imaginar și spectaculos. Prezent cu numeroase opere în importante muzee ale lumii (Muzeul Dahlem din Berlin – „Colosseumul și arcul lui Constantin”; Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg – „Ruine”; Metropolitan Museum din New York – „Cardinalul Polignac” etc.). Opere arhitectonice: altarele din bisericile Santa Maria della Scala (Roma) și din Florenzola d’Arda.

PATERSON, oraș în NE S.U.A. (New Jersey), pe râul Passaic, la NV de New York și la N de Newark; 149,2 mii loc. (2000). Puternic centru ind.: constr. de mașini (mașini-unelte, componente electronice, televizoare), chimică, a confecțiilor. În trecut (1839) principalul centru al mătăsii din S.U.A., și al constr. de locomotive (1837). Univ. Rutgers și colegiu (1855). Muzee petrografic și de artă indiană. Castelul Lampert (1891) din rezervația Garret Mountain. Fundat în 1791, a primit statutul de oraș în 1851.

PEPSI-COLA ({s} gr. pepsis „digestie”), societate americană constituită în 1898, în localit. Purchase (New York). Produce și vinde, în toată lumea, băuturi nealcoolice gazoase (mărcile P.-C., Seven Up și Mirinda), după rețeta farmacistului Caleb D. Bradham. Este al doilea mare producător de concentrate de băuturi după Coca-Cola. Controlează și trei lanțuri de restaurante: Pizza Hut, Kentucky-Fried-Chicken și Taco Bell.

PISO, Ion (n. 1926, București), tenor român. Prim-tenor la operele din Cluj și București. Carieră internațională (Moscova, New York ș.a.) în opere de Donizetti, Verdi („Rigoletto”, „Traviata”, „Trubadurul”), Puccini („Tosca”, „Madam Butterfly”) sau din sec. XX (Britten). Turnee în Europa, Orientul Mijlociu și Statele Unite. Activitate de muzică de cameră. Filme muzicale („Povestirile lui Hoffmann”, „Madam Butterfly”).

PONS, Alice Joséphine, zisă Lily (1898-1976), soprană franceză de coloratură. Naturalizată americană (1931). A debutat în Franța; carieră excepțională (1931-1940) pe scena Metropolitan Opera din New York. Roluri în opere transpuse pe ecran („Lucia di Lammermoor”).

PROGRAMUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE (P.N.U.D.; în engl: United Nations Development Programme – U.N.D.P.), organ subsidiar al Adunării Generale a O.N.U. de asistență multilaterală, cu sediul la New York, creat în 1965, în scopul de a sprijini eforturile țărilor în curs de dezvoltare pentru folosirea eficientă a resurselor naturale și a potențialului uman. Resursele P.N.U.D. provin din contribuții voluntare ale statelor membre ale O.N.U. și ale unor organizații internaționale.

PUICĂ, Maricica (n. 1950, Iași), atletă română. Campioană olimpică (3.000 m) și medaliată cu bronz (1.500 m) la Los Angeles (1984). Campioană mondială la cros (Glasgow – 1978, Roma – 1982, New York – 1984). Multiplă recordmană mondială, europeană și națională și în alte probe (2.000 m, 1 milă). Ambasador național pe lângă C.I.O. pentru sport, toleranță și spirit sportiv.

PULITZER [pjúlətsər], Joseph (1847-1911), editor și ziarist american de origine ungur. În 1883 a cumpărat „The World”, care a devenit unul dintre cele mai importante ziare din New York; a fondat (1887) „Evening World”. Fondatorul premiului omonim, atribuit anual, din 1917, de Universitatea Columbia; numărul și categoriile de premii P. au variat de-a lungul anilor; în prezent se acordă 14 premii în jurnalism, șase în literatură, unul în muzică și patru burse.

HAMMERSTEIN [hámərʃtain], familie de muzicieni germani. 1. Oscar I H. (1846-1919), organizator de spectacole american de origine germană. Înființează, la New York, Manhattan Opera House, apoi alte opere, la Philadelphia, Londra ș.a. 2. Oscar II H. (1895-1960), nepotul lui H. (1). Libretist și organizator de spectacole american. Librete și texte pentru numeroase operete și comedii muzicale („Rose-Marie”, „Oklahoma”).

HARLEM, faimos cartier al New York-ului, la NE de Manhattan, unde se află una dintre cele mai mari comunități ale negrilor din S.U.A., fiind totodată și cel mai important centru al culturii acestora. Aici locuiesc și un mare număr de portoricani.

HARPER [há:rpər], familie de editori americani. James H. (1795-1869) și fratele său John H. (1797-1875) au fundat (1817) prima casă editorială cu sediul în New York. În 1833, li s-au alăturat și ceilalți doi frați Joseph Wesley H. (1801-1870) și Fletcher H. (1806-1877), punând bazele casei editoriale Harper & Brothers, care își va extinde activitatea și în domeniul publicisticii, inițiind editarea a numeroase reviste.

HARRISON [kærisən], Wallace K(ikman) (1895-1981), arhitect american. Reprezentant al funcționalismului. A colaborat la realizarea unor construcții reprezentative (Rockefeller Center, Trylonul și Perisfera – construcții simbol ale Expoziției Universale de la New York, din 1939, Palatul O.N.U., Lincoln Center).

HARTLINE [há:rtlain], Haldan Kefter (1903-1983), neurofiziolog american. Prof. univ. la Pasadena, Blatimore, New York. Cercetări în domeniul neurofiziologiei vederii (potențialele bioelectrice ale unor celule nervoase ale retinei). Contribuții privind percepția retiniană colorată. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1967), împreună cu R. Granit și G. Wald.

HEARST [hə:rst],William Randolph (1863-1951), magnat de presă american. Fiul magnatului George H. (1820-1891), de la care a moștenit ziarul „San Francisco Examiner”. A fundat, în 1895, unul dintre cele mai mari imperii de presă din istoria jurnalisticii. A editat peste 40 de ziare („Evening Journal”, „Chicago Examiner”, „New York Morning Journal”) și reviste („New York World”, „American Weekly”, „Cosmopolitan”); a inițiat suplimentele duminicale. Este considerat creatorul presei de senzație și de mare tiraj.

HESS, Victor Franz (1883-1964), fizician austriac. Stabilit în S.U.A. (1944). Prof. univ. la Viena, Graz și Innsbruck, New York și New Jersey. Cercetări în domeniul electricității atmosferice. A descoperit (1912), în timpul unui zbor cu balonul, radiațiile cosmice și a demonstrat că intensitatea acestora crește o dată cu altitudinea. Premiul Nobel pentru fizică (1936), împreună cu Carl D. Anderson.

HOFFMANN [hófmən], Roald (n. 1937), chimist american originar din Polonia. Prof. univ. la New York. Cunoscut pentru teoriile sale, privind desfășurarea reacțiilor chimice, dezvoltate independent de Kenichi Fukui. Împreună cu R.B. Woodward, a formulat conceptul de conservare a simetriei orbitalilor moleculari. Premiul Nobel pentru chimie (1981), împreună cu K. Fukui.

HORNEY [hórni], Karen (1885-1952), psiholog american de origine germană. Stabilit în S.U.A. (1932). Prof. univ. la New York. În contradicție cu Freud, a demonstrat rolul factorilor sociali și culturali în declanșarea nevrozelor, elaborându-și propria teorie în jurul conceptului de „angoasă” („Personalitatea nevrotică a timpului nostru”, „Direcții noi în psihanaliză”, „Autoanaliza”, „Conflictele noastre interne”).

HUDSON [hadsn] 1. Henry H. (c. 1550-1611), navigator și explorator arctic englez. A condus patru expediții în mările arctice, atingând în 1607 ins. Groenlanda și arh. Spitsbergen și descoperind ins. Jan Mayen, iar în 1608 arh. Novaia Zemlea. În căutarea „Pasajului de Nord-Est”, a descoperit și explorat, în 1610 (a treia expediție), golful, strâmtoarea și fluviul care-i poartă numele. 2. Golf în NV Oc. Atlantic, pe țărmul de N al Canadei, care se continuă în interiorul continentului cu G. James; comunică cu oceanul prin strâmtoarea cu același nume; 1,23 mil. km². Ad. medie: 128 m; ad. max.: 259 m. Înălțimea fluxului: 7,9 m. Îngheață în perioada oct.-apr. În partea sa de N se află insulele Southampton; Coats, Mansel etc., iar în SE și S, insulele Belcher, Akimiski etc. Descoperit de frații Cabot (1598) și explorat apoi de H. (1). ș.a. Pr. port: Churchill. 3. Strâmtoare între pen. Labrador și ins. Țara lui Baffin, care unește apele Oc. Atlantic cu golful H. Lungime: 806 km; lățime: 115-407 km. Ad.: 141-989 m. Îngheață opt luni pe an. 4. Fluviu în America de Nord (S.U.A.); 492 km. Izv. din masivul Adirondack, traversează M-ții Apalași și se varsă printr-un estuar în Oc. Atlantic. Explorat în 1609 de H. (1). Hidrocentrale. Unit prin canale cu L. Ontario și L. Champlain. Trece prin Troy, Albany, Hudson, Kingston, New York. Navigabil (240 km) în aval de Troy.

INDEPENDÉNT, -Ă (< fr.) adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; care se bucură de independență (1); liber (1), autonom. ◊ Loc. Independent de... = fără a ține seama de... 2. (Adj.) (Despre oameni) Care se bizuie pe forțele proprii, care are inițiativă personală. 3. (MAT.; FIZ.; despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de nici o altă valoare sau mărime. ◊ (MAT.) Evenimente independente = evenimente care au proprietatea că probabilitatea realizării lor simultane este produsul probabilităților fiecăruia. 4. (FIN.) Brokeri independenți = membri ai bursei (în special la cea din New York) ce execută ordinele altor brokeri care, la un moment dat, au un volum prea mare de afaceri, sau ordinele unei firme ce nu au agenți de schimb proprii la bursă (sunt cunoscuți și sub denumirea de „brokeri de doi dolari” pentru că, de regulă, primesc un comision de doi dolari la o sută de valori tranzacționate).

INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE [intərnæʃənl hérəld tríbju:n], The ~, cotidian de informație, de limbă engleză, înființat de Gordon Bennett în 1887. Până în 1967 a fost ediția internațională a ziarului „New York Herald Tribune”, apoi coeditat de „New York Times” și „Washington Post”.

IONESCU, Ghiță (1913-1996, n. București), economist și politolog român. Stabilit în Marea Britanie (1946). Prof. univ. la Londra și Manchester. Secretar general al Comitetului Național Român din S.U.A. (New York, 1955-1958). Director al secției române a postului de radio „Europa Liberă” din München (1958-1963). Lucrări de analiză a originii, structurii, dinamicii și prăbușirii regimurilor comuniste („The Politics of the European Communist States”, „The Break-up of the Soviet-Empire in Eastern Europe”, „Comunismul în România, 1944-1962”).

IONNIȚIU, Mircea (1921-1990, n. București), inginer și publicist român. Stabilit în S.U.A. (1948). Specialist în aeronautică și astronautică. Secretar particular al regelui Mihai I (1944-1947). A editat, la New York, revista lunară „Cronica românească” (1950-1956). Memorii („Amintiri și reflecțiuni”).

IRVING [ə:viŋ], Washington (1783-1859), scriitor american. Pionier al prozei umoristice americane („Istoria New York-ului povestită de Diedrich Knickerbocker”). Maestru al prozei scurte („Cartea de schițe a domnului Geoffrey Crayon”). Impresii de călătorie, lucrări istorice. Lucrarea biografică „Viața și călătoriile lui Cristofor Columb”.

JENSEN [dʒení], Johannes Hans Daniel (1907-1973), fizician german. Prof. univ. la Hamburg, Hanovra, Heidelberg, New York, Pasadena ș.a. A elaborat, în același timp cu Maria Goeppert-Mayer (dar independent), modelul nuclear în pături. Premiul Nobel pentru fizică (1963), împreună cu M. Goeppert-Mayer ȘI E.P. Wigner.

JERSEY CITY [dʒə:zi síti], oraș în NE S.U.A. (New Jersey), port pe fl. Hudson, în marea conurbație newyorkeză; 228,5 mii loc. (1990). Nod feroviar. Siderurgie. Mari rafinării de petrol, uzine constr. de mașini (locomotive, șantiere navale, utilaj ind.) și chimice (medicamente, parfumuri și cosmetice); produse electronice și electrotehnice; fabrici de hârtie, zahăr, prelucr. cafelei, conf. și tricotaje, jucării. Este legat prin feribot de New York. Așezare locuită permanent din 1650 (oraș din 1668).

KAHN [ka:n], Otto Hermann (1867-1934), bancher și filantrop american de origine germană. Stabilit în S.U.A. (1893). Principal acționar, apoi director și președinte (1918-1931) la Metropolitan Opera Company din New York. A patronat numeroase instituții de cultură, artă și educație din S.U.A.

KILPATRICK [kilpætrik], William Heard (1871-1965), pedagog american. Prof. univ. la New York. A elaborat un proces de autoeducare, bazat pe experiența muncii productive, în scopul creării condițiilor vieții sociale în școală („Educație și crize sociale”, „filozofia educației”).

KIRSTEIN [kərʃtain], Lincoln (1907-1996), coregraf american. Fondator, împreună cu G. Balanchine, al Școlii americane de balet (1934). A înființat Arhivele dansului (1940) din Muzeul de Artă Modernă din New York. Lucrări teoretice („Fokin”, „Baletul clasic”, „Tehnică și terminologie elementară”, „Dansul lui Nijinski”).

KOTT [kot], Jan (1914-2001), critic literar american de origine poloneză. Stabilit în S.U.A. (1978). Prof. univ. la Varșovia și New York. Eseurile sale de critică dramatică au reînnoit, dintr-o perspectivă freudiană, concepția despre teatrul elisabetan („Shakespeare, contemporanul nostru”) și tragedia antică greacă („Mitologie și realism”, „Hrana zeilor”).

KOUWENHOVEN [kəuvənhəuvən], William Bennett (1886-1975), inginer american. Prof. univ. la New York. Contribuții în domeniul aplicabilității electricității în medicină. A elaborat o serie de dispozitive și tehnici de resuscitare a inimii (a inventat un defibrilator electric și o metodă de masaj cardiac).

KUBELIK, familie de muzicieni cehi. 1. Jan K. (1880-1940), violonist și compozitor ceh. Ilustru interpret al muzicii lui Paganini, a fost supranumit „Paganini redivivus”. O simfonie, concerte pentru vioară și orchestră. 2. Rafael K. (1914-1996), dirijor și compozitor ceh. Fiul lui K. (1). Stabilit în Elveția. Dirijor la Chicago (1950-1953), Londra (1955-1958), München (1961-1971) și New York (1972-1974). Repertoriu din muzica cehă și germană (Mendelssohn-Bartholdy, Mahler). Lucrări simfonice, muzică de teatru de inspirație postromantică, opere („Veronica”).

RAMEY, Samuel (n. 1942), bas american. Voce gravă, dar luminoasă. Roluri italiene și mozartiene, în principal la New York City Opera, apoi în întreaga lume.

Barnum (Phineas Taylor) m. 1. faimos șarlatan american, înființa la New-York un bogat muzeu de rarități (1816-1891); 2. fig. speculator fără scrupule.

Filadelfia f. oraș în Statele-Unite; cel mai important după New-York: 1.868.000 loc. Mare port de comerț pe Delawar. Universitate, arsenal; industrie foarte variată și mare comerț exterior.

Hudson n. 1. mare formată de Atlantic, în N. Americei numită astfel după navigatorul englez Hudson care o recunoscu în 1610; 2. fluviu în Statele-Unite, udă New-York: 500 km.

Marsilia f. primul port al Franței pe Mediterana, al cincelea port al lumii după Londra, Liverpol, New-York și Hamburg: 594.000 loc. Comerț însemnat, fabrici de uleiu și de săpun. Orașul a foșt întemeiat la 600 a. Cr. de o colonie phoceană (Marsiliez).