BOTNIAN s.n. Epoca superioară a arhaicului din regiunea baltică. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. bothnien, cf. Golful Botnic, în nordul Mării Baltice].

BOTNIC, Golful~, golf în N M. Baltice, între Suedia și Finlanda. Lungime: 688 km; lățime max.: 240 km; 117 mii km². Ad. max.: 290 m. Datorită climatului continental, salinătății reduse (max. 5,5‰), mareelor (0,6 m) și adîncimilor mici, înghețată în mare parte din an (oct.-iun.).

Alande (Insule) f. pl. grup de vr’o 300 insule rusești la intrarea golfului Botnic, cu 25.000 loc.

botnian, -ă s.n., adj. (geol.) 1 s.n. Epoca superioară a arhaicului din regiunea baltică. 2 adj. Care aparține botnianului, care se referă la botnian. 3 s.n. Serie de straturi geologice din botnian. • sil. -ni-an. pl. -ieni, -iene. /<fr. bothnien, cf. nm. pr. Botnic, golf în N Mării Baltice.

BALTICĂ, Marea ~, mare continentală a Oc. Atlantic, în N Europei; comunică cu Marea Nordului prin str. Skagerrak și Kattegat; 419 mii km². Ad. medie: 86 m; ad. max.: 470 m. Formează trei mari golfuri: Finic, Botnic și Riga. Salinitate redusă (8-11‰). Numeroase ins. și arh.: Aland, Bornholm, Gotland, Rügen, Saaremaa. În ea se varsă Neva, Dvina de Vest, Vistula, Oder ș.a. Navigație intensă. Porturi pr.: St. Petersburg, Tallin, Riga, Gdańsk, Szczecin, Copenhaga, Stockholm, Malmö ș.a. Pescuit. Unită cu Marea Albă prin intermediul L. Onega și rîului Neva, printr-un canal navigabil (1933) cu 19 ecluze și 227 km lungime.