*EXOD l. sbst. ⛪ A doua carte a Pentateucului în care Moise povestește ieșirea Evreilor din Egipt. II. (pl. -oduri) sn. 1 Emigrarea unui popor ¶ 2 🎭 Partea finală a unei tragedii grecești care cuprinde desnodămîntul și catastrofa [fr.].

Ieșirea (Exodul), carte a Vechiului Testament (a doua carte a Pentateuhului), scrisă de Moise care, în cele 40 cap. ale sale, cuprinde evenimentul istoric al ieșirii poporului evreu din robia egipteană spre Canaan. Cartea cuprinde legile și rânduielile care stau la baza vieții religioase a poporului evreu: instituirea sărbătorii Paștilor, încheierea Legământului și promulgarea Decalogului, construirea Cortului sfânt și a veșmintelor preoțești ș.a. Este numită și Exodul.

EXODUL (IEȘIREA), carte a „Vechiul Testament” (a doua din „Pentateuh”), relatând ieșirea (în jurul anului 1250 î. Hr.) din Egipt a evreilor conduși de Moise către „pământul făgăduinței”, primirea „Legii”, construirea cortului sfânt.

exod sn [At: POLIZU / V: (înv) ~os, eczod^[1] sn / S și: (înv) essod / Pl: ~uri, (îvr) ~oade / E: fr exode] 1 Cartea a doua a Vechiului Testament, atribuită lui Moise, în care este relatată ieșirea evreilor din Egipt Si: (înv) ieșire, (îvr) ishod. 2 Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populația respectivă Si: emigrare. 3 Parte finală a unei tragedii grecești (care conține deznodământul și catastrofa), după care urmează ieșirea din scenă, în cortegiu, a actorilor. corectat(ă)