CURRY s.n. Amestec de condimente, de origine indiană, realizat după nenumărate rețete, sub formă de pudră sau pastă; compoziția clasică cuprinde: curcuma, coriandru, chimion amar, piper, cuișoare, cardamom, ghimber, nucșoară, tamarin, ardei iute, la care se poate adăuga fenicul, ginseng, busuioc uscat, boabe de muștar, scorțișoară ș.a.; prin ext., preparat culinar sub formă de tocăniță, condimentat cu curry (curry de miel, de pasăre, de porc etc.).

CURCÚMA s.f. Condiment de culoare galbenă, obținut prin măcinarea rădăcinii de curcuma (Curcuma domestica), utilizat mai ales drept colorant alimentar natural (în pastă de muștar, în amestecuri de condimente sau ca înlocuitor al șofranului).

curcubeu (curcubeie), s. n. – 1. Fenomen optic datorat refracției, cu aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. – 2. Iris, spectru solar. – 3. Plantă (Cynodon dactylon). – 4. Plantă (Lychnis coronaria). – Var. curcubeu (s. m.), curcubei, curcubel, curcubău. Mr. curcubeai, megl. (curcu)bei. Pare a fi reprezentant al lat. *cucuvius „încovoiat”, cuvînt care apare în forma sa m., cucurvior, la San Jerónimo (cf. Corominas, I, 900). Este vorba de o reduplicare expresivă de la curvus, ca în cucurbae „coardă de alfă” › ven. curcuma și de aici ngr. ϰουρϰούμα; cf. și cucurbita, cucullus. Posibila legătură cu curvus sau concurvare a fost semnalată încă de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; și combătută de Pușcariu 458. Celelalte explicații par mai puțin convingătoare. Plecînd de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa rîurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retor. arcobevondo, campan. arcovévere; cf. Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat să se explice ultima parte a cuvîntului prin lat. bĭbĕre. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un lat. *arcus › combibulus (cf. REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu- › *arcurcubeu › *acurcubeu). Pușcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă să plece de la circus bĭbit, asimilat la *curcus bĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmație surprinzătoare, dacă se are în vedere că bĭbit a dat în rom. be › bea și că, devenind intervocalic acest b trebuia să se piardă; fără a mai vorbi de cît de puțin normală este această compunere în rom. După Roesler 39, din per. kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gîndea la o posibilă legătură cu cucură. Scriban se gîndește la cocobelci, var. de la culbec, sau cubelc „melc”. Din rom. provine rut. korkobeč (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Etym. Wb., 130; Berneker 571; Candrea, Elemente, 407).

CURCUMA s. f. plantă din sud-estul Asiei, al cărei rizom conține o feculă ușor digerabilă. (< fr., sp. curcuma)

ZERDICEAF s. n. Plantă din a cărei rădăcină se scoate o vopsea galbenă (Curcuma longa). ♦ Substanță colorantă galbenă, extrasă din planta de mai sus. – Tc. zerdeçal.

*cúrcumă f., pl. e (sp. it. cúrcuma, d. ar. kurkum, șofran; fr. curcuma). O plantă erbacee vivace din regiunile tropicale ale Asiiĭ, Africiĭ și Americiĭ. (Din rădăcina eĭ se scoate o féculă comestibilă, ĭar dintr’o specie a eĭ se scoate o substanță colorantă galbenă). V. zerdiceaf și jolteală.

jolteálă f., pl. elĭ. (rus. žöltilo, gălbeneală, d. žöltvĭ, galben; bg. želtilo. V. șoldină). Nord (rev. I. Crg. 3, 251). Drog (genista tinctoria). – În sud șoldeală. V. curcumă.

zerdiceáf n., pl. urĭ (turc. zerdeçav, d. pers. zerdečap, d. zerde, galben. V. zarzără). Vechĭ. Curcumă. – Și zirdiceab, -ceav, zîrdiceafă și zîrdicea.

curcumă f. plantă cu rădăcina galbenă și cu mirosul de șofran, întrebuințată de boiangii.

CURRY s. n. Substanță aromatică din India, compusă din piper, curcuma etc. care se pune în mâncăruri drept condiment. [Pr.: cari] – Din fr. curry.

CURCUMA L., CURCUMA, fam. Zingiberaceae. Gen originar din Asia tropicală, India, pînă în Indonezia, Australia, cca 54 specii cu rizom gros, bulbos. Frunze mari, flori, cîte 2 sau mai multe, în fiecare bractee. Inflorescență în formă de con, buză lată, staminoizii laterali în formă de petală concrescuți cu staminele, antere cu un pinten la bază. Fruct, o capsulă rotundă (învelit de bractee) cu 3 loji.

Curcuma albiflora Thwaites. Specie cu flori albe, buză. semirotundă, în spic terminal (10-12 cm lungime, 5-7 cm grosime), pe un peduncul de 8-10 cm lungime sau fără peduncul. Rizom mic. Frunze (cca 16 cm lungime, 6 cm lățime) mici, cu pețiol scurt, lunguieț-lanceolate, cu vîrf ascuțit, bază cordiformă, glabre.

Curcuma domestica Val. Specie cu flori albe (buză galbenă) așezate în spice de 18-20 cm lungime, 5-7 cm grosime, bractee verzi-deschis cu peri lungi sau albe cu pete maro.

Curcuma zedoaria Rose. Specie cu flori galbene (buză rotundă, trilobată sau franjurată, galbenă) în spice. Bractee cu vîrf roșu sau cu striații roșii.

curcumă sf [At: COSTINESCU / Pl: ? / E: fr curcuma] Șofran de India.

țitver sm [At: CALENDARIU (1814), 183/6 / Pl: ? / E: ger Zitwer] (Bot; îvr) Nume dat unei plante care se cultivă în regiunile tropicale și al cărei rizom este folosit în medicină (Curcuma zedoaria) Si: curcumă.

zerdiceaf s [At: (a. 1761) ȘIO II₁, 389 / V: (îrg) ~ea, zărdicea, zărdiceafă, zârdicea, zârdiciafă sf, (înv) ~iciab, zirdiciab, zirdiceav / Pl: ? / E: tc zerdečav] 1 Plantă tropicală a cărei rădăcină se folosește la prepararea culorii galben Si: curcumă, șofran (Curcuma longa). 2 Substanță colorantă galbenă extrasă din rădăcina zerdiceafului (1) Si: șofran.

zerdiceaf s.m. (bot.) Plantă erbacee tropicală, din ale cărei rădăcini se extrage un colorant galben (Curcuma). ♦ Ext. Substanță colorantă galbenă, extrasă din rădăcina acestei plante. • pl. -efi. /<tc. zerdeçav.

+curcuma s. f., g.-d. art. curcumei